Daca v-ati luptat cu diavolul.

Da de asta?

https://www.youtube.com/watch?v=bIuj2iGS_5s

Exorcism: Cazul halucinant al Annelise Michel, femeia care a fost posedată de cei mai puternici demoni.

Annelise Michel este una dintre cele mai cunoscute persoane din lumea întreagă care a fost posedată de diavol. Povestea ei a făcut înconjurul lumii și frumoasa Annelise nu și-a găsit alinarea decât în momentul în care și-a dat ultima suflare.

Annelise s-a născut în 1952 într-un sat din Germania. A fost crescută în spiritul catolicismului și ori de câte ori avea nevoie de un sfat îl obținea de la preotul satului. Până la vârsta de 17 ani, Annelise a avut o viață normală, ca orice adolescent din vremea respectivă.

Într-o seară a lunii septembrie din anul 1969, Annelise le-a spus părinților că se simte rău. Ceva o apăsa pe piept și îi provoca o durere incredibil de mare. Toată noaptea nu a putut să doarmă, iar spre dimineață i s-a agravat starea. A fost internată în clinica Wurzburg și în urma investigațiilor medicale i s-a stabilit diagnosticul de epilepsie.

Pe zi ce trecea starea adolescentei se agrava, cauză pentru care a fost transferată la un spital din Mittleberg. Aici medicii o priveau neputincioşi si asistau la crizele și ieșirile ciudate ale fetei. Întreaga Germanie vuia despre cazul șocant al tinerei și nimeni nu avea nicio rezolvare pentru boala sa misterioasă. Într-o zi a fost vizitată de un preot care a vrut să vadă cu ochii lui starea în care se afla fata.

În urma unor discuții, preotul a ajuns la concluzia că Annelise este posedată și salvarea sa constă în exorcizare. În timp ce preotul era convins că fata este posedată de cei mai puternici demoni, medicii continuau să-i prescrie medicamente care nu avea niciun efect asupra stării sale.

În perioada în care a stat în spital a început să vadă fețe demonice. Mai mult, în timpul rugăciunilor sale auzea o voce care îi spunea că este blestemată. Pentru că era blestemată, urma să ardă în focurile iadului. Gândurile o colpleșeau și starea sa devine una foarte ciudată. Annelise era acum și depresivă, iar problemele sale păreau că nu au nicio rezolvare. După 4 ani de chinuri prin spitale, părinții ei au luat în considerare varianta exorcizării. În 1973, când a vrut să intre într-o biserică nu a putut pentru că „pământul îi ardea sub picioare”. Atunci s-a realizat că boala sa ține mai mult de paranormal și demonii puseseră stăpânire pe corpul său firav.

                                                                                            În martie 1974, starea fetei era și mai precară. Nu mai dormea în pat ci direct pe podea, nu mai manca, urina pe unde apuca pentru ca mai apoi să lingă podeaua și a deprins obiceiul să muște. Părinții săi au povestit că într-o zi a decapitat o pasăre dintr-o mușcătură. Uneori țipa prin casă că este blestemată și că trebuie să plătească pentru păcatele celorlalți.Pe 31 octombrie 1975 un grup de preoți a realizat prima exorcizare.

Pastorii erau fermi convinși că totul se va termina în acea zi. Ședința de exorcizare, înregistrată în întregime, e străbătută de cel mai înfiorător dramatism: în urlete şi răgete înfiorătoare, neomenești, demonii se înghesuie să iasă. Ultimul lor cuvânt atestând puterea în numele căreia au fost scoși: ”Bucură-te Marie, cea plină de har!” Orice ascultător onest se poate întreba, la sfârșit, dacă e posibil, omenește vorbind, să supraviețuiești unei asemenea experiențe, fără să-ți pierzi mințile. Vocile demonilor par să se prăbușească, rând pe rând, în abisul din care au ieșit. Dar, din nefericire, la sfârșitul ședinței, deznodământul a fost altul: „Iuda” s-a întors, la fel ca în parabola evanghelică, în fruntea unei armate de duhuri „mai rele decât el”, spre disperarea întregii adunări, care trăise un scurt moment de euforie. De această dată, demonii sunt cu precădere tăcuți, și așa vor rămâne până la sfârșit. Numai „Iuda” va mai răspunde uneori, la întrebările exorciștilor.

În singura convorbire cu pastorul Arnold Renz, înregistrare care s-a păstrat, mărturisea: „Niciodată nu m-am gândit că lucrurile vor deveni atât de atroce. Mă gândeam mereu că trebuie să sufăr pentru ceilalți. Însă nu şi la faptul că va fi atât de rău, de crud, de teribil. Oamenii cred că a suferi e ușor, dar când lucrurile devin cu adevărat îngrozitoare, nu mai dorești să continui, nu mai vrei să faci un singur pas înainte” (1 februarie 1976). Fotografiile din această perioadă sunt tulburătoare. Ele dau mărturie despre grozăvia chinurilor prin care a trecut Anneliese: figura angelică a adolescentei de altădată, poartă acum pecețile infernale ale suferinței. Apar anumite semne: pe mâini şi pe picioare s-au putut distinge niște ulcerații atipice, asemănătoare stigmatelor. Spre deosebire de celelalte răni care îi acopereau trupul, acestea s-au dovedit mai dureroase şi mai greu de vindecat. Între timp i-a dat o scrisoare preotului, în care a scris că nu mai dorea să meargă mai departe cu exorcismul.

Avusese din nou o viziune cu Fecioara Maria care i-a oferit două alegeri: să fie de îndată eliberată de sub controlul demonilor sau să se lase în continuare pradă lor până pe 1 iulie 1976. Trebuia ca toată lumea să afle despre pericolul și puterea demonilor. De asemenea Fecioara Maria i-ar fi spus ca înaintea morții, va fi eliberată de demoni și va muri în pace. În această nouă situație, Anneliese a decis ca să rămână posedată și exorcismul a fost oprit. Ultima ședință de exorcism a fost ținută de pastorul Arnold Renz pe 30 iunie 1976, în prezența familiei: părinții și două dintre surori. Posedata, din cauza pneumoniei, cântărea doar 30 de kg. După suferințe supraomenești, ajunsese la capătul drumului. Seara s-a scurs fără incidente notabile. Anneliese a presimțit sfârșitul. Acea noapte, cea din urmă a vieții ei, a fost rezolvarea promisă și definitivă . După ce l-a rugat pe pastorul Arnold Renz să-i confere absolvirea, la finalul ședinței, după miezul nopții (1 iulie 1976), i-a adresat mamei sale ultimele cuvinte: „Mamă, te rog, rămâi cu mine. Mi-e atât de frică”.

Peste câteva ore, în deplină discreție, avea să-și dea sufletul în mâinile Domnului pe care îl iubise atât de mult, și cu care se identificase în suferința pentru cei păcătoși. Anneliese a adormit, în sfârșit, în pace și nu s-a mai trezit. Raportul autopsiei a confirmat că biata murise de subnutriție și deshidratare. Nici un test care a fost efectuat în timpul autopsiei, nu a indicat motivului pentru care tânăra a făcut acele crize. Investigația poliției a concluzionat că Anneliese a murit de foame. Daca ar fi fost hrănită forțat, ar mai fi trăit. Procesul a început în Martie 1978. Ambii părinți și pastorii au fost acuzați de ucidere prin neglijență. Din nefericire, toți au fost găsiți vinovați de omor din neglijență și condamnați la câte șase luni de închisoare cu suspendare. Înainte ca procesul să înceapă, mama posedatei ceruse ca fata să fie deshumată pentru a-i transfera trupul într-un cosciug mai drăguț. În acele momente o călugăriță a trimis o scrisoare părinților în care a scris că a avut o viziune în care a văzut trupul fetei și arăta complet nedeteriorat. Așa cum era înainte de a fi posedată. Aceasta va dovedi întregii lumi că a fost un caz supranatural.

Din ce am citit printre rinduri pe internet, parerea specialistilor este ca ea era bolnava psihic, asa cum mentiona si Vriies acum citeva zile despre cei posedati, si asa cum cred si eu.

Gaslight a scris:

Din ce am citit printre rinduri pe internet, parerea specialistilor este ca ea era bolnava psihic, asa cum mentiona si Vriies acum citeva zile despre cei posedati, si asa cum cred si eu.

Dar simptomele care le-a avut fata la inceput, cu dureri in piept si insomnii...sunt exact simptome al unei vraji, exact aceleasi simptome le-a avut si Tina cand a primit cadoul de la mama ei. Dar Tina, acum este bine...dupa ce a fost botezata si exorcizata...ea nu a fost la nici un ''specialist''. Doar la preot...medicul a zis ca are rinichiul rupt. Dar nu a fost la nici o operatie, rinichiul rupt de care vorbea medicul a disparut...cum vine asta atunci? Exact aceleasi simptome le-a avut Tina, se musca de buze, de limba, se strangea de gat, dar s-a vindecat ca prin minune fara nici un tratament medicamentos sau psihic...atunci care este explicatia? Fata ei s-a schimbat in aspect de mort... era alba la fata, buzele uscate, arata imbatranita. Daca nu ma crezi am martori care au vazut-o in halul asta... Dar de ce am fost tras de persoane pe care nu le vedeam dar ea le vedea si ma prevenea inainte sa ma traga si pe mine, imi spunea ca ''nu ii lasa sa ma iaaaaa!!!!'' dupa care ma tragea pe mine.. Ce treaba are asta cu psihicul ei, sa prinda psihicul ei viata incat sa ma traga pe mine din pat? Dar vocile din video...ti se par normale de fata nebuna? Era doar o fata...alea sunt voci prea puternice pentru o adolescenta...plus ca la fel ca ea si Tina, vorbea cu mine si imi spunea ''am sa intorc preotii impotriva ta, nimeni nu te va crede'' am inregistrari audio...multe..si video. Ea isi aduce aminte prin ce a trecut, cu exceptia conversatiilor care le-am avut cu diavolul. Despre alea nu stie nimic, le asculta si ea de pe telefon ingrozita. Sunt prea multe dovezi care contrazic ''specialistii''...daca vrei, poti sa vizitezi doctorul lui Tina, care iti va spune ca i-a dat la Tina cateva luni daca nu se opereaza moare.

Tu spui lucruri pe care eu le resping, eu spun lucruri pe care tu le respingi.

Putem cadea de acord ca nu sintem de acord?

Gaslight a scris:

Tu spui lucruri pe care eu le resping, eu spun lucruri pe care tu le respingi.

Putem cadea de acord ca nu sintem de acord?

Eu pot dovedi ce spun, am martori, cine e curios poate afla adevarul de la altii..numai sa vrea..asa ca nu vad de ce as minti ca am martori daca nu i-as avea, pe cand tu nu stii ce vorbesti.. iar despre astia ca tine care nu cred in nimic, se vorbeste foarte des..

Dupa cum se vede, noi credinciosii suntem preveniti despre voi la biserica... biserica stie despre atei si va citeste mintea...

CAPITOLUL III

Tehnica de luptă a diavolilor

3.1. Metodele diavolilor

Trebuie să cunoastem metodele prin care ne luptă diavolii, ca să prindem curaj si să biruim pe vrăjmasii mântuirii noastre. Avem vrăjmasi cu adevărat răi, cumpliti, vicleni, mesteri în uneltiri, puternici, neadormiti, imateriali, care pot să aprindă cu focul păcatelor Biserica Vie a lui Hristos, care suntem noi, crestinii ortodocsi.

Fiecare dintre noi, cunoscând planurile potrivnicului, se va îngriji să nu cadă în cursa diavolului (1 Tim. 3,7). Multi crestini se întreabă dacă există diavoli si care sunt tacticile prin care acestia înseală pe oameni. Cea mai mare viclenie a diavolilor este să ne facă să credem că ei nu există.

Multi oameni zic adesea: "Vedeti-vă de treabă, nu există diavoli!" Diavolii îi îndeamnă să zică astfel. Ei au interesul să ne facă să credem că ei nu există, pentru că asa este usor să crezi că nu există nici Dumnezeu si atunci nu există nici un criteriu moral si totul este permis.

3.2. Diavolul îsi schimbă des planul de actiune

Diavolul cercetează ce fel de ispită este mai eficace si se potriveste mai bine fiecăruia si pe aceasta o pune în lucrare. Nesuportând înfrângerea, îsi măsoară si cântăreste bine fiecare lovitură. Asadar, într-un fel se luptă cu începătorii si în alt fel cu cei crescuti duhovniceste, într-alt fel cu cei nepăsători si în alt fel cu cei care cred în Dumnezeu. Altfel ispiteste diavolul pe cel bolnav si neputincios si altfel pe cei sănătosi. Altfel se poartă cu cei cinstiti si altfel cu cei vicleni. El stie că ceea ce vatămă pe unul, poate fi de folos pentru altul. Sfântul Atanasie cel Mare spune că "diavolii, după cum ne vor afla, tot astfel se vor face si ei fată de noi".

Avva Isaac scrie: "Este un obicei al diavolului ca să împartă cu măiestrie atacurile sale împotriva celor cu care se luptă, după felul armelor sale si să-si schimbe ispitele după scopul urmărit cu fiecare în parte". Sfântul Isaac Sirul spune că diavolii luptă diferit pe cei nepăsători si lenesi, fată de cei râvnitori si întăriti duhovniceste. Astfel, pe cei nepăsători îi luptă de la început cu tărie, ca să-i cuprindă frica si să li se pară de la început calea aspră si greu de străbătut. Pe cei râvnitori nu-i atacă de la început, când râvna lor pentru cele duhovnicesti este mare. Iar cu cei evlaviosi amână lupta până când vor cădea în lenevire si atunci îi atacă, micsorându-le râvna. Trebuie să luăm aminte, căci altfel vom cădea sub loviturile nemiloase ale diavolilor.

Să nu ne încredem în puterile noastre, căci în orice clipă vicleanul diavol poate exploata slăbiciunile noastre.

3.3. Diavolul ne ispiteste la început cu păcate mici

Diavolul niciodată nu începe lupta cu păcatele cele mari. El încearcă la început să-l păcălească pe om, ca să comită o cât mai mică greseală. Iuda nu a devenit trădător dintr-o dată, ci a început cu furtul unor mici sume de bani, iar apoi dorind mai mult si fiind ajutat de diavol s-a făcut rob al iubirii de bani. Apoi acest păcat a condus la trădarea Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că diavolul de la păcatele cele mici ajunge la păcatele cele mari. Diavolului îi este suficientă o mică slăbiciune a noastră, iar apoi, dacă cedăm ispitelor, îsi face sălas în sufletele noastre. Sfântul Ioan Scărarul, care a descoperit acest viclesug al diavolilor, ne învată: "Multe chipuri are sarpele (diavolul) desfrânării. Pe cei care nu au cunoscut păcatul le spune să facă numai o încercare, ca să vadă cum este acest păcat si apoi să se pocăiască. Unii se lasă convinsi să încerce numai o dată si apoi să se oprească. Ei gândesc: Ce voi păti dacă voi păcătui o singură dată? Nimic. Nu mă voi pierde numai cu atât. Si astfel fac primul pas. Din nefedcire, răul nu se opreste numai aici. Primul pas este astfel făcut. Cetatea sufletului este distrusă si puhoi de diavoli pot intra acum si-l vor lupta pe om cu păcatul desfrânării".

3.4. Diavolul exploatează slăbiciunile noastre

Diavolul studiază cu atentie toate slăbiciunile oamenilor si după aceasta îsi alege ispitele. Slăbiciunile diferă de la un om la altul: unul este înclinat spre lăcomia pântecelui, altul spre desfrânare, altul spre iubirea de arginti, altul spre mândrie, altul spre lene, altul spre băutură, altul spre nepăsare, altul spre necredintă, altul spre mânie.

Sfântul Simeon Noul Teolog spune că "Avem vrăjmasi fără de trup, al căror scop principal este aflarea slăbiciunilor noastre, asupra cărora să arunce săgetile sale, ca să ne doboare în păcate". Iar Sfântul Apostol Pavel ne spune: "Nu dati loc diavolului" (Efeseni 4,27).

Neîngrijindu-ne de slăbiciunile noastre vom lăsa deschisă poarta inimii, iar diavolii vor veni să ne ispitească.

3.5. "Blândetea" diavolului

Vrăjmasul mântuirii noastre ne prezintă păcatele ca fiind bune si atrăgătoare. El stie că dacă ar ataca cu furie de la început, crestinii s-ar mobiliza să lupte împotriva lui.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că "la început diavolul arată indulgentă si încearcă să-si împlinească scopurile sale păcătoase cu blândete si se arată cu dragoste fată de crestini". Din acest motiv, diavolul ne prezintă întunericul drept lumină, nefericirea ca fericire, păcatul ca fapta bună.

3.6. Diavolul lucrează în ascuns

0 tactică importantă a diavolului este ascunderea. Iată de ce multi oameni cred că nu există diavoli. Sfântul Clement Romanul spune că atunci când diavolii se retrag si se ascund, râvna crestinilor spre virtute scade. Iar dacă diavolii s-ar arăta în toată urâtenia si răutatea lor, atunci oamenii ar încremeni de frică si s-ar feri de ispitele lui.

Asadar, desi diavolul este fiintă personală, el se ascunde cu grijă, pentru ca oamenii să nu dea importantă si să fie linistiti.

Kostyrapper a scris:

Eu pot dovedi ce spun, am martori, cine e curios poate afla adevarul de la altii..numai sa vrea..asa ca nu vad de ce as minti ca am martori daca nu i-as avea, pe cand tu nu stii ce vorbesti.. iar despre astia ca tine care nu cred in nimic, se vorbeste foarte des..

Dupa cum se vede, noi credinciosii suntem preveniti despre voi la biserica... biserica stie despre atei si va citeste mintea...

Imi place ca te aprinzi repede ... rabdarea nu-i una dintre calitatile tale :D

Nici buna cuviinta :)

Gaslight a scris:

Imi place ca te aprinzi repede ... rabdarea nu-i una dintre calitatile tale :D

Nici buna cuviinta :)

Dar nu ma aprind deloc, iti spun doar ca se stie despre atei si despre gandurile lor. Inca un adevar care il spune biserica. Poti sa spui ca nu gandesti asa cum este scris mai sus? Poti sa spui ca este minciuna? Poti sa spui ca nu te-a citit?

Poate ca ce iti spun eu acum si impreuna cu cine stie ce iti va aduce viata, poate le vei lega si te intorci pe calea cea dreapta din rataciri...

In primul rind nu sint ateu, dar nici nu sint foarte credincios (in acceptiunea ta), ci undeva la mijloc.

Tu vezi credinta doar in alb si negru, eu o vad ca pe niste nuante de gri.

Dar pentru tine ce inseamna credinta, Kosty?

Are vreo legatura cu smerenia?