Dureroasa cadere

Gaslight a scris:

Iulian, impresia mea este ca esti mai atasat de copii decit de mama lor, si iti voi spune ceva la care merita sa te gindesti: cit timp ai ceva in pantaloni poti face si alti copii ;)

Faci tu ce faci si imi atragi atentia.

Din propria experienta, pot sa spun ca sunt oameni care sunt atasati de propriii copii, asa cum este omul asta, dar sunt si oameni pe care nu ii intereseaza si pot trai bine mersi si merg sa-si arunce samanta in alta parte, sa faca si alti copii de care tot nu ii va interesa, pentru ca asa sunt ei, niste dobitoci egoisti, carora le pasa numai de ei.

Saaau isi dau seama ca împuiatul nu e de ei si se feresc sa mai faca si altii (asta presupune ca, totusi, au o boaba de constiinta sau.. instinct de conservare).

Dar ideea pe care o propagi tu aici, in contextul de fata, este o tampenie, nu poti sa ii spui unui astfel de om "lasa, ca faci altii", pentru ca un copil nu este un caine sau o pisica. Pana si de animal te atasezi, daca ai un suflet, daramite de un copil, care este sange din sangele tau si carne din carnea ta.

Oh wait, tu nu ai copii, nu ai de unde sa intelegi lucrurile astea, deci nici nu ai caderea sa sfatuiesti pe cineva la modul asta.

(In cazul in care ai copii si esti capabil sa emiti astfel de idei, te incadrezi in a doua categorie pe care am amintit-o.)

Pentru Iulian.

Perioada imediat urmatoare divortului este una grea, in care iti vin tot felul de ganduri negre, in special intr-o astfel de situatie, in care sunt implicati copiii si cel ramas in urma sufera.

Faptul ca te grabesti sa te arunci intr-un pom este dovada de slabiciune din partea ta. Multa lume trece prin ce treci tu. E normal sa suferi, asa ceva te bulverseaza si nu iti mai vezi rostul pe lume, dar te asigur ca va trece.

Incearca sa analizezi situatia la rece, incearca sa vorbesti cu cineva (avocat, consilier juridic) care sa iti spuna ce sanse ai sa iti mai vezi copiii si ce poti face in legatura cu asta.

Fii pro-activ si nu iti plange de mila ca o muiere. Lasa sa treaca perioada asta, petrece timp cu ai tai sau cu cine stii ca te poate sprijini moral, dar in acelasi timp nu le fi piatra de moara oamenilor, ca o sa fuga de tine.

As merge mai departe si as spune sa mergi la un medic, gandurile astea suicidare nu-s bune si trebuie sa scapi de ele. Si cred ca ti-ar fi de ajutor in procesul asta de recuperare.

Eu pot sa iti spun ca depinde de tine daca  o sa-ti revezi copiii. Poti sa tii legatura prin internet, nu stiu cum suna hotararea de divort si ce conditii sunt, dar incearca sa restabilesti o legatura ok cu mama lor, pana la urma ea decide ce si cat sa-ti permita si eu cred ca acolo trebuie sa lucrezi. Repet, nu stiu motivele si in ce relatii sunteti, dar daca nu ai o relatie cat de cat amiabila cu ea, n-ai sanse de izbanda.

Ia lucrurile usor si pe rand. Si ai sa vezi ca, in timp, o sa fie bine. Stiu ca acum e greu si nu vezi nimic in viitor, dar peste un an vei vedea lucrurile altfel. Nici nu stii ce iti poate scoate viata in cale. Important e sa ai curaj sa mergi inainte.

Iuliane, copiii tai sunt mici acum.

Daca te sinucizi, ii va bantui o viata si se vor gandi si ei la sinucidere cand vor da de greu..pt ca in mintea lor va exista posibilitatea sa iti mosteneasca slabiciunea.

Le-ai lasa o povara greu pe umeri, sa stii.

De ce nu incerci sa te muti in acelasi oras cu ei si sa astepti momentul oportun sa le iesi in fata ca fiind tatal lor?

De ce nu lupti pentru asta?

Din ce cauza ai pierdut dreptul la vizita? Nu poti dovedi nicicum o reabilitare si sa ataci in instanta decizia?

Nu e asa usor sa desparti pe viata un parinte de copiii lui.

E o timpenie in mintea ta creata. Fosta lui sotie are custodie totala si a plecat cu ei din tara. Ce ai vrea sa faca? Sa angajeze un detectiv sa-i gaseasca pentru a-i vedea cind se joaca in curtea scolii si pentru a obtine si interdictie de a se apropia la nu stiu ce distanta de ei?

Daca in aceste conditii nu ai o relatie civilizata cu mama copiilor tai, nu poti avea o relatie nici cu copii pina nu cresc ... poate nici atunci pentru ca vor fi indoctrinati ani de-a rindul ca tatal este nu stiu ce monstru care i-a parasit si care le vrea rau. 

Vai, Gasy , daca iti imaginezi vreo clipa ca o sa imi pierd vremea cu badaraniile tale fara sens - te inseli amarnic.

Noapte buna de pe acum.

Voi femeila dati aici sfaturi cum credeti ca v-ar placea voua sa vi se intimple, insa daca fostul sot ar proceda asa 

Stu' a scris:

De ce nu incerci sa te muti in acelasi oras cu ei si sa astepti momentul oportun sa le iesi in fata ca fiind tatal lor?
De ce nu lupti pentru asta?

l-ati acuza ca va hartuieste si ati obtine imediat un ordin de restrictie.

Faptele vorbesc.

Perseverenta, fara agresivitate, da intotdeauna rezultat mai devreme sau mai tarziu. E un maraton propriu, te inteleg ca pentru tine e de neconceput.

Tu ai renunta usor.

iulian91 a scris:

incerc sa nu ma mai gandesc si da probabil ca daca mai trece timpu poate o sa fie altfel si sper sa reusesc

sunt convins ca vei reusi!

iulian, chiar daca sotia ta a obtinut custodie pt. copii, ea nu te poate impiedica sa ai legaturi cu acestia, nicio lege nu ii poate interzice asta parintelui care nu are custodia, decat in cazul in care el e acuzat ca prin faptele sale le-a pus copiilor viata in pericol grav. Si asta trebuie dovedit. Nu cred ca e cazul tau. Dimpotiva, legea il poate pedepsi (si se ajunge pana la inchisoare) pe parintele care are in ingrijire copilul, daca acesta il impiedica in mod repetat pe celalal parinte sa isi vada copilul. 

Probabil te-ai pricopsit cu o depresie. Zic ca e probabil, pt. ca nu-s psiholog, prin urmare, nu-s in masura de a pune un diagnostic cuiva.

E firesc sa treci printr-o perioada grea, una in care nu te mai regasesti si chiar sa nu mai vezi niciun sens in a trai, mai nefiresc ar fi fost sa treci fluturand si cu zambetul pe buze peste o asemenea incercare. Da-ti timp, gandeste-te ca nu numai tie, ci oricarui om care e capabil sa aiba sentimente si emotii i-ar fi dificil sa se adune si sa mearga mai departe.

Nu vei simti ca viata are iar sens dintr-o data, nu te vei culca seara fara sens si dimineata te vei trezi simtind ca ai unul, trebuie sa ai rabdare cu tine, rostul ti-l vei recapata facand in fiecare zi pasi mici. La inceput trebuie sa faci ceva sa vezi cum o poti obliga (legal, desigur, pt. ca altfel iti vei inrautati situatia) pe sotia ta sa te lase sa iti vezi copiii. In tot acest timp, ocupa-te si de tine, tot esti singur si ai mult timp la dispozitie, incearca sa te redescoperi pe tine, ca persoana, aminteste-ti ce iti placea sa faci si incepe sa faci lucrurile pe care altadata nu le-ai fi putut face, desi ai fi vrut, tocmai din pricina lipsei timpului. Daca "povara" pe care o porti ti se pare mult prea mare si prea grea pt. tine, sa nu iti fie rusine, apeleaza si la un ajutor specializat, la un pshiatru si/sau la un psiholog. 

P.S.: Daca te ajuta cu ceva, sa stii ca eu sunt una dintre persoanele care a incercat sa se sinucida si care a scapat doar printr-o minune. Dupa ce m-am trezit din coma mi-am zis ca, oricare ar fi viata mea de atunci inainte, o voi trai pana la capat. Nu regret ca n-am murit, pt. ca mi-a mai fost dat sa traiesc destule momente frumoase de atunci, desi cand am luat hotararea de a ma sinucide, credeam ca nu mai e posibil. Iti doresc sa regasesti in tine puterea de a merge mai departe. Eu cred ca vei reusi. :)

Cata sinceritate!   :)

Mna, am spus-o pt. ca m-am gandit ca il poate ajuta cu ceva daca va afla ca mai sunt si altii care la un moment dat s-au gandit sa renunte la viata, pt. care viata nu mai reprezenta nimic, dar au reusit sa treaca peste. Nu mi-e rusine de trecut. Nu, gresesc, mi-e rusine de unele lucruri pe care le-am facut, dar macar ma consolez cu gandul ca le-am facut din motive nobile (nu mai conteaza nici macar ca numai eu am fost manata de motivele alea nobile), imi asum trecutul cu toate greselile lui.

Intr-unul dintre posturi se referea la faptul ca a dezamagit, eu cred ca ar face bine sa nu se mai gandeasca ca a gresit si ca i-a dezamagit pe altii si, mai ales asta, ca s-a dezamagit pe sine insusi, ci sa incerce ca in viitor sa faca tot posibilul sa nu se mai intample.