Multiplele fatete ale Maevei

"Trăind, am învățat să-mi deschid larg aripile și să mă înalț până la visele mele. Multe nu le-am atins niciodată pentru că orice zbor presupune riscuri și nu de puține ori am obosit bătând din aripi, am renunţat și-am coborât cu picioarele pe pământ înainte de vreme. Uneori mi-am julit sufletul încercând să mă înalț din nou,conştientă fiind că e un preț greu de plătit pentru sfidarea înălțimilor. Dar cale de ieșire din neant am crezut mereu că există. Chiar și când n-o găseam, tot eram sigură că există! Poate de-asta nici-o suferință nu m-a făcut să-mi închid sufletul,să-mi uit zâmbetul, să-mi pierd lumina. Și am simțit mereu o îngăduință pentru cei care mi-au provocat suferinţă, poate fără voia lor, dar îmi coloraseră odată atât de frumos o bucată de viață. Pentru că suntem tributari slăbiciunilor din noi, deseori ne domină asta, deseori suntem mai lași decât ne-am dori, rănim fără voia noastră, pierdem încrederea celor apropiaţi din egoism, din neatenție, din neiubire. Şi chiar cred că nu toți oamenii sunt înzestrați cu darul de-a ști să iubească! Cei mai mulți mimează asta o viață fără să înțeleagă de fapt niciodată cum poți iubi până dincolo de tine pe cineva. În general ne complacem în poveşti călduţe, ne agățăm de ceilalți și credem că, ținându-i lângă noi cu preţul oricărui compromis, avem tot ce ne trebuie dar ... nu e deloc așa. Pentru că, de fapt, rareori ajungem atât de aproape de alţii încât să le-auzim plânsul interior și gândul de dincolo de cuvânt! Convenția socială nu spune mare lucru despre iubire în sine ci doar despre ipocrizia unui statut social sub aripa căruia ne închipuim că suntem protejati. Dar sunt atâția oameni cumplit de singuri câte doi, câte doi ... :)"

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10208310819045906&id=1766963846

Alta tentativa

continua :)

Esti bine?