Una peste alta, eu ma bucur de victoria lui Dragnea. Omul a venit cu o politica din aia de anii 90 si in incercarea lui diplomatica de a turna gogosi comuniste, mai scoate cate un ranjet din ala in care citesti cel mai bine prostia omului.
Daca pe Nastase il vedeam stand la masa si savurand un sex oral al Danutei, in timp ce admira un tablou renascentist, ca sa nu-i moara, pe asta il vad stand cu familia de craciun, la un gratar pe ritm de manele. Ceea ce inseamna ca o personalitate diferita, in viziunea mea de cetatean cu spirit civic, inselat de atatea ori de alegerile “corecte” facute, are cel putin o sansa in plus sa faca ceva diferit. Ca mai rau ca pana acum nu se poate, deci nu e disperare.
Si, vorba aia, mai devreme sau mai tarziu ne vom lovi toti de sindromul Trump din cauza alegerilor “corecte” pe care le tot facem de 30 de ani.

perfidie nedisimulata.