De ce ai stat?
Din iubire.
Il iubesti pe nenoricit, asta e. Insa nu te nenorocesti doar pe tine stand langa el, cat ii intretii si lui boala.
Poate tu ai crezut ca iubindu-l il vei ,,salva'' si il vei face un om mai bun. Il vei motiva sa lupte cu slabiciunile, viciile si inclinatia spre agresivitate.
Ghinion. Nu esti in stare. Accepta asta si retrage-te. Este singurul si cel mai bun lucru pe care il poti face.
Asa vei fi cu adevarat puternica si ai cele mai mari sanse sa primeasca mesajul ca ,,asa CHIAR nu se poate trai cu el''. Nu e garantat, dar e posibil ca acest soc sa il faca sa ceara ajutor specializat. Cu putin noroc, poate in 20 de ani va fi alt om.
Tu insa o sa ai familia ta pana atunci si il vei privi in urma ca pe un biet amarat viciat, pe care odata l-ai iubit.
Caci cel mai probabil el ca avea in realitate : 2 divorturi, datorii, dantura stricata, copii din flori, cazier sau ,posibil, cativa ani de inchisoare.
Si tu ai demonstrat deja ca nu poti sa il schimbi. Asa ca ori ajungi tu una din fostele neveste secatuite de viata si cu cearcane pana in calcai, care sa il dea in judecata pentru pensia de crestere copii, or vei fi o femeie libera si plina de viata, demult indepartata de un ratat ca el.
Ca mergi sau nu la psiholog, decizia de a renunta la el iti apartine. Asta nu o poate face nimeni in locul tau.
E timpul sa cresti si, daca iti doresti vreodata copii, sa incepi sa fii responsabila pentru ei inca de acum.