Strawberry7, esti in acelasi loc, cum ma asteptam :) Doar ai experienta anilor, a unui deceniu si mai bine, petrecuti asa.
Iti scrisesem un reply pe care poate l-ai citit, il copiez si mai jos.
Dar simt sa il completez.
Imi place ca ai folosit pe undeva cuvantul "a te potoli", stii si tu deep down ca tzine de tine, ca la tine e cheia de a nu te mai amagi. Si zici ca nu poti inca sa te potolesti, nu ai cum, fara el nu poti, e fantastic, si aveti un trecut impreuna si ai nevoie de el ca de soare...
Toate chestiile dragute pe care le face pentru tine - nu stiu, faptul ca vine sa faceti sex, cam asta - si pe care ti le spune - ca esti dulce, minunata, ii place compania ta - nu te pun pe ganduri? Adica de ce nu ar vrea astea full-time? Pentru ca deja le are cu cealalta/celelalte? Pentru ca (ii) este comod? Pentru ca nu vede nicaieri la orizont o relatie asa cum o vrei tu? De ce nu iti raspunde si de ce accepti sa nu iti raspunda? Sa te tina ca pe o catelusa cuminte. Si dulce, si minunata, si.
Tot insisti ca nu v-ati dus povestea la sfarsit. De fapt, am mai zis, doar tu nu ai atins sfarsitul ala, pentru el relatia inca de atunci, din adolescenta voastra, dupa cearta sau despartire sau ce a fost, a fost una ne-exclusiva, de simtit bine ocazional, de vorbit, tachinat, glumit, n-ati locuit niciodata impreuna, nu ati avut limite. Iti spune clar ca esti momentul lui de respiro, de feel good, doar atat. Nu are regrete ca le insala pe prietenele oficiale, nu are limite de fidelitate. Profita de momentele cu tine (citat din tine) si de cat de bine se simte in bratele tale iubitoare.
Sa zic si ce as face in locul tau sa ma apropii de sfarsit.
M-as aduna, nu l-as contacta deloc pe prince charming, sub nicio forma, nici "Craciun fericit" nici nimic, i-as lasa un singur canal de comunicare. Atunci cand i se face chef de "simtit bine" si ma contacteaza, l-as lasa inca o luna si apoi as incerca sa stabilesc o intalnire la o cafea sa vorbim. Daca vrea. I-as spune la intalnire ca m-am despartit de boyfriend (si chiar ar fi bine sa o faci), sunt singura si vreau sa stiu cum ma priveste el si ce avem noi. Daca incepe cu "e complicat, viata e complexa, viata e de neinteles", ma ridic si plec. Ma uit eventual pentru ultima oara in ochii lui sa vad daca chiar e prost si am pierdut anii astia degeaba sau daca poate vrea sa renunte la bullshit.
Plangi, oracaie cat vrei, ia-ti concediu de doliu, numai nu mai spune dupa aia ca nu poti sa treci peste.
---
Robespierre a scris:
Ai mare nevoie sa fii inteleasa. Uite, te inteleg.
Primul baiat, inegalabil, yadda yadda, mare dragoste, neterminata.
De obicei, primele relatii te ajuta sa inveti, nu sunt relatia “definitiva”, “finala”, “perfecta”. Aceste relatii mor si lasa locul altora. Si tot de obicei, daca cuiva i se pune pata si i se interzice sau i se ia ceva, atunci se cramponeaza de chestia respectiva. Pentru el probabil relatia asa cum era la inceput, cand erati copii, s-a incheiat intr-un anumit punct, a murit, din cauza neintelegerilor voastre, a despartirilor, a razbunarilor etc. Ea a evoluat pentru el in obisnuinta, complicitate, prietenie “cu beneficii”, cum ziceai. La tine nu a murit, din contra, s-a transformat intr-un basm fantastic, o pasiune care arde in tine pentru el, mai tare ca la inceput. Pentru ca nu ai avut tu initiativa incetarii relatiei, pentru ca nu te-ai desprins. Tu continui sa vrei sa repari. De ani intregi, in ciuda relatiilor pe care le aveti, nefortati de nimeni, cu alte persoane.
Acum ai 26 de ani, e ok sa nu fii decisa ce si cum sa traiesti – bine, nu e chiar ok, dar e acceptabil sa zicem :) – dar stii ce trist ar fi ca la 30 sa fii tot in punctul asta? Entuziasmata ca te duce la pensiune intr-un weekend. Entuziasmata sa schimbati mesaje pe ascuns. Sperand ca mai e o sansa.
Gandeste-te de ce ti-e frica sa “renunti” la el, de ce te agati, de ce nu vrei sa cresti.
