De cate ori te poti intoarce?

Ramona_l_h a scris:

numai ca nu ne potrivim...si dupa atatia ani, e greu sa renunti, mai ales cand te simti cu mralul la pamant...

Recunosti ca nu va potriviti si, totusi, te intrebi daca sa mai stai langa el sau nu.

si daca e cineva care are incredere intre noi doi, este el, eu nu am incredere in el. Plus ca i-am zis cand am vorbit cu el din nou, asa ca nu cred sa fi gresit cu ceva...wow!

Ahh... deci el crede in voi, ca se mai poate face ceva. Tu, in schimb, nu crezi deloc. Si ii mai si spui in fata omului "vezi.. m-am intors, din nou, la tine, dar nu cred ce zici/ce faci.

Grozav punct de plecare!

...el zice ca ma iubeste, numai nu face nimic sa dovedeasca.

Citeste putin mai sus, poate te lamuresti.

Inca ceva.. tu ce faci ca sa-i demonstrezi ca il iubesti? Ah stai.. sau ziceai ca, de fapt, tu nu il mai iubesti pe acest om (nu mai stiu exact).

Noi avem un program foarte ocupat si ne vedem poate o data pe saptamana..locuim in acelasi oras. El e mai mare cu 10 ani, si mereu scuza lui e ca nu mai are chef de distractie. Nu i-am cerut sa mearga la discoteca in fiecare zi. Numai ca noi ca cuplu, nu avem nici o activitate, nici un obicei...mai mult la telefon si ne vedem din cand in cand, dupa cum "avem timp". Si atunci e sa facem ceva ce avem nevoie...

Voi chiar nu aveti nimic in comun.

Ramona_l_h a scris:

cat despre "mofturile femeilor"...hm...imi e mila de femeia cu care esti ori vei fi.

Mai mila decat ii e lui de barbatul tau, nu are cum sa-ti fie.

Intr-o relatie e nevoie de mult mai mult decat iubire...iubirea e ultimul lucru pe lista unei relatii reusite. Ai nevoie de o intelegere, compatimire, o conectie fizica si psihica, respect, acceptare, incredere, goluri comune, satisfactie din toate punctele de vedere, suport moral.

Ai uitat cel mai important lucru.. pe care oricum nu-l "practici". Comunicare!

Daca partenera ta are nevoie de tine si-ti spune deschis, tu intorci spatele ca ti se pare mofturoasa? se va gasi el altcineva sa-i satisfaca mofturile.

Ce simplu, nu? Sotul nu iti face pe place si tu fugi in bratele primului care e dispus. In loc sa stai sa-ti rezolvi problemele in familie.. sa vezi de unde au inceput si sa cauti o solutie pentru ele... tu te ingrijesti de "mofturile tale".

Cand ai sa pricepi ca un cuplu (indiferent daca de prieteni sau de soti) inseamna NOI DOI si nu el sau tu?

Ceea ce avem si ne aduce mereu inapoi, e atractia fizica.

Pentru tine ajunge atractia asta pentru a intemeia o familie? Ce ai sa faci peste cativa ani.. cu un copil.. si el tot nu-ti satisface toate dorintele? Te duci o perioada cu altul si apoi inapoi acasa?

Ce n-ai da sa se poata asa ceva, nu-i asa?

Si am mentionat ca sunt atrasa de el, motiv pentru care e usor sa ma intorc; mi-e usor sa ma indragostesc de el, dar ma enervez destul de usor cand da dovada de ignoranta.

Accepta-l asa cum e el. Nu mai incerca sa schimbi un barbat pentru de asta s-a schimbat fata de tine. Ignoranta de care spui tu nu inseamna neaparat ca nu te iubeste. Sunt barbati care, din fire, nu spun ce simt, rar o arata.. se bazeaza pe faptul ca tu, ca partenera lui, ii cunosti sentimentele. Daca tu faci ca trenul in gara, el se enerveaza si nu-ti mai spune nimic. Tu ai impresia ca el e rece, cand de fapt e nemultumit de ceva. E distant, dar ceva il doare.

deci sansele sunt ca si urmatoarea sa fie la fel de.."mofturoasa". va trebui sa renunte la atitudinea" macho" si sa dea putin...si de ce sa-i dea ei cand poate sa-mi dea mie? De aia nu pot accepta sa-l las de tot...sunt putin instabila, sau "socata" cum spune mama...dar egoismul din mine nu ma lasa.

Nu esti tu femeia care sa-l faca sa se schimbe, din pacate pentru tine. Daca nu a facut-o toti anii astia, fii sigura ca n-o va face nici de acum inainte.

Si mai cred ca in viata totul este posibil, if done the right way..si probabil nu stiu sa renunt...

Tu nu stii sa accepti adevarul.

blackkkarma_83 a scris:

lasa-l, va fi mai bine pt amandoi[pt el cu siguranta]. nu sunt misogin.....sunt dezamagit ca o femeie nu reuseste sa inteleaga situatia..........bafta

De acord.

8 ani este o perioada fosrte mare din viata ta. nici tu nici el nu ati stat impreuna pentru ca nu v-ati iubit deloc. sigur pasiunea moare dupa un timp. Conform unor psihologi pasiunea dureaza cateva luni iar iubirea intre 2 persoane maxim 2 ani, asta cu execptia faptului in care partenerul tau prin absurd intruchipeaza idealul masculin sau feminin si eventual ( cazul meu) faci o fixatie obsesiva pentru partenerul tau. Si eu am trecut de o relatie de aproape 6 ani in care au existat despartiri si momente foarte dureroase mai mult de partea mea. Si totusi mereu ne-am regasit. Poate ziua de ieri este motivul pentru care va intoarceti mereu unul la celalalt. Cine a zis ca jumatatea ta trebuie sa fie exact ca tine sa aiba exact calitatile tale? Incearca sa completezi cu partile tale bune eventualele lacune care le are el. Daca nu va iubiti pentru ca asa sustii se poate sa fie intre voi o conexiune chimica. Corpurile voastre se atrag ca vreti ca nu vreti si nici unul poate nu ati intalnit o persoana mai compatibila. Poate de asta o sa va dati seama cand va fi prea tarziu si o sa regretati faptul ca ati lasat timpul sa castige in defavoarea vostra. Ce dovezi de iubire astepti de la el? Cel putin tu stii? Fa o lista. Ai primit de la altii ceea ce astepti de la el? DAca da de ce nu a mers? Daca nu mai simplifica lista ca nici viata nu e asa complicata doar noi o complicam. Si mie imi reprosa EA faptul ca nu ma schimb. Cand o intrebam ce vrea de la mine cum sa ma comport nu stia sa-mi spuna. Cand eram prea tandru zicea ca sunt prea moale cand eram mai dur sunt brutal ( nu am lovit-o niciodata ), daca stateam toata ziua in casa cu ea se plictiseste cu mine toata ziua de mergeam la pescuit toata ziua veneam acasa iomi reprosa ca ea a stat toata ziua singura. A plecat odata si-a gasit pe altul ca avea bani. Dupa cateva luni era inapoi la mine si imi promitea si luna de pe cer. Apoi a plecat iar sa caute altceva. NU stiu ce sa spun cunosc multi barbati neseriosi, majoritatea sunt asa dar nici femeile din ziua de astazi nu sunt cu nimic mai prejos. A fi fidel si a avea o constiinta intr-o relatie se pare ca este o pacoste in ziua de azi. SI eu nu pot sa ma schimb in rau. AM incercat sa ma sinucid. Imi pare rau... uneori ca nu am reusit ... alteori ca am incercat. Si totusi m-as impaca cu ea desii fiecare neuron imi spune sa nu o fac, ca mi-am pierdut deja destul timp din viata pentru ea. Si totusi cand o vad in corpul meu se intampla lucruri ciudate, o iau razna, imi doresc so strang in brate, dar daca ne-am impaca ar incepe iar discutiile. Nu putem trece peste anumite chestii din trecut. Nu asa mi-am inchipuit viata. Dar poate toate astea ne vor duce pe un drum pe care nici nu l-am banuit pana acum. Sper sa fie unul bun si pentru mine si pentru tine.

brokendreams a scris:

Si totusi cand o vad in corpul meu se intampla lucruri ciudate, o iau razna, imi doresc so strang in brate, dar daca ne-am impaca ar incepe iar discutiile.

asta e pentru ca tot nu va cunoasteti... Sfatul meu este sa studiezi putina socionica si sa intelegi starea conflictuala ce poate aparea intre 2 tipuri de personalitati... odata ce intelegi tu ai sa o poti face si pe ea sa inteleaga conflictul iar cand amandoi veti intelege si veti vrea sa reparati lucrurile... va puteti angaja intr-un proces numit dualizare ce va face relatia sa se inchege mult mai bine... ceva gen aplici vointa pentru a evita situatiile ce pot duce la tensiune.

Ptia a scris:

daca esti constienta ca mandria si orgoliul tau depasesc limitele de ce nu incerci sa te schimbi? nu fi egoista si gandeste-te si al el... :flowers:

Ai perfecta dreptate,urgent trebue sa ma schimb si sper ca voi reusi

Ramona_l_h a scris:

Stiu ca mereu mi-am dorit sa nu iau niciodata o decizie gresita...si am continuat sa ma intorc la aceeasi relatie nereusita, pentru a ma convinge ca nu am gresit la inceput cand am ales sa fiu cu el.

Si dupa 8 ani, sunt intr-aceeasi barca...dupa ce ne-am dus pe un alt drum, dupa ce am incercat alti perteneri.

Acum, am ajuns sa ma gandesc, la 28 de ani, ca nu vreau sa fiu singura, si ca poate daca incep o familie, nu m-ar mai interesa daca ma face fericita. Sunt egoista sa cred ca merit mai mult? Sau ar trebui sa-mi vad de lungul nasului si sa stau, pentru ca e un barbat bun, la locul lui, responsabil si muncitor...arata bine si cam atat? Nu'l mai iubesc. Stiu ca nici el nu ma mai iubeste.

Si sunt singura aici, inafara de sora mea, si familia e departe...m-am saturat sa fiu singura, cu el ori fara el, tot una e! Si-as vrea sa-mi incep o familie, si sa fiu multumita sufleteste...

Dar nu pot pentru ca sunt mereu prinsa de el. Am divortat de peste un an, dar in ultimii 5 am fost despartiti mai mult decat impacati...si am avut mereu scuze, ba ca n-a mers din cauza aia, ori alta...si de data asta va fi diferit. N-a durat niciodata mai mult de doua saptamani pana ne-am certat.

Stiu bine acum ca nu ar trebui sa stau, stiu...dar mi-e frica sa fac o greseala...daca imi va parea rau? l-am iubit foarte mult! Foarte mult! Dar am intalnit pe altcineva, si parca am vazut ce fel de barbat vreau...si am gresit sa ma " asez la locul meu" cu cineva cu care nu m-am potrivit! Si chiar daca m-am inteles cu tipul pe care l-am intalnit, el nu vroia o relatie, pur si simplu sa se distreze...si eu am vrut o distractie, dupa a nu stiu a cata despartire. A fost uimitor! Dar nu mi-a convenit s-o lungesc, daca nu ducea nicaieri.

Asa ca l-am sunat pe X si iar ne-am impacat. Dar nu mai simt pentru el la fel, si cand incerc sa aduc discuti cu el, se supara si imi reproseaza ca vreau prea multa atentie de la el, si el nu e omul.

Nu ma simt dorita, nu m-am simtit niciodata in relatia asta! Nu ma simt iubita, si nici nu m-am simti! iar el se enerveaza cand ii spun asta si-mi spune ca nu ma tine legata, daca vreau sa plec, pot sa plec!!! ha!ha!

Am casa mea si ma descurc pe picioarele mele, deci nu am nevoie de el. Dar intrebarea mea e: are fiecare o soarta buna, sau sunt dintre noi care( nu vreau sa fiu pesimista) pur si simplu nu-si vor gasi jumatatea in viata asta, asa ca poate urmatoarea?!?

E posibil ca jumatatea sa-ti fie cineva nepotrivit? E recomandat sa stai cu cineva care nu te multumeste sufleteste, dar" te iubeste"...

Draga eu sunt mai mica decat tine ,dar totusi am sa incerc sa-ti dau un sfat din punctul meu de vedere.Tu ai spus "ba ca n-a mers din cauza aia ori alta....","n-a durat niciodata mai mult de 2 saptamani pana ne-am certat"............si eu te intreb acum:CE TE FACE SA CREZI CA ACUM VA FI ALTFEL,CA ACUM VA DURA SI VEI PUTEA FORMA FAMILIA PE CARE ACUM CEVA TIMP AI INCERCAT SA-O FORMEZI DAR N-A MERS??Eu zic sa reflectezi cu atentie asupra problemei caci e vorba de o decizie care iti va influenta viitorul.Eu cred ca ti-ai raspuns la intrebari fara sa-ti dai seama:"am casa mea si ma descurc pe picioarele mele"atunci de ce tot te mai agati de trecut?Ai zis ca iubire intre voi nu mai exiata,atunci pe ce se va baza"posibila"casnicie dintre voi,daca nu pe dragoste?Reflecteaza cu atentie si vei vedea ca raspunsurile ti le-ai dat singura si totusi esti foarte confuza,inca nu stii cu precizie ce vrei.Fiecare persoana are probleme si totusi daca totul ar fi perfect de ce ar mai exista sentimentele de ura,dragoste,......si altele?capul sus si nu uita ca viata merge mai departe indiferent ca eu vreau sau nu,indiferent ca tu sau altcine va va vrea ca timpul sa se opreasca.SIGUR E CINEVA,UNDEVA SI PT TINE.IL VEI INTALNI LA MOMENTUL POTRIVIT.(ASTEPT SA-MI SPUI CE AI REZOLVAT)te pup

mey eu am stat un an si cu un tip(sa i spunem X)....el reprezenta tot pt mine era aerul,pamantul ,zeul meu personal,nu ma pot compara cu tine...dar pt el as fi facut orice....insa el nu ma iubea se juca cu mine ...ma acuzat de multe ...k la s fi mintzit...k la s fi inselat...ceea ce nu era adevarat....a trecut ceva timp de cand ne am despartzit...eu am o relatzie de 5 luni ..si el la fel....ma doare cand il vad cu ea...pt k ma vad zilnic cu el!baiatul cu care sunt acum e un dulce...merita mult....mult mai mult decat ii dau eu....dar stau si ma gandesc...........ore la m iubit pe X ...sau am iubit timpul petrecut cu el!sfatul meu e sa privesti in fatza..stiu k e greu...dar vei reusi si vei gasi ceva mai bun!Multa bafta!

pryntesa a scris:

CE TE FACE SA CREZI CA ACUM VA FI ALTFEL,CA ACUM VA DURA SI VEI PUTEA FORMA FAMILIA PE CARE ACUM CEVA TIMP AI INCERCAT SA-O FORMEZI DAR N-A MERS??

Asta am spus si eu de la inceput, dar ce conteaza, toata lumea ii spune sa "incerce sa-si rezolve problemele in familie".

Care dracu familie, daca femeia in 8 ani de zile nu a reusit sa realizeze nimic cu acest barbat?! Unde dracu e familia aia, idealurile alea comune, comunicarea aia & Co.?! Te pomenesti ca apare in 2 saptamani ce nu a aparut in 8 ani de zile si o sa strigam toti "Aleluia! Miracol dumnezeiesc!".

Dar ce naiba, e usor sa vorbesti fara sa ai habar despre situatia femeii, sa citesti numai ce iti convine tie si apoi sa postezi la nimereala, poate-poate o fi ca tine.

Ma irita la culme sfaturile astea, imi vine sa ma scarpin si nu stiu de ce, cand vad sfaturile astea.

Femeia spune ca intre ei este numai atractie fizica, de iubit nici nu se pune problema, EL a fost cu ALTA, EA la fel, cu ALTUL, iar unul si altul se trezesc sa tranteasca ca ea este de vina ca a fost cu altul, ca el a fost usa de biserica.

Ramona, faci ce vrei tu, cantareste bine cele bune si cele rele, ceea ce-ti doresti si poate sa-ti ofere, dar din start iti spun ca unde iubire nu este, nu este nimic. Daca nu-l iubesti, este deja un minus enorm. El la fel, nu te iubeste, deci minusul se dubleaza.

Asta este, asta cred, daca vrei sa tii cont de parerea mea, ok, daca nu, nu, in fond, ce stiu eu?!

Se pare ca si heidy_2006 este de acord cu mine.Draga Ramona, gandeste-te bine si analizeaza situatia la rece.Incearca sa privesti relatia "din afara",incearca sa cantaresti partea buna si cea negativa si singura vei constata ca e mai bine sa o iei de la inceput cu altcineva,si sa lasi trecutul in urma impreuna cu amintirile frumoase legate de el.....de fapt......eu cred ca le-ai lasat in urma din momentul in care s-au stins sentimentele de dragoste,dar inca nu esti pregatita sa accepti realitatea! Decizia iti apartine! Mult succes in decizia pe care o vei lua.

ramoda.....te rog eu...divorteaza,lasa-l liber. nu spuneai ca-i harnic, de treaba si dpv sexual...sta bine? pai de ce nu-l lasi sa-si gaseasca o alta? nu cumva asta-i problema?ca el isi gaseste.dar tu ai incercat deja,dar individul a avut mai multa inteligenta decat credeai.....si ti-a dat flit............adica 1-0

la 28 de ani...primul copil....abea acum sa incerci cu altcineva cate probleme,doamne doamne.........asa ca parca el e mai bun decat eventualitatea de a ramane singurica

tu pana nu vei gasi un altul nu vei divorta,asa ca intrebarea ta e de fapt inutila.

PS. eu nu termin pe nimeni,ca m-ar ucide prietena

brokendreams a scris:

AM incercat sa ma sinucid. Imi pare rau... uneori ca nu am reusit ... alteori ca am incercat. Si totusi m-as impaca cu ea desii fiecare neuron imi spune sa nu o fac, ca mi-am pierdut deja destul timp din viata pentru ea. Si totusi cand o vad in corpul meu se intampla lucruri ciudate, o iau razna, imi doresc so strang in brate, dar daca ne-am impaca ar incepe iar discutiile. Nu putem trece peste anumite chestii din trecut. Nu asa mi-am inchipuit viata. Dar poate toate astea ne vor duce pe un drum pe care nici nu l-am banuit pana acum. Sper sa fie unul bun si pentru mine si pentru tine.

Si de ce ai facut PROSTIA asta?

heidy_2006 a scris:

unde iubire nu este, nu este nimic.

De fapt.. se zice: "unde dragoste nu e, nimic nu e". (vorba cantecului)

blackkkarma_83 a scris:

PS. eu nu termin pe nimeni,ca m-ar ucide prietena

Care prietena?