Stu' a scris:
Pai nu trebuie sa o încheiem, dar nici musai sa cădem de acord la orice.
O valoare care poate pune in pericol viața unui om - eroismul. Nu o dată un om a murit pentru un crez pe care l-a avut, o valoare. Nu o dată un om și-a dat viața pentru un alt om sau pentru un grup de oameni . Nu o dată un om a fost martir.
Or aici, că sa revin la superficialitatea lui N. T, categoric acei oameni nu au murit pentru a **** ceva.
Apoi, spiritul de sacrificiu îl găsim și la animale, nu doar la oameni. Câinele, de exemplu, este un bun exemplu. Apoi, mamele puilor, deși există și specii care își omoară puii, chiar daca nu la fiecare generație( precum sunt iepuroaicele, care își mănâncă prima și a doua generație de pui - daca omul nu intervine de obicei). Își mai sacrifica viață și masculii, dar asta pt că își apără teritoriu, cumva..deși nu cred că numai pentru asta o fac, având în vedere că mulți supraviețuiesc și solitar, când nu au de ales.
De câini, specialiștii spun că au memorie scurta ( bănuiesc că cea de analiză, nu cea care ține de simțuri și amintiri șocante) - de aceea poate că nu își fac planuri pe termen lung, pentru că nu au nevoie..sau pentru că nu pot.
Chiar tu o spui ca valoarea aceea, crezul, ideea, gestul de sacrificiu, facea bine unui grup mai mare de oameni care au beneficiat. Din nou, evolutia biologica nu este despre un individ acum pe moment, ci despre populatie in timp, pe parcursul a generatii, nu este ceva cu intentie sau scop, este ceva ce se intampla natural si nu depinde (depindea, ca acum nu se mai aplica la oameni) de noi. Legatura cu evolutia biologica poate fi in masura in care instinctul de conservare a speciei prin urmasii pe care ii aperi cu viata primeaza in fata instinctului de conservare individual. Aia cu mancatul puilor de catre femele nu o inteleg, dar mancatul puilor de catre masculi are ca explicatie indisponibilitatea femelelor cu pui pentru reproducere.
Citat
Pe de altă parte, oamenii săraci , fiind atât de preocupați cu supraviețuirea, nu mai au timp și energie sa viseze, să își planifice, sa filosofeze.
asta era o alta intrebare filosofica pe care voiam sa o pun aici: suferinta la om ajuta? Innobileaza? Sau afunda in mizerie? Duce la intelepciune sau la iesirea la suprafata a instinctelor animalice?
Citat
Așa și cu animalele, mereu in lupta cu supraviețuirea. Și atunci, in timp, nu reușesc să își dezvolte aceasta capacitate - ceea ce îmi ridica semne serioase de întrebări la unele teorii ale evoluției.
Pentru ca banuiesc ca nu te refereai la animale cand spuneai de a ajunge la capacitatea de a visa, planifica, filosofa, iti raspund pentru oameni. Suntem foarte diversi, nu doar fizic ci si intelectual. De aceea, lipsa capacitatii de a planifica sau filosofa nu o sa o intalnesti numai la napastuitii care se zbat pentru un colt de paine, ci si la unii cu stare materiala buna care au traiul asigurat, dar care fie nu se preocupa sa isi dezvolte aceste capacitati fiind ocupati cu alte atractii, fie ca sunt pur si simplu prea putin dotati mental. Sau, capacitatea de a filosofa exista, dar se manifesta la un nivel foarte scazut doar pe probleme lumesti.