Da, cred ca ma ia de fraiera tare de tot...sa va povestesc ce s-a intamplat ieri.
Ieri dupa-amiaza am fost acasa la o prietena si am stat de vorba cu ea spunandu-i ce ma doare pe mine, am plans si am iesit de la ea de acasa trista. El ma astepta si m-a vazut trista, m-a intrebat ce mi se intampla si i-am zis ca nu sunt bine, ma simt rau. M-a intrebat de ce, i-am zis ca ii voi povesti dar nu sunt in stare in acel moment. Si atunci a tacut si s-a purtat tot drumul pana acasa indiferent, rece, sec, nici macar nu ma privea. Cand am ajuns aproape de casa nu am mai rezistat si i-am zis ca eu niciodata nu l-am tratat cu indiferenta cand el s-a simtit rau, ca nu ma poate trata cu atata raceala. Si mi-a zis ca e vina mea pentru ca eu nu ii spun ce mi se intampla, si ca de acum vom trai ca doi amici. Si i-am zis ca eu nu am nevoie de amici, si ca amicii locuiesc in case separate.
Ajunsi in fata scarii, i-am zis sa isi schimbe atitudinea inainte sa intram in casa. Si a scos cheile apartamentului meu si le-a aruncat pe jos pe strada si a plecat. Eu am ramas in soc, nu-mi venea sa cred ca procedeaza asa. Am ramas afara ca sa ma calmez intai, sa respir, inainte sa intru in casa. Dupa cinci minute, vine inapoi si imi spune sa deschid casa ca sa isi ia cheile de la apartamentului parintilor lui. Si i-am zis ca deschid nu cand imi ordona el, ci cand am sa vreau eu si acum nu am chef. Si m-a intrebat daca nu isi poate lua hainele de la mine, si i-am zis ca si le poate lua, desigur. Am sa-i comunic o data si o ora. I-am zis ca sa stea calm, eu nu ii fur hainele sa le dau rudelor mele asa cum a facut fosta lui iubita. Eu nu sunt genul de femeie care fura de la partener pentru a da rudelor ei, ca fosta lui, si care isi lasa partenerul fara nimic, asa cum a facut fosta lui. Si in momentul ala a ramas blocat, parca ii dadusem cu ceva in cap. Si i-am zis ca urc sa-i aduc cheile si sa plece. Si am intrat in scara, el dupa mine, a inceput sa isi ceara iertare, ca a gresit, ca ii pare rau, ca vrea sa fie cu mine, ca vrea sa se insoare cu mine...I-am zis ca daca el se poarta asa cand mie imi este rau, daca raman fara servici el este primul care fuge. si mi-a zis ca prefera sa stea cu mine in strada decat sa mai locuiasca cu parintii lui. Si i-am zis ca daca el sta in casa mea pentru ca nu are unde sa stea, sa plece pentru ca aici nu e centru de adapost, nici ong. El ca nu, ca el sta pentru ca ma iubeste, pentru ca vrea o familie cu mine, sa se insoare, etc...ca sa-l iert, ca nu e asa, ca a gresit, etc..
Vreau sa stau de vorba cu el sa ii spun ca trebuie sa contribuie in casa ori pleaca. Dar ma simt deja epuizata, dezamagita, ma doare ca nu am reusit sa imi fac o relatie de cuplu desi m-am straduit din toata inima.