Nu pot avea sentimente.

Buna,am 29 de ani si caut multe răspunsuri.Nici nu stiu cum sa incep,va rog nu ma judecați,chiar am nevoie de ajutor.Sunt mama unei fetițe de un an si 7 luni,un copil superb,cuminte si tot ce isi poate dori un părinte.Eu sunt o mama care încearcă sa ii ofere tot ce este mai bun,am un simt al responsabilității foarte înalt in tot ceea ce tine de copil,devin o leoaica si sunt pregătită mereu sa o apar,imi este Draga..dar totusi nu sunt sigura ca o iubesc.Stiu,pare absurd..sunt de pus la zid si merit sa fiu împușcata,dar asta simt,va rog sa ma ajutați,stiu ca mamele se îndrăgostesc pur si simplu de puii lor,au o conexiune aparte pe care eu nu o simt.Incerc din răsputeri sa o găsesc,încerc sa creez o conexiune..încerc sa ii dau iubire,o alint,o iau in brate ..dar nu este din suflet,ceea ce fac este mai mult mecanic.Sa nu credeți ca sunt un monstru,mai degrabă sunt o persoana foarte sensiliba si miloasa,nu asi face rau nici unei muste,totusi nu inteleg ce se întâmpla cu mine.Am fost la psiholog,dar nu am putut sa vorbesc despre acest lucru,am vorbit despre relația mea cu tatăl fetiței,care este de natura toxica.Am avut o viata zbuciumata si o copilărie pe care nici nu vreau sa mi o mai amintesc,dar imi vin mereu in minte toate amintirile urate.Simt ca nu am fost iubita niciodata de mama mea..mai mult,de fapt sunt rezultatul unui avort nereușit.Posibil ca eu sa fiu ca mama mea ?Va rog sa ma ajutați.

Eu zic ca este ok. Prima conditie este respectata, responsabilitatea. Si cred ca ceri prea mult de la tine. Ti-e teama sa nu fii ca mama ta.

Relatia cu propriul copil va fi de lunga durata, pe viata si se va consolida in pasi marunti.

Lasa viata sa iti dea raspunsul.

Julianne, exista oameni ale caror sentimente sint superficiale sau chiar foarte superficiale, dar multi nu sint constienti de acest lucru, neavind un termen de comparatie. Crescind in acel mediu sint sanse mari sa fi mostenit unele din trasaturile mamei tale, dar nu sintem noi in masura sa decidem sau sa constatam asta. Faptul ca stai in continuare intr-o relatie toxica (stiind ca ea este toxica) este un semn de intrebare.

Multumesc!Trebuie sa fiu responsabila,sunt conștienta de faptul ca am adus pe lume un copil nevinovat.Nu vreau ca ea sa sufere si nici sa ii lipsească nimic.Pana aici ma descurc de minune, mai ales ca sunt o mama singura.Sper doar sa imi pot gasi conexiunea cu copilul meu..dar ma simt goală pe dinăuntru,simt ca nu pot iubi,de fapt nici nu stiu,daca am iubit vreodată.

Gaslight..m-am despărțit recent de tatăl fetiței mele.Da..am știut mereu ca este o relație toxica,in care am fost abuzată fizic,psihic,verbal,etc.Nu stiu de ce am stat,atâția ani lângă el(12 la nr).Sper macar acum sa am puterea si tăria de a nu ma mai întorce la el.Cat despre sentimentele mele..habar nu ai cat de mult ma urăsc pt asta,ca nu pot fi iubitoare,Intradevar cred ca am moștenit superficialitatea mamei mele.Chestia este ca sunt conștienta si caut ajutor..dar nu stiu daca exista vreun leac pt mine:(

E bine ca incerci sa cauti ajutor, dar nu exista un leac miraculos cate sa te vindece peste noapte. Daca iti permiti din punct de vedere financiar cel mai bine ar fi gasesti un psiholog bun cu care sa discuti aceste lucruri. Banuiesc ca mai sint si alte intrebari la care cauti raspuns :)

Este un simptom al depresiei post-natale, din cate stiu. Multe femei se confrunta cu asta. E ceva ce se poate remedia cu ajutorul unui psihoolog si posibil si chimic. Exista preconceptii cum ca ar incepe imediat dupa nastere si ar dura putin, insa cercetarile au aratat ca perioada difera de la femeie la femeie. E posibil si sa fii extenuata de circumstante.

Poate nu e cazul tau, dar poate vrei sa cauti informatii.

Faptul ca te preocupa aspectul asta arata clar ca nu e vorba de superficialitate.

Gaslight a scris:

E bine ca incerci sa cauti ajutor, dar nu exista un leac miraculos cate sa te vindece peste noapte. Daca iti permiti din punct de vedere financiar cel mai bine ar fi gasesti un psiholog bun cu care sa discuti aceste lucruri. Banuiesc ca mai sint si alte intrebari la care cauti raspuns :)

Pe psiholog il platesti ca sa ai pe cine da vina ca nu s-a schimbat nimic, sau sa-ti gasesti echilibrul, spunandu-ti ca ai incercat-o si pe asta, chiar daca nu a mers.

Abbie M..stiu ca depresia post natală poate varia intre 2-3 ani de la naștere,am avut deja o vizita la psiholog,nu am vb clar despre asta,totusi dupa o sumedenie de teste,m-au diagnosticat cu depresie moderată,mi au dat ceva calmante,sa fiu mai detașată si sa pot dormi.In ultima perioada nu mai pot dormi,nici macar cu tratament.In Decembrie ar trebui sa merg la vizita din nou,nici macar nu stiu cum ar trebui sa abordez acest subiect,nu am vorbit cu nimeni,pt ca stiu ca asa ceva este inacceptabil,ma simt inumana,mie frica sa nu fiu vreo sociopata.Am împlinit de curând 29 de ani si cred ca am iubit doar câinii,in general animalele,daca stau sa ma uit in trecut,relația cu tatăl fetiței mele a fost doar o amăgire sau am vazut in el ceea ce eram obișnuita sa vad acasa.

Julianne09 a scris:

Am împlinit de curând 29 de ani si cred ca am iubit doar câinii,in general animalele,daca stau sa ma uit in trecut,relația cu tatăl fetiței mele a fost doar o amăgire sau am vazut in el ceea ce eram obișnuita sa vad acasa.

Fostul sot ar vrea sa creasca el fetita? A vorbit cu tine despre asa ceva? Te gandesti ce sa faci?

Daca ma insel, imi cer scuze.

Julianne09 a scris:

n Decembrie ar trebui sa merg la vizita din nou,nici macar nu stiu cum ar trebui sa abordez acest subiect,nu am vorbit cu nimeni,pt ca stiu ca asa ceva este inacceptabil,ma simt inumana,mie frica sa nu fiu vreo sociopata.Am împlinit de curând 29 de ani si cred ca am iubit doar câinii,in general animalele,daca stau sa ma uit in trecut,relația cu tatăl fetiței mele a fost doar o amăgire sau am vazut in el ceea ce eram obișnuita sa vad acasa.

Crezi ca ai trasaturi sociopate? Imi pari destul de sincera cu tine insati si cred ca ar trebui sa observi acest lucru odata ce incepi sa-l studiezi.