Multiplele fatete ale Maevei

Fiero a scris:

Esti bine?

Nu prea

Maeve. a scris:

Nu prea

Imi pare rau. :(

Eu ieri aproape toata ziua am citit. Si cand nu am citit, am dormit. Am avut un vis ciudat azi noapte, toti oamenii pe care ii intalneam in vis incercau sa ma pacaleasca sau sa ma ignore (printre ei fiind si apropiati din realitate). Si toate incaltarile pe care le purtam se rupeau, dezintegrau, chiar daca pareau solide, asa am ajuns sa umblu in papuci de plastic. Si pentru ca nu puteam sa fug din fata primejdiilor avand papuci in picioare, am zburat. Culmea e ca m-am trezit cu un sentiment de optimism, mi-am zis ca e un semn bun visul asta, inseamna ca, orice are fi, eu merg inainte. Si mi-am adus aminte cum dimineata, indiferent cat as fi de obosita si/sau abatuta dupa ce fac meditatie imi pun botosii, unul dupa altul, castile, iar in urechi imi rasuna versurile melodiei:

"Just take one step closer
Put one foot in front of the other
You’ll get through this
Just follow the light in the darkness
You’re gonna be ok."

Si chiar sunt ok, in cele din urma. Asa sper sa fii si tu. Cred ca am mai pus cantecul la tine, dar e foarte frumos si sper sa iti fie de ajutor.

Mulțumesc. Apreciez. Dar sunt prea supărată ca să articulez vorbe. Am mai încercat să scriu poezii. Dar sincer, sunt trista. 

Dac-aș fi Dumnezeu

Aș recrea legile privirii, 
Aș popula acest pământ
Cu suflete 
Ce se văd cu adevărat
Unele pe altele.

De-aș putea,
Oh! de-aș putea

Aș da

Ochilor mei verzi
mai puțină furtună
Și mai multă gingășie.

Ochilor căprui
mai puține incendii
Și mai multe fluvii curgătoare.

Iar ochilor negri,
Cu totul alt paradis,
Unde Eva nu mai mușcă din măr
Iar Adam e veșnic fericit.

Cuvintele,
gloanțe oarbe, 
Când ele opun rezistență,
Până și hârtia sângerează.

Scrie,
pentru că nu mai ai timp.

Pune-ți inima la stors.
Sentimentele, asemenea stropilor de apă,
Se evaporează și ele. 

De fapt,
Bărbații nu se uită la tine.

Ține minte:
Teatrul e salvarea ta.
Restul e doar praf de pușcă.

M (1)

Închideam ochii,
Rochia ei de mireasă era așa frumoasă
Închideam ochii,
Simfoniile străbăteau toți pereții inimii ei
Încât ajunseseră să crăpe din ce în ce mai mult
Iar camera să se inunde cu repeziciune. 

Deschide ochii,
Vei avea parte de multe oglinzi
Deschide ochii, 
Imaginea ta
Nu se va clădi din cioburi
Ci vei deveni atât de frumoasă,
Toți artiștii lumii se vor uita la tine, 
Îți vor reda sufletul pe silabe, pânze și acte, 
Toate himerele acestei lumi vor dispărea,
Odată cu ele, și deșertăciunile.

M (2)

Închideam ochii,
Verdele meu se întuneca
Din ce în ce mai tare.
Închideam ochii,
Visam mai mult decât putea
Orizontul să cuprindă.

Deschide ochii,
Uite-te în jurul tău
Nu-i așa că tu poți să faci din furtună
Cea mai frumoasă operă de artă?

Intangibil (2)

Ea era născută din Apollo și o muritoare de rând, 
El era zămislit într-o clepsidră de nisip
Ca să fie Timpul însuși,
Nu era vina nimănui,
Așa i-au menit ursitoarele. 

Sirenele îl așteptau cu trupurile lor zvelte,
cu ale lor scoici ce se deschideau în fața lui.

Ea era frumoasă dar nu în oglinda Timpului.
Cuvintele ei se zbăteau precum valurile
În lumina asfințitului.

Cam atâta s-a putut. În rest, singură ca de obicei.