Enki a scris:Revin la idee.
Este smerenie sa te consideri creatia suprema, sa crezi ca totul a fost oranduit pentru tine? Este smerenie sa crezi ca dumnezeu vine la tine sa iti enumere intreaga creatie pentru a-ti demonstra tie, fiinta minuscula dintr-un univers urias, puterea lui? Mie mi se pare cel mai umflat orgoliu, sa te consideri ca tu ai un statut special, ca esti ales, ca cineva care a facut intregul univers sta sa iti dea tie explicatii si vrea musai sa te orbeasca cu slava si puterea lui.
Da este smerenie. Tu inca nu o intelegi , daca vrei smerenia poate fi sinonim cu dragostea. Este smerenie cand soțul sau parintele isi arată dragostea fata de tine prin faptele infinit frumoase si puternice ? ..si tu sotie cand simti si vezi asta ce simti ? In mod normal..te smerești ! Cauta sa intelegi smerenia si pornește de la ideea ca este sinonima cu dragostea dezinteresata.
Asa cum Parintele de pe pamanat,natural al omului , soțul,sotia , samdp..isi arata dragostea prin diferite fapte...mari sau mici fiecare dupa "puterea" lui..asta face si Dumnezeu el fiind Parintele Universal. Iar tu om cand vezi dragostea si "faptele" lui...te smerești..inima ta se înmoaie !
Este o intreaga teologie despre Smerenie iar tu din doua cuvinte o reduci la absurd..doar pt ca nu o intelegi.
Ti am mai spus Enki...cheia este dragostea si credință!


