Stiu ca mereu mi-am dorit sa nu iau niciodata o decizie gresita...si am continuat sa ma intorc la aceeasi relatie nereusita, pentru a ma convinge ca nu am gresit la inceput cand am ales sa fiu cu el.
Si dupa 8 ani, sunt intr-aceeasi barca...dupa ce ne-am dus pe un alt drum, dupa ce am incercat alti perteneri.
Acum, am ajuns sa ma gandesc, la 28 de ani, ca nu vreau sa fiu singura, si ca poate daca incep o familie, nu m-ar mai interesa daca ma face fericita. Sunt egoista sa cred ca merit mai mult? Sau ar trebui sa-mi vad de lungul nasului si sa stau, pentru ca e un barbat bun, la locul lui, responsabil si muncitor...arata bine si cam atat? Nu'l mai iubesc. Stiu ca nici el nu ma mai iubeste.
Si sunt singura aici, inafara de sora mea, si familia e departe...m-am saturat sa fiu singura, cu el ori fara el, tot una e! Si-as vrea sa-mi incep o familie, si sa fiu multumita sufleteste...
Dar nu pot pentru ca sunt mereu prinsa de el. Am divortat de peste un an, dar in ultimii 5 am fost despartiti mai mult decat impacati...si am avut mereu scuze, ba ca n-a mers din cauza aia, ori alta...si de data asta va fi diferit. N-a durat niciodata mai mult de doua saptamani pana ne-am certat.
Stiu bine acum ca nu ar trebui sa stau, stiu...dar mi-e frica sa fac o greseala...daca imi va parea rau? l-am iubit foarte mult! Foarte mult! Dar am intalnit pe altcineva, si parca am vazut ce fel de barbat vreau...si am gresit sa ma " asez la locul meu" cu cineva cu care nu m-am potrivit! Si chiar daca m-am inteles cu tipul pe care l-am intalnit, el nu vroia o relatie, pur si simplu sa se distreze...si eu am vrut o distractie, dupa a nu stiu a cata despartire. A fost uimitor! Dar nu mi-a convenit s-o lungesc, daca nu ducea nicaieri.
Asa ca l-am sunat pe X si iar ne-am impacat. Dar nu mai simt pentru el la fel, si cand incerc sa aduc discuti cu el, se supara si imi reproseaza ca vreau prea multa atentie de la el, si el nu e omul.
Nu ma simt dorita, nu m-am simtit niciodata in relatia asta! Nu ma simt iubita, si nici nu m-am simti! iar el se enerveaza cand ii spun asta si-mi spune ca nu ma tine legata, daca vreau sa plec, pot sa plec!!! ha!ha!
Am casa mea si ma descurc pe picioarele mele, deci nu am nevoie de el. Dar intrebarea mea e: are fiecare o soarta buna, sau sunt dintre noi care( nu vreau sa fiu pesimista) pur si simplu nu-si vor gasi jumatatea in viata asta, asa ca poate urmatoarea?!?
E posibil ca jumatatea sa-ti fie cineva nepotrivit? E recomandat sa stai cu cineva care nu te multumeste sufleteste, dar" te iubeste"...
