Detalii, poze, fete, măsline, țuică?...:D
Prima zi - integrarea
Călătoria de acasă și până la destinație a durat, în medie, să zicem, cam 9 ore. Mă refer atât la dus cât și la întors. Zborul de la București și până la Oradea dureză efectiv cam 50 de min (inclusiv decolarea și aterizarea). Restul...până la 9 ore, înseamnă timpul parcurgerii distanțanței până la aeroport, de la aeroport și până la destinație și al celui petrecut în aeroport. Cam mult, totuși. Dar, în fine, așa-s transporturile la noi.
Bun, am ajuns spre seară (mă refer la grupul nostru de șase persoane) în comuna din Sălaj în care urma să se desfășoare acțiunea. Gospodărie frumoasă, pupici, schimburi de impresii, palincă, glume alea-alea. Una dintre glume a fost: „Avem de muncă pt voi!” Normal că am râs. :D Cică, „ Hai să mergem un pic până la Cămin - locul unde avea să se desfășoare nunta - că mai sunt câteva detalii de pus la punct”. Am mers voioși, în frunte cu ginerică ș socrul mic și...nașpa, treaba nu era gata. așa că pune-te pe cărat mese, scaune, alea-alea, muncă nene! :D Oricum, am ajuns acasă cam spre nopticică, voioși, unde am mâncat bine și ne-am continuat cura de palincă și vin.
Ziua a doua - sau cum ce face că uneori poți fi și doică
Ziua cea mare, ziua cu primăria, biserica și nunta.
Nașii aveau un copil scump, de un an și ceva, copilul n-avea doică și nu voia la oricine în brațe. Nașa spune: pliiizz, ai tu un picuț grijă de ăsta micu, că n-are cin să stea cu el și știu io că o să fie ok cu tine! Zis și făcut, am luat în brațe pruncu (așa zic ăia la copii) și m-am înfipt mândru în procesiune. L-am purtat în brațe atât la primărie cât și la biserică (unde a dormit fericit și non stop) și zău că mi s-a lipit de suflet ca marca de scrisoare, pe bune! Cred că e vorba de o legătură karmică între noi, că nu-mi explic altfel...
A venit și vremea petrecerii, a fost ok, cu multe dansuri din zonă, cu Brașoveanca pe care ne-au cântat-o ăia la cerere, cu cât pe ce să iasă cu o bătăiță din cauză că unu mai afumat, așa, a venit cam ciobănește la masa noastră, în fine, cam tot tacâmul...marfă!
Ziua a treia - sau cum te poți pierde într-o comună din Sălaj
Petrecere la Cămin - partea a doua - cu cântece și strigături, apoi petrecere la socrii mici, palincă, vin și bere de dres. La un moment dat, zic: „Bre, io după atâta palincă mă duc să mă plimb un pic, să mai prind puteri și aer curat, asta e!”. Zis și făcut, am luat-o io în susul străzii, după aia în jos, după care am intrat undeva în curte să fumez o țigară, după care am intrat în casă. Și ce să vezi, toată lumea fiartă! Între timp se dăduse alarma generală și ăia plecaseră în căutarea mea! „Unde ai fost, bre, de nu te-am g[sit?”, mă întrebară. „Cum, unde? Aci în sat, că doar nu fusăi în zona crepusculară!”.
Ziua a patra - sau cum e să fii la un lat de...picior, de a pierde avionu
Despărțiri, pupici, urări, slană, cârnați și palincă de drum, plecat târziu din sat, făcut cam două ore până în Oradea, că am mai încurcat și drumul...și cât pe ce să pierdem avionu.
Oricum, am ajuns acasă rupt și cred că am o nevoie disperată de weekend-ul viitor, să pun și io capu' ca omu pe perna mea. :D
Stu' a scris:Pffuai.
Mi-ai facut pofta de masline.
Stu', un lucru e cert, nu m-am atins de măsline.