Topic personal - între mister și revelație

E scris corect gramatical, folosit cuvinte alese, fara repetarea unei expresii locale sau cunoscute, punctuatia e impecabila ... dar e scurt textul    

Olga, bogda proste 

Am ras iar :)

Stu' a scris:

de-un punct, doua :)

dar daca nu dai tu, cer eu.

Sa-mi spui ce parere ai despre ..prima parte, te rog. :)

În linii mari aș zice că-s de acord cu ceea ce spunea bătrânul Kant. Anume că „Două lucruri îmi umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine.”

De aceea aș zice că înțeleg ideea Lizei. Anume că drumul dezvoltării personale fără a ține cont de moralitate, duce undeva într-o înfundătură din care a musai să te reîntorci pentru ca ulterior să găsești un drum mai adecvat.

Dar nu știm asta, aprioric. Așa că, așa, ca să mă scot, aș mai zice că  tre să trăim pur și simplu, să experimentăm. Abia după aia vom trage o concluzie justă.

Si CUM sa experimentam?

In ce mod?..dupa ce standarde..?morale?

Stu' a scris:

Si CUM sa experimentam?

In ce mod?..dupa ce standarde..?morale?

Experimentarea clipelor vieții nu se face după niciun standard, că nu e experiment științific. E vorba pur și simplu de actul trăirii. Cred că cea mai importantă morală e aia care-ți vine din intuiție, via subconștient. De multe ori aceasta nu se pupă cu morala societății de la un anumit moment dat, pe care noi ne-am însușit-o.  

Deci te duci unde bate vantul intuitiei?

Cumva, da. Deși putem deseori confunda intuiția cu modul în care ne-am confecționat noi ideea despre realitate. Poate mai bine spus ar fi că duci încotro te poartă dorul lăuntric. 

Dorul launtric.

Tu auzi cum suna? Curata nebunie!

Stii, Vri...unele solutii recomandate de cei cu experienta fac parte din categoria ,,contra firii''. Cum o vezi tu? Adica rezolvam unele probleme fix pe dos fata de cum aparent ar trebui sa o facem.

Dau si un exemplu. Cand te preocupa foarte tare ceva, atat de tare incat simti ca usor poti pierde controlul, solutia e ca mai intai sa te detasezi de problema cat mai mult, preocupandu-ti mintea cu altele...pana cand te-ai detasat emotional suficient de mult incat sa poti gestiona cu adevarat. Ei, majoritatea oamenilor merg dupa un ...instinct?...si mai tare se gandesc CUM sa rezolve problema, in loc sa se ridice intai deasupra ei - si raman intr-un cerc vicios. 

Care e diferenta dintre instinct si intuitie? Stiu ca exista, dar vreau sa imi spui cum vezi tu asta. Si cum invatam sa recunoastem mai usor acel dor launtric si...exists intr-adevar drumul corect pe spre care te indruma el sau e o ..iluzie?

O duminica minunata sa ai. Asa, ca tine :)

Simplu spus, aș zice așa:

Instinctul este tendința înăscută către un anumit comportament; aș zice că instinctul ar fi o caracteristică biologică

Iar intuiția ar fi percepție imediată.

Am mai discutat noi despre intuiție, pe topicul ăla „Intuiția între psihologie și metafizică”. 

Mercic pentru urare!  O duminică faină și ție!