Nu stiu ce e in neregula cu mine

Deci practic ce trebuie sa fac eu acum?

Dustoffmypsyche a scris:

Deci practic ce trebuie sa fac eu acum?

Sa tragi linie si s-o iei de la inceput.

Dustoffmypsyche a scris:

Sper ca moartea sa fie ceva mai bun, pentru ca mie viata asta nu o sa-mi iasa

Edit 1:Si ca alta dovada ca e un om disfunctional e faptul ca a ales ca mama  copilului lui sa fie o femeie instabila emotional si psihic.Un barbat sanatos nu alege o astfel de femeie, pentru ca stie din start ca isi condamna viitorul copil si casnicie la haos

Edit 2:Nici el(tata) nu pare sa se poata conecta asa cum trebuie cu ceilalti.Cred ca suntem amandoi narcisisti, adica si potentiali homosexuali, schizofreni, de toate.Sunt condamnat, asta e adevarul si nu o sa reusesc sa fac ceea ce oamenii care n-au modalitatea mea de gandire pot.Adica sa aiba o viata normala, fara gandurile astea.Sper ca urmatoarea viata sa fie mai buna

Ai avut parte de greutati, dar asta nu inseamna ca trebuie sa exagerezi in felul asta si sa aduci moartea in discutie. Iti doresti atat de mult sa gasesti o justificare pentru faptul ca te simti izolat si nefericit - stari pe care tot tu te-ai invatat sa le dezvolti, involuntar, in conformitate cu stimulii externi - incat acum nu poti scapa de impresia ca asta trebuie sa aiba la baza ceva mai delicat, mai grav, cum ar fi o boala psihica sau cine stie ce. Nu ti se poate da un verdict din cateva replici pe un forum, sub nicio forma, dar pot spune ca, din felul in care te exprimi pari sa fii fluent si inteligent. Cum adica nu te conectezi cu alte persoane? Esti mai singuratic, de fel? Asta nu e o boala psihica. Ce iti doresti de fapt de la viata? Ce te face fericit? Porneste de la asta si treptat urmeaza drumul care iti va aduce pace.

Adica nu stabilesc relatii sanatoase si profunde cu ceilalti.Nu socializez cum trebuie, sunt imatur, nu stiu cum sa spun..

In mare parte pentru ca nu prea am cunoscut lipsuri materiale, am primit mai mereu ce am vrut si cand am vrut.Ai mei nu au stabilit ordine si reguli pentru mine, mai mult au lasat totul asa sa curga..N-au avut cine stie ce pretentii, cel putin tata nu prea a avut pretentii asa mari de la mine, de parca as fi avut vreun handicap..Cam asa am fost tratat

Gaslight a scris:

Parerea mea este ca problema ta este cit de poate de reala si cit se poate de fireasca tinind cont de mediul in care ai trait. Citeste articole despre tulburarile de personalitate (pentru a-ti intelege parintii) si articole despre codependenta (in care este posibil sa te regasesti). Din pacate sunt sanse mari sa fi fost "programat" sa fii atras de acelasi gen de femei ca si mama ta, dar daca intelegi aceste tipare (de care vorbeai si tu) vei putea sa de rupi si sa ai o viata normala.

Codependenta, de unde pana unde? Cumva are legaturi afective puternice cu ei in ciuda circumstantelor si nu se poate desprinde? Nu am inteles asa ceva din ce a postat el. 

Codependența nu înseamnă neapărat că nu se poate desprinde de părinți. De fapt mulți chiar fac asta deoarece părințiilor au fost abuzivi. Există oameni realizați din punct de vedere financiar sau profesional care nu depind în niciun fel de parinti și totuși sunt codependenți.

Dustoffmypsyche a scris:

Nu sunt persoane diferite, sunt eu.

Nu stiu cine sunt, adevarat.

Daca sunt inteligent, de ce nu pot sa functionez si eu ca ceilalti oameni?Felul cum interactionez cu ceilalti e patologic, nu pot sa ma conectez cum trebuie cu o persoana.Faptul ca am un frate vitreg mai mic cred ca ma ajuta sa inteleg cum am fost format.In mod normal, un TATA ar trebui sa-i insufle fiului masculinitatea lui, sa se ofere drept model si sa vrea identificarea fiului cu el.Tata nu face decat sa-i infantilizeze sentimentele si gandirea.Se comporta cu el ca de la copil la copil, nu de la adult la copil.Nu pare sa aiba posibilitatea de a fi un tata eficient, sa adapteze gandirea si sentimentele lui de copil pe un model de gandire sanatos de adult.In casnicia cu mama mea, nu exista intimitate intre ei sau vreo relatie.Mereu era tensiune in casa.Singura relatie era legata de afacere.Acum, din nou.Mama vitrega il cuca pe bebelus separat, in camera ei, tata pe fratele mai mare(de 4 ani) in sufragerie, dupa care il pune in pat iar el ramane sa se uite la televizor.Nu pare sa existe relatia autentica dintre un barbat si o femeie intre ei.Nu exista momente de familie, cum am vazut la altii, cand seara se aduna si discuta/vorbesc/rad.Tata se pare ca neglijeaza aceste aspecte.Dar nu e pentru ca nu vreau sau etc, e pentru ca asa stie el sa interactioneze cu ceilalti, asa a fost "programat".E grav, grav rau de tot.Pun pariu ca m-au facut pe mine doar din cauza ca trebuiau sa aiba un copil, ca asa dicta societatea atunci.Erau vazuti cu ochi rai daca nu aveau copii.Au facut, da' l-au condamnat.Sper ca moartea sa fie ceva mai bun, pentru ca mie viata asta nu o sa-mi iasa

Edit 1:Si ca alta dovada ca e un om disfunctional e faptul ca a ales ca mama  copilului lui sa fie o femeie instabila emotional si psihic.Un barbat sanatos nu alege o astfel de femeie, pentru ca stie din start ca isi condamna viitorul copil si casnicie la haos

Edit 2:Nici el(tata) nu pare sa se poata conecta asa cum trebuie cu ceilalti.Cred ca suntem amandoi narcisisti, adica si potentiali homosexuali, schizofreni, de toate.Sunt condamnat, asta e adevarul si nu o sa reusesc sa fac ceea ce oamenii care n-au modalitatea mea de gandire pot.Adica sa aiba o viata normala, fara gandurile astea.Sper ca urmatoarea viata sa fie mai buna

In primul rind a fi narcisist nu inseamna a fi un potential homosexual. Nu stiu tine ti-a bagat asta in cap.

In al doilea rind a avea trasaturi narcisiste nu este neaparat un lucru rau, insa nu acelasi lucru se poate spune daca ai suferi de tulburarea de personalitate narcisista. Care este diferenta intre narcisismul sanatos si cel patologic? Cei care sufera de tulburarea de personalitate narcisista fac rau celor din jur si de multe ori le place asta. Narcisismul trebuie privit ca un spectru, iar tulburarea de personalitate narcisista este o extrema. Parerea mea este ca tu ai o oarecare doza (destul de mare) de codependenta, ori narcisismul si codependenta sint doua lucruri diametral opuse.

Crescind intr-o familie ca a ta, copiii au doua sanse: cei puternici se opun parintilor si in timp devin codependenti, iar cei slabi invata sa se adapteze si sa supravietuiasca in acel mediu abuziv si devin (sa spunem) narcisisti, Parerea mea este ca trebuie neaparat sa mergi la un psiholog pentru a-i spune ce ai pe suflet. Cu siguranta va gasi un mod sa te ajute sa evoluezi. De asemenea incearca sa intelegi cum gindesc si cum incearca sa manipuleze persoanele abuzive deoarece tu ai fost mintit si manipulat toata viata, iar acum este greu sa intelegi realitatea. Parintii tai ti-au impus REALITATEA LOR, dar aceasta nu inseamna ca este si realitatea ta.

Daca te preocupa atât de mult ca esti gay, înseamnă ca nu iese fum fără foc. Eu in viata mea n am avut griji si dubii din astea. Dar nu e o pb faca ai fi gay. Accepta ti conditia si vei gasi pacea. Lasa femeile celor ce le apreciază.

Eu de ex le ador. Pana la ultima celula. Fara ele viata ar fi ocna pe o planeta inghetata.

Mai degrabă am impresia că cineva, văzând că este mai retras și mai reținut față de femei, i-a băgat asta în cap, iar el, fiind influențabil, a preluat această idee și a început să o rumege în mintea lui.

Cred ca s-ar putea lămuri dacă s-ar uita la niște filme porno cu femei, respectiv cu bărbați și măcar ar înțelege ce-i face plăcere :)

Nu sunt gay pentru ca nu simt vreo atractie fata de niciun barbat, dar in schimb am un sentiment de inferioritate care a evoluat intr-un complex.Si eu ador femeile, stiu cat de important este rolul lor in viata noastra.Ador ca sunt atat de atente, ador o femeie care ii stie nevoile barbatului sau, care acesta la randul lui o apreciaza pentru ca este atat de atenta si pretuieste ceea ce are.Cred in completarea aceea dintre barbat si femeie atunci cand niciunul dintre ei nu traieste in umbra complexelor.Problema mea este ca nu pot sa aplic completarea aceasta cu o femeie pe mine,  din cauza mediului in care am crescut.Comportamentele noastre in relatiile cu viitoarele femei se aseamana cu cele pe care le-am avut cu mama.Un copil devenit barbat poate avea o relatie sanatoasa cu o femeie daca relatia cu mama lui a fost la randul ei sanatoasa.Mama mea nu a fost un caz fericit, era dependenta emotional de orice persoana din jurul ei si inca este, se enerva foarte usor si se manifesta chiar animalic atunci cand greseam.Nu era materna, calda, atenta, iubitoare.Ma iubea, dar intr-un mod toxic.Stiu cum ar trebui sa fie o relatie dintre o femeie si un barbat, dar nu pot pune in aplicare deoarece tiparele comportamentale toxice s-au format in relatia cu ea.Am avut 3 iubite pana acum, si toate erau dependente emotional.Adica am fost atras de acelasi tip de femeie ca si mama mea.Iar eu nu sunt destul de puternic ca sa le pot pune pe drumul cel bun si sa le schimb.Sunt si eu la randul meu codependent, intrucat mereu m-am revoltat in fata parintilor mei.Am reusit sa imi exprim frustrarile atunci cand eram nervos din cauza situatiei din casnicia lor.Ba chiar am incercat sa ii ajut sa se inteleaga din nou, eram ca un fel de mediator intre ei doi la un moment dat.Dar orice faceam, se ajungea mereu la acelasi scandal.Acum am inteles ca nu aveam eu cum sa ii schimb, deoarece ei traiesc sub umbra unor complexe care nu ii lasa sa aiba o relatie sanatoasa.Tata imi spunea sa o fac sa nu mai bea alcool, sa o ajut cumva.Am incercat sa-mi asum aceasta misiune, desi simteam ca era de datoria lui.Bineinteles, n-am reusit si am renuntat repede, mi-am dat seama ca nu am cum.Tatal meu tinde spre narcisism si nu mi-a facilitat niciodata o masculinitate sanatoasa din cauza ca si lui ii lipseste.Cred ca daca as intelege mai bine povestea trecutului si as face un narativ coerent din care sa pot trage niste concluzii, as avea o sansa la o schimbare in mai bine.Dar nu pot face asta singur, nu pot sa inteleg complet comportamentul lor, inteleg doar anumite parti, nu pot sa formez un intreg.Eu am o tendinta de a dramatiza lucrurile si cred ca in acea perioada de vreo 3 ani de scandaluri si situatii pe care vi le-am descris mai sus, am dezvoltat o tulburare de personalitate, nu stiu daca intreaga dar anumite trasaturi din personalitatea mea sunt patologice si de asemenea nu am o personalitate definita.

De asemenea specific ca tatal meu are tendinta de a minimaliza situatia atunci cand i se striga ceva sau de a o nu o lua in serios si nu reuseste sa-si justifice actiunile pentru ca acestea sunt irationale si sunt datorate problemelor lui.

Ai analizat bine ce nu merge. Acum identifica tiparele functionale opuse. Fa o lista aici. Apoi practica le 70 de zile in situatii de viata.