Mari întrebări filosofice

Stai că nu am terminat intervenția.

Dacă unii câini mor de singurătate , înseamnă că toți o fac ?

Și uite cum am ajuns sa extindem analiza filosofică și la animale. La caini, cel puțin. Și această filosofie deschide larg ușa unei analize mai complexe a evoluției.

Nu știu să îți spun despre cum sta treabă cu peștii din râu sau cu elefanții și strămoșii lor.. Tu știi mai bine?

Pai tu voiai sa demontezi cu ideile prezentate teoria evolutiei si ideile sa se poata aplica la toate speciile ca sa fie valabil si corect din punct de vedere stiintific. Acum ma intrebi pe mine?

Vezi că mă înțelegi greșit?

Eu nu voiam să demontez, căutam să completez. Daca a completa înseamnă din start a demonta, îmi pare rau - chiar nu am motive sa mă războiesc cu nimeni pe teme așa profunde

 Însă, faptul că prin completare poate apărea o posibilă demontare firească a unor părți din teorie..a unor teorii incomplete..asta chiar nu tine de ce urmăresc eu sau nu.

ei, hai acuma, daca voiai sa o "completezi" spuneai frumos ca inca nu s-au acoperit aceste subiecte (desi n-am inteles exact care sunt alea si cum se pot aplica la toate speciile, ca la om sunt studii si de psihologie si de biochimie), nu ca ai dubii si retineri asupra intregii teorii despre descendenta cu modificari si selectia naturala din cauza ca nu s-au analizat implicatiile la nivel de emotii si sentimente.

Am dubii tocmai din cauza lipsei acestei completări. Din principiu, nu din alt motiv :)

iar când încerc să aduc o completare, unele chestiuni par sa scârțâie serios. Spun par, pt că și completarea mea poate la fel de bine să scârțâie..

noapte bună și aici. Revin pe zi lumina.

Noapte bună, Stu. 

Vriies a scris:

Nici mie nu prea mi-e clar, care fu marea lui întrebare filosofică.

Am o gramada de topicuri despre constiinta la care nu contribuie nimeni. Ce alta intrebare filozofica mai importanta decat constiinta poate fi ? Orice alta intrebare depinde de modul de a fi al constiintei. Chiar si intrebarile morale, de genul "E bine sa omori oameni ?" depind de functionarea constiintei. Daca constiinta e de asa fel incat sa continue dupa moarte, ba chiar sa continue intr-un loc mai bun, atunci e bine sa omori oameni. In alte conditii nu e bine. Un sistem moral dezvoltat fara a cunoaste functionarea constiintei are sanse mari sa fie defapt imoral.

NicolaeT a scris:

Am o gramada de topicuri despre constiinta la care nu contribuie nimeni.

Ce alta intrebare filozofica mai importanta decat constiinta poate fi ? Orice alta intrebare depinde de modul de a fi al constiintei. Chiar si intrebarile morale, de genul "E bine sa omori oameni ?" depind de functionarea constiintei.

Daca constiinta e de asa fel incat sa continue dupa moarte, ba chiar sa continue intr-un loc mai bun, atunci e bine sa omori oameni. In alte conditii nu e bine.  

Îmi pare rău că n-am contribuit, așa cum ai vrea tu, pe topicele tale. Sunt prea multe pe aceeași temă, practic ai putea să le reunești pe toate sub un nume generic, ceva de genul: „despre conștiință”  Eu am mai încercat, dar...ca să-ți mărturisesc sincer, m-am izbit de două probleme. Prima ar fi limbajul, respectiv termenii pe care încerci să-i folosești și să-i impui, uneori forțat  și obositor.  Iar a doua a fost senzația că nu accepți o critică a ideilor tale. 

De acord cu tine că întrebarea „ce este conștiința?” este o întrebare filosofică deosebit de importantă, aș spune, capitală. Și nu pot decât să-ți țin pumnii în încercarea ta temerară de a desluși meandrele conștiinței.

Asta de unde ai scos-o? Prin ce raționament? Eu aș spune că nu e bine să omori oameni, să iei vieți. Bine, pot fi unele circumstanțe extraordinare în care acest act s-ar justifica. Dar aș spune că, indiferent dacă ea, conștiința, e de așa fel încât să continue după moarte, nu e bine să omori oameni.

Enki a scris:

Vad ca Vriies nu este aici sa ne traga de urechi ca ii facem vraiste topicul.

Deci intrebarea mea ramane pentru cine mai doreste sa o comenteze, o viata in suferinta, in mizerie, a unui individ face din acel om unul mai intelept, il innoblieaza sau ii scoate la instincte de baza, animalice? A, si ar mai fi ceva, de ce se face un titlu de glorie din suferinta si din a indura suferinta, a nu te razvrati impotriva ei? De ce se spune ca dumnezeu ii iubeste pe cei care trec prin incercari grele? Si ca daca ai suferit in viata asta, ai parte de bine in cea de apoi?

Eh, până la urmă am observat că ați dat-o la pace, ceea ce e de bine. 

Cât despre întrebarea ta, răspunsul meu ar fi că nu neapărat suferința, ci viața în sine, adică experiența totală acumulată de-a lungul unei vieți, cu bunele și cu relele ei, cu suferințe și bucurii, face din om unul mai înțelept. A face din suferință un titlu de glorie, e ceva forțat. 

Vriies a scris:

 Dar aș spune că, indiferent dacă ea, conștiința, e de așa fel încât să continue după moarte, nu e bine să omori oameni.

Pai si daca ajunge intr-un loc mai bun ? Atunci e imperativ moral sa omori oameni in mod activ.