Sa fie inca iubire?

Era o idee, dar nu cred ca are cum. El sigur își ia maasuri sa nu se întâmple.

Si eu ma gandeam la asta, dar voiam sa vad daca este si meritul ei.

Ar fi totusi ciudat ca in atatia ani, sa nu-si fi pierdut amandoi capul macar o data. Ca doar nu suntem in Westworld. :)

adal* a scris:

:) Ti-ar place sa-l ai la mana cu actul ala.

Straw, tu ai ramas gravida vreodata? Cu el sau cu unul din ceilalti parteneri? Poate el crede ca tu nu poti avea copii. Poate de aici reticenta lui.

Bine, am zis asta ca nu ai amintit asa ceva.

Nu am ramas gravida, nici macar nu-mi doresc copii, el nici atat, e prea prins in cariera lui, ca sa se gandeasca la casatorie sau copii in urmatorii 3 ani. Am vb si despre asta cu el, a venit vorba la un moment dat si l-am intrebat daca i-a trecut prin cap ideea sa se insoare (eu ma refeream la partenera lui oficiala, mi-era teama sa nu ia lucrurile cu ea atat de serios si sa o ceara cumva, ca cred ca as intra in depresie :)) ) si a zis ca nici intr-un caz, ca trebuie sa-si rezolve cu cariera si cu ce-l pasioneaza, apoi, cand se va stabili asa cum vrea el, se va gandi si la o familie. Deci nu, nu am ramas gravida, nici nu intentionez sa fac asta. As vrea doar o sansa cu el,atat, indiferent unde ar duce sansa aia. asa, macar m-as convinge ca nu merge si gata.Ma opresc si ma linistesc. 

Enki a scris:

Capsuna eu nu inteleg ce vrei tu. Adica, v-o trageti cu scantei, aveti si momente de tandrete, vorbiti tot, va intelegeti, aveti escapade romantice de weekend, doar ca totul e clandestin. Ce vrei tu? Vrei sa te recunoasca oficial? Vrei sa-l duci acasa la parintii tai de sarbatori sau el sa te duca la ai lui? Vrei sa te mariti? Crezi ca asta ar face mai buna relatia pe care o aveti acum? Vezi ca exista riscul sa se inrautateasca, sa intrati intr-o rutina, sa ajungeti sa va certati ca a venit acasa fara paine, tot felul de cacaturi marunte cu care se pot confrunta oamenii care traiesc zi de zi impreuna. Eu zic sa te bucuri de ce ai acum asa cum este: sex si tandrete fara obligatii, fara sa trebuiasca sa ii speli chilotii si sa ii strangi sosetele de sub fotoliu.

Eu m-am gandit de la inceput ca amandurora s-ar putea sa le fie teama de rutina, acum, dupa ce i-am citit posturile ei, tind sa cred ca doar el se teme de asta, cred ca e unul dintre principalele motive pt. care nu doreste sa aiba o relatie serioasa cu ea. Daca n-o fi chiar principalul. Ea nu are de ce sa se teama de rutina, nu deocamdata, pt. ca e tinuta in suspans de el si e prea infricosata ca nu o va mai dori.

Fiero a scris:

Eu m-am gandit de la inceput ca amandurora s-ar putea sa le fie teama de rutina, acum, dupa ce i-am citit posturile ei, tind sa cred ca doar el se teme de asta, cred ca e unul dintre principalele motive pt. care nu doreste sa aiba o relatie serioasa cu ea. Daca n-o fi chiar principalul. Ea nu are de ce sa se teama de rutina, nu deocamdata, pt. ca e tinuta in suspans de el si e prea infricosata ca nu o va mai dori.

Nu stiu daca e rutina, distanta, lipsa sentimentelor, neincrederea  sau, pur si simplu, teama de a reincerca. Poate fi orice motiv. Cert e ca de fiecare data cand am discutat cu el despre noi, el mereu spunea: "nu reusesc sa inteleg cum, dupa atatia ani, ne regasim mereu. Dupa 12 ani, mereu suntem unul cu altul, vorbim, suntem atrasi si nu putem renunta niciunul la ce ni se intampla." Nici nu stim niciunul cum sa numim asta. El spune ca viata e de neinteles uneori si ca pur si simplu lucrurile se intampla. Eu cred ca toate lucrurile au un scop. Nu stiu daca el ma iubeste, daca tine la mine sau are ceva sentimente de genul, probabil ca nu, daca avea, aveam de mult o relatie oficiala. Eu am incercat cat am putut sa fiu ok cu el, sa-i arat ca tin la el si i-am spus-o,dar el..nu situ ce vrea..

Strawberry7 a scris:

el mereu spunea: "nu reusesc sa inteleg cum, dupa atatia ani, ne regasim mereu. Dupa 12 ani, mereu suntem unul cu altul, vorbim, suntem atrasi si nu putem renunta niciunul la ce ni se intampla." El spune ca viata e de neinteles uneori si ca pur si simplu lucrurile se intampla.

Dar stiu ca are haz.

Strawberry7 a scris:

Nu stiu daca e rutina, distanta, lipsa sentimentelor, neincrederea  sau, pur si simplu, teama de a reincerca. Poate fi orice motiv. Cert e ca de fiecare data cand am discutat cu el despre noi, el mereu spunea: "nu reusesc sa inteleg cum, dupa atatia ani, ne regasim mereu. Dupa 12 ani, mereu suntem unul cu altul, vorbim, suntem atrasi si nu putem renunta niciunul la ce ni se intampla." Nici nu stim niciunul cum sa numim asta. El spune ca viata e de neinteles uneori si ca pur si simplu lucrurile se intampla. Eu cred ca toate lucrurile au un scop. Nu stiu daca el ma iubeste, daca tine la mine sau are ceva sentimente de genul, probabil ca nu, daca avea, aveam de mult o relatie oficiala. Eu am incercat cat am putut sa fiu ok cu el, sa-i arat ca tin la el si i-am spus-o,dar el..nu situ ce vrea..

Iubire nu e, n-are cum, un om care te iubeste trece peste orgoliu, pt. ca orgoliul e singurul care l-ar fi putut tine departe de tine, in rest, aveati cale libera, nicio obligatie, puteati oricand sa fiti impreuna. Sa nu ma intelegi gresit, eu nu am de gand sa te judec, nu-s fara pacat si n-am niciun drept sa judec pe nimeni, insa ti-as da un sfat: nu te mai lasa amagita de cuvinte frumoase, atata timp cat ele nu-s insotite de fapte la fel de frumoase, n-au nicio valoare, oricat de bine te fac sa te simti pe moment. Scopurile pe care oamenii le acorda lucrurilor variaza, de multe ori, in functie de dorintele lor, incearca sa nu mai vezi scopuri marete acolo unde nu-s. Stiu ca e mai comod, mai confortabil sa faci asta, dar nu tine, e o pacaleala. Sincer, nu stiu daca face un joc constient sau inconstient, nu-l cunosc, insa, din ceea ce ai descris aici, tu esti un fel de jucarie  care joaca dupa cum canta el, una pe care el o manevreaza dupa bunul lui plac. Acum esti tanara si atragatoare, gandeste-te ca timpul nu lucreaza in favoarea ta si el ar putea intr-o zi sa-si gaseasca o alta jucarie, pt. ca tu nu-l mai satisfaci, iar tu vei ramane singura, pt. ca n-ai fost capabila, din pricina obsesie pe care o ai pt. el, sa te atasezi de nimeni, doar te-ai folosit de alti oameni pt. a-ti umple timpul pe care-l petreci departe de el.

Strawberry7 a scris:

 El spune ca viata e de neinteles uneori si ca pur si simplu lucrurile se intampla. Eu cred ca toate lucrurile au un scop. Nu stiu daca el ma iubeste, daca tine la mine sau are ceva sentimente de genul, probabil ca nu, daca avea, aveam de mult o relatie oficiala. Eu am incercat cat am putut sa fiu ok cu el, sa-i arat ca tin la el si i-am spus-o,dar el..nu situ ce vrea..

Eu cred ca tu ai fost singura femeie pe care a iubit-o si o iubeste, dar ai facut ceva peste care el nu poate trece. Ai spus ca atunci, la inceput, l-ai facut gelos, flirtand cu alt baiat. Poate in momentul ala a inteles ca oricand, este posibil sa te piarda si nu a a mai avut curaj, s-a speriat. Poate ca atunci, ca si acum ii este teama ca te-ar putea pierde.

Asa cum a fost situatia voastra de pana acum, chiar daca ai fost implicata in relatii pasagere, el o poate suporta. Barbatii din viata ta nu au existat pentru el.

Lui ii este teama ca atunci cand vei fi cu el, cand veti fi impreuna, ai putea sa il inseli, sau sa il parasesti pentru altul.

El simte ca nu ar putea suporta asta.

Nu stiu cum ai putea sa-l convingi ca nu se va intampla asta. Nu stiu cat esti tu de sigura ca nu ai s-o faci.

Nu cred ca o sa-ti spuna asta, sau s-o recunoasca, nu vrea sa razi de temerile lui.

Daca esti sigura ca ai sa fii mereu cu el, in cazul cand va veti hotari sa fiti impreuna, atunci poti sa mai astepti si poate se va intampla, dar daca nu esti sigura, n-o face.

Strawberry, am impresia că această obsesie este mereu prezentă în mintea ta. Este imposibil să ai o relație normală cu altcineva cât timp nu renunți la el. Crezi că prietenul tău nu simte că ești distantă fața de el sau nu simte că îl înșeli? Dacă tu nu te implici total într-o relație nici el nu o va face. Alergând după o iluzie pierzi oamenii care te iubesc cu adevărat. Fiind prea concentrată pe propriile tale ambiții am impresia că nu simți durerea pe care o provoci celor din jur. Sau poate că nici nu-ți pasă. În aceste condiții cum vrei ca omul care te cunoaște cel mai bine să te accepte în viața lui? Pe el nu poți să-l păcălești. Cu toate păcatele lui, are pretenția ca cea pe care o are alături să-i fie credincioasă pentru că niciun bărbat nu are chef să crească copiii altora. Tu esti bună pentru el să se culce cu tine când are chef, dar nu vei fi niciodată suficient de bună pentru a te prezenta părinților lui. Aceasta este realitatea. Din păcate, tu ești singura vinovată că ai ajuns în această situație. Acceptă adevărul, mergi mai departe și încearcă sa nu mai repeți greșelile din trecut.

adal* a scris:

Eu cred ca tu ai fost singura femeie pe care o iubeste

Eu cred ca voi confundati iubirea cu sentimentul ala care doar se simte dar nu e acoperit de fapte. Iubirea nu e sentimentul acela gol. Iubirea e acel sentiment + faptele care decurg din el. Ca daca ramai doar la sentiment ajungi la situatiile absurde in care se gasesc de exemplu si iubitorii de animale care mananca carne.