Mari întrebări filosofice

nicksson a scris:

mr. Vriies, dacă tot intrarăm în faza întrebare-răspuns, mai vin repede cu una-două: ce crezi domnia-ta,

1. ezistă vreo legătură directă între inteligenţă şi înţelepciune?

2. Dar între cultură şi înţelepciune?

3. Cine poate fi înţelept?

curios din fire,

Nae Tractoristu

Grele probleme mai pusăși... :(

Dar o să mă încumet să răspund, așa, la o primă strigare...

1. da. Însă e mult de discutat pe tema asta.

2. Da. Însă și aici e de discutat. Depinde de ceea ce înțelegem prin „cultură”. Dar și aici trebuie să nuanțăm niște lucruri. În niciun caz prin cultură nu tre să se înțeleagă simpla memorare a unor fapte și evenimente.  Aș face apel la ceea ce Noica numea „cultura mare”. 

3. Pe vremea lui Platon, oamenii fiind mai modești, răspunsul era unul simplu: Zeul! Adică, doar Zeul putea fi înțelept în accepțiunea strictă a cuvântului. Ceea ce le rămânea oamenilor era „iubirea de înțelepciune”, adică, filosofia.

3. Neorgoliosul.

Vriies a scris:

3. Pe vremea lui Platon, oamenii fiind mai modești, răspunsul era unul simplu: Zeul! Adică, doar Zeul putea fi înțelept în accepțiunea strictă a cuvântului. Ceea ce le rămânea oamenilor era „iubirea de înțelepciune”, adică, filosofia.

Adică nimeni, din moment ce mai toți zeii olimpieni au făcut câte o nefăcută.

Gaslight a scris:

Adică nimeni, din moment ce mai toți zeii olimpieni au făcut câte o nefăcută.

Asta spunem noi acum, datorită culegerii de texte „Legendele Olimpului”, prin intermediul căreia ne-am format și noi o sărmană „idee” despre cum era atunci. Însă citind un pic de filosofie, vom afla că pe vremea aia oamenii chiar gândeau și-și puneau probleme complexe. Una dintre acestea era asta, a înțelepciunii. Adică, în ce măsură omul putea accede la înțelepciune.

Vriies a scris:

(...)  datorită culegerii de texte „Legendele Olimpului” (...)  pe vremea aia oamenii chiar (...)

mr. Vriies, dacă pe vremea aia oamenii chiar credeau în zei înseamnă că ei (zeii) chiar existau? Dacă da, atunci moartea atâtor zei, poveşti şi mituri care au populat lumea în ultimele zeci de mii ani reprezintă o pierdere? Dacă nu, atunci (prin extensie) nu ezistă nici suflet? Egiptenii antici credeau în suflet? 

şi mai curios,

Nae Tractoristu

Legende Olimpului le-am citit prin clasa a cincea, insa am mai evoluat si noi, domnu' Vriies. Crezi ca esti singurul care l-a citit pe Aristotel, pe Platon sau pe Socrate? Poate pe ultimul ;)

nicksson a scris:

mr. Vriies, dacă pe vremea aia oamenii chiar credeau în zei înseamnă că ei (zeii) chiar existau? Dacă da, atunci moartea atâtor zei, poveşti şi mituri care au populat lumea în ultimele zeci de mii ani reprezintă o pierdere? Dacă nu, atunci (prin extensie) nu ezistă nici suflet? Egiptenii antici credeau în suflet? 

şi mai curios,

Nae Tractoristu

Pe vremea aia, dacă ne referim la arealul grecesc și nu numai, majoritatea oamenilor credeau în zei, asta e cert. Poate era firesc pentru societățile din acea vreme. Dar au fost și alții care ne-au transmis și altceva, dincolo de credința comună specifică acelor vremuri.

Gaslight a scris:

Legende Olimpului le-am citit prin clasa a cincea, insa am mai evoluat si noi, domnu' Vriies. Crezi ca esti singurul care l-a citit pe Aristotel, pe Platon sau pe Socrate? Poate pe ultimul.

Mă bucur că ai evoluat foarte mult și că i-ai citit pe Platon, Aristotel și, mai ales, pe Socrate :D

Dar care e problema ta?

Sufletul este o variabila, incontinuu se transforma, nu este o constanta. Omul este atat trup cu cele 5 simturi ale sale, cat si suflet cu cele 2 simturi ale sale, care sunt : Intuitia si Imaginatia.

Zeii chiar existau.

Intelepciunea ne-o da Dumnezeu si apare "instant", pe cand Cunoasterea ne-o reamintim pe orizontala relatiei noastre cu semenii(traim intr-o lume a rezonantei si sufletele oamenilor vor gasi o modalitate de-a infaptui ceea ce au de infaptuit impreuna.

Si in Egiptul "antic si dedemult", Zeii cunosteau faptul ca Sufletul este de natura metafizica si ca este nemuritor, ca si  Zeii Daci, de altfel.

Pai cum, domnu' Vriies? Vii aici cu ironii ieftine (asa cum faci de obicei, de altfel) si cind iti raspund cu aceeasi moneda ma intrebi care este problema mea?

Am impresia ca intelepciunea de care tot discutati n-a prea batut la usa domniei tale :)

Bun, dincolo de „cărțile scrise de Socrate” pe care Gaslight le-a citit, hai să revenim la subiect, adică la marile întrebări filosofice... :)

Gaslight a scris:

Am impresia ca intelepciunea de care tot discutati n-a prea batut la usa domniei tale :)

Ok, e așa cum crezi tu.