Ce intelegeti voi prin mantuire?

raulmaniac a scris:

...insa, spune-mi si mie, cum te poti elibera de sentimentul vinovatiei?

Cand accepti toate faptele tale ca fiind normale si netinand cont de valorile impuse dinafara ta fie de societate fie de biserica.

cioanas a scris:

Exista trei cuvinte ce caracterizeaza ceea ce Dumnezeu face in procesul mantuirii: justificare, sfintire si glorificare; fiecare din aceste cuvinte se refera la un anumit timp respectiv trecut, prezent si viitor. Mantuirea este un act in trecut, un proces in prezent si o culminare glorioasa in viitor. Dumnezeu ne-a eliberat de sub pedeapsa pacatului, ne elibereaza de puterea pacatului si ne va elibera de prezenta pacatului.

1. Mantuirea este salvarea de sub pedeapsa pacatului sau justificarea, proces care a avut loc in trecut la cruce la Golgota, prin rastignirea Domnului Isus.

2. Mantuirea este, de asemenea, salvarea de sub puterea pacatului, sau sfintirea, proces care are loc in timpul vietii credinciosului sau in prezent (2 Cor 1:6, Fil.1:6, Fil.2:12-13, 2Petru1:5-11). Duhul Sfant are un rol foarte important in procesul de sfintire, producand nasterea din nou (Ioan 3:3), cand credinciosul devine copil al lui Dumnezeu, (Ioan 1:12), devenind o noua creatura, ( 2 Cor. 5;17). Dumnezeu lucreaza prin toate mijloacele ca sa ne faca asemeni lui Isus, (Romani 8:28-29), iar Duhul Sfant lucreaza ca noi sa avem o natura noua, omul nou predat Domnului (Gal. 5:16, 2Cor 5:17).

Acest proces are loc dupa ce omul a primit pe Domnul Isus (Mantuirea), in viata lui; de-acum, viata lui noua este un proces al cresterii si maturizarii in asemanare cu Domnul Isus. In mod real, puterea pacatului a fost zdrobita prin moartea si invierea Domnului Isus Hristos. Prin credinta si noi putem intra in prezenta acestei victorii.

3. Totodata, mantuirea este salvarea din prezenta pacatului sau glorificarea, proces care are loc in viitor (Rom13:11; Apoc 21:3-4;1 Ioan3:2).

Scopul lui Isus pentru fiecare credincios este sa ne prezinte inaintea Tatalui Ceresc (Efes.5:25-27) si acest fenomen poate avea loc fie prin moartea biologica a credinciosului (2Cor.5::D, fie prin venirea Domnului Isus, cand credinciosii vor deveni ca Domnul (1Ioan3:2), curatiti si desavarsiti, bucurandu-se de toate avantajele cerului ( Apoc 21:3-4).

Privind la rezultatul mantuirii in viata omului, este foarte important ca procesul mantuirii sa penetreze si viata noastra, a fiecareia dintre noi. Mantuirea este scopul lui Dumnezeu pentru noi oamenii.

cioanas a scris:

Nu nu-i nevoie ,unii nu vor gusta moartea ,ci vor fi rapiti la Cer(la venirea lui Isus),altii in trecut au fost rapiti la Cer fara sa fi gustat moartea (Ilie ,Enoh).

Deasemenea trebuie subliniat ca putem parasi viata acesta si sa fim mantuiti si putem parasi viata acesta si sa nu fim mantuiti! Mantuirea este acceptarea lui Cristos in viata noastra ,pocainta si a calca pe urmele lui Cristos pana la capatul zilellor noastre!

Daca au fost rapiti in carne si oase cum s-au integrat in lumea pur spirituala de care se vorbeste ca fiind Raiul?

Daca tot nu vrei sa raspunzi ai macar decenta sa spui ca nu vorbesti cu mine.Insa mi se pare ca vorbesc intradevar (vorba altora) cu unul care isi spune discursul fara a-l sustine.

Haruka a scris:

D-zeu ne vrea intorsi la el, nu ne sileste sa-l alegem pe El dar ne da mereu si mereu sanse sa ne pocaim.

DE CE?Ce face cu sufletele celor care se pocaiesc?Le realunga si astfel ciclul este reluat?Argumentati sensul rascumpararii?Cum explicati aceasta nehotarare a Lui.Ba ne condamna ba ne iarta.Sa fie instabil psihic sau cum?

Ce face cu sufletele care se pocaiesc? Le lasa sa stea in preajma Lui. Daca tu ai avea 5 copiluti bolnavi mintal (agresivi) i-ai lasa sa locuiasca in aceeasi casa cu 7 copiluti sanatosi?

Nu-i realunga, nu stiu cum stau lucrurile prin sferele ceresti ca sa-ti pot spune cu exactitate. Nu stiu de unde ai dedus tu ca D-zeu e nehotarat, labil psihic...mie nu mi se pare asa.

Sa inteleg ca esti uimit cum de tot sunt suflete pacatoase? Si de aceea te-ai gandit la ciclicitate?

Nu prea inteleg, te rog sa te explici.

Amarena a scris:

Ea exista, de fapt. In Biblie.

Da, sigur...

Pe bune, una din cele 10 porunci este sa nu ucizi iar in alt loc scrie ca anumite pacate sa fie pedepsite prin ucidere cu pietre. Asa ca ce baza sa pui pe Biblie???

equillibrium a scris:

Da, sigur...

Pe bune, una din cele 10 porunci este sa nu ucizi iar in alt loc scrie ca anumite pacate sa fie pedepsite prin ucidere cu pietre. Asa ca ce baza sa pui pe Biblie???

Pe vremea lui Moise, atunci cand a fost data si Legea, Dumnezeu avea ca popor O NATIUNE: Israelul. Si cum acesta era o natiune, separata de celelalte popoare prin granite materiale si spirituale, era necesar ca Dumnezeu sa se implice in viata acestui popor si sa-l indrume atat in plan spiritual, cat si politic, militar, economic, juridic, etc. In plan spiritual era nevoie de aplicarea poruncii: "Sa nu ucizi!". Insa, trebuiau luate masuri impotriva pacatosului, de nimicire din mijlocul lor, conform Legii lui Moise. Si astfel, judecata pacatosului care spunea:"Plata pacatului este moartea", se aplica pe loc, prin oameni numiti ca judecatori de Insusi Dumnezeu. Pentru ca astfel, pacatul sa fie scos din mijlocul lor.

Astazi, cand Dumnezeu nu mai are o natiune ca popor al Sau, ci poporul Sau este imprastiat printre toate natiunile pamantului, este evident ca au ramas in picioare asa cum spune si Fiul lui Dumnezeu, doar principiile morale avand ca baza cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, nemaifiind nevoie ca fiecare om dintre natiunile pamantului sa dea peste cap legislatia tarii in care traieste pentru a aplica Legea lui Moise. Pentru ca acuma stim cu totii ca judecata nu o mai aplicam noi, oamenii, ci ramane a lui Dumnezeu, Cel care nu greseste niciodata in judecata si darea verdictului. Celelalte au fost inlaturate, nemaifiind necesare pentru noi astazi. Cam asa gandesc...

Daca n-ar fi lasate pe lume pacatele,nici mantuirea n-ar fi cu putinta.Noi,oamenii,suntem chipul lui Dumnezeu,atata timp cat ne ingrijim de calea sufletului.Filozofia cauta adevarul,Teologia il gaseste si Religia il poseda.De aceea,oamenii trebuie lasati sa-si aleaga singuri calea,pana cand EL ii cheama acasa.

"A intelege inseamna a ierta".Pofta cand a zamislit,da nastere pacatului(Iacov1:15).A urma traditiile oamenilor,in loc de a asculta poruncile lui Dumnezeu,inseamna a repeta pacatul lui Saul.

equillibrium a scris:

Prin intelegerea naturii umane, si a cauzalitatii actiunilor oamenilor. Aproape intotdeauna agresivitatea excesiva reprezinta de fapt acte de aparare sau de supravietuire, asa cum sunt percepute ele de "faptasi". Nu cred ca cineva (marea majoritate a oamenilor) are intentia de a face rau. Toate (marea majoritate) a actiunilor interpretate astfel sunt considerate justificate (atentatele de la WTC fac parte dintr-un asa zis razboi sfint) si persoanele respective cred in ele cu adevarat.

Aplicind asta la mine, imi dau seama ca ceea ce mie mi se pare ca este bine, sau corect nu coincide cu parerea celorlalti (nu intotdeauna). Si atunci imi dau seama ca este o problema de perceptie, sau de comunicare, si nu vinovatie.

Si pentru ce sa ma simt vinovat? Ca m-am nascut? Ca ma straduiesc sa devin mai bun? Sa duc o viata consistenta cu sistemul meu de gindire, cu principiile mele? Ca incerc sa ma inconjur de oameni asemenea bine? Pentru ce? Pentru greselile normale care apar de-a lungul acestui proces? Este prea putin pentru a simti asta.

Eu cred ca numai noi ne putem mintui. Singuri. Atita timp cit oamenii nu au o "reteta" data de Dumnezeu pentru a avea o viata fara de greseala, sau pentru a obtine mintuirea, pentru mine este ilogic sa o cer.

...insemna ca pentru mantuire ...nu mai avem nevoie de Dumnezeu, sta in puterea noastra, anulam toate barierile sociale, spirituale, religioase, umane si ne spunem ...eu ,nu am gresit!...ce sa fac daca omenirea are niste perceptii si valori diferite de ale mele?!

ai insa dreptate dintr-un punct de vedere in care relativitatea joaca un rol important..insa , oare Dumnezeu dupa ce "masura" ne judeca...ori, poate nu?

hans a scris:

Pe vremea lui Moise, atunci cand a fost data si Legea, Dumnezeu avea ca popor O NATIUNE: Israelul. Si cum acesta era o natiune, separata de celelalte popoare prin granite materiale si spirituale, era necesar ca Dumnezeu sa se implice in viata acestui popor si sa-l indrume atat in plan spiritual, cat si politic, militar, economic, juridic, etc. In plan spiritual era nevoie de aplicarea poruncii: "Sa nu ucizi!". Insa, trebuiau luate masuri impotriva pacatosului, de nimicire din mijlocul lor, conform Legii lui Moise. Si astfel, judecata pacatosului care spunea:"Plata pacatului este moartea", se aplica pe loc, prin oameni numiti ca judecatori de Insusi Dumnezeu. Pentru ca astfel, pacatul sa fie scos din mijlocul lor.

Astazi, cand Dumnezeu nu mai are o natiune ca popor al Sau, ci poporul Sau este imprastiat printre toate natiunile pamantului, este evident ca au ramas in picioare asa cum spune si Fiul lui Dumnezeu, doar principiile morale avand ca baza cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, nemaifiind nevoie ca fiecare om dintre natiunile pamantului sa dea peste cap legislatia tarii in care traieste pentru a aplica Legea lui Moise. Pentru ca acuma stim cu totii ca judecata nu o mai aplicam noi, oamenii, ci ramane a lui Dumnezeu, Cel care nu greseste niciodata in judecata si darea verdictului. Celelalte au fost inlaturate, nemaifiind necesare pentru noi astazi. Cam asa gandesc...

Asta este o interpretare, pe care o dai tu. Insa eu nu am citit asa ceva in biblie, nicaieri. Si atunci ne apucam sa interpretam textul? Sau il interpretam cum ne convine noua? Alegem ce ne place si ce nu ne place din biblie? Sunt miscatoare paminturile.

raulmaniac a scris:

...insemna ca pentru mantuire ...nu mai avem nevoie de Dumnezeu, sta in puterea noastra, anulam toate barierile sociale, spirituale, religioase, umane si ne spunem ...eu ,nu am gresit!...ce sa fac daca omenirea are niste perceptii si valori diferite de ale mele?!

ai insa dreptate dintr-un punct de vedere in care relativitatea joaca un rol important..insa , oare Dumnezeu dupa ce "masura" ne judeca...ori, poate nu?

Exact, sta in puterea noastra. Si nu inseamna ca nu gresim, inseamna ca este omeneste sa gresim, si nu un pacat. Din greseli invatam, si prin greseli ne desavirsim potentialul (spiritual, mental, fizic, uman) pe care il avem.

Si Dumnezeu nu intervine direct in vietile noastre, decit in masura in care noi il primim si ii dam puterea. Asa ca El nu ne judeca si nici nu ne iarta, numai noi il imputernicim sa faca asta.

equillibrium a scris:

Exact, sta in puterea noastra. Si nu inseamna ca nu gresim, inseamna ca este omeneste sa gresim, si nu un pacat. Din greseli invatam, si prin greseli ne desavirsim potentialul (spiritual, mental, fizic, uman) pe care il avem.

Si Dumnezeu nu intervine direct in vietile noastre, decit in masura in care noi il primim si ii dam puterea. Asa ca El nu ne judeca si nici nu ne iarta, numai noi il imputernicim sa faca asta.

Noi gresim fiindca suntem impregnati cu pacatul ,tot la fel cum suferi de gripa fiindca esti infectat cu un virus!

Tocmai de aceea avem nevoie de salvare din acest pacat ,de mantuire!

Dumnezeu ne iubeste asa de mult incat a dat pe Unicul Sau Fiu ,pe cand noi eram pacatosi si meritam moartea. Noi nu il imputernicim pe Dumnezeu fiindca El este atotputernic ,are toata puterea in Cer si pe pamant!

Mantuirea este salvarea noastra .Este ca si cum Dumnezeu te-ar gratia si tu L-ai refuza! El a dat pe Unicul Fiou ca tu sa fi salvat! Ai nevoie de iertarea si transformarea facute de Dumnezeu in dar pentru tine?

equillibrium a scris:

Asta este o interpretare, pe care o dai tu. Insa eu nu am citit asa ceva in biblie, nicaieri. Si atunci ne apucam sa interpretam textul? Sau il interpretam cum ne convine noua? Alegem ce ne place si ce nu ne place din biblie? Sunt miscatoare paminturile.

Exact, sta in puterea noastra. Si nu inseamna ca nu gresim, inseamna ca este omeneste sa gresim, si nu un pacat. Din greseli invatam, si prin greseli ne desavirsim potentialul (spiritual, mental, fizic, uman) pe care il avem.

Si Dumnezeu nu intervine direct in vietile noastre, decit in masura in care noi il primim si ii dam puterea. Asa ca El nu ne judeca si nici nu ne iarta, numai noi il imputernicim sa faca asta.

...hmm, a new religion, o pierdem pe cea veche?

...nu contest spusele tale, in fond cam tot asa gandesc,

insa mi-e greu sa arunc balastul !

sau ne-am indepartat atat de mult si ne-apropiem de anarhie ?