MariaB a scris:credinta mea nu se bazeaza pe afirmatii ale Bisericii
eu cred pentru ca cred, si am toate libertatile sa imi cercetez credinta - voi vedeti altfel? de ce oare?!?
de exemplu, imi cercetez constiinta
Un cercetator (in sensul larg de liber cugetator), pentru a-si forma un fel de a intelege lumea, va trebui mai intii sa respinga principiile existente (sociale, morale, religioase, etc.). Urmeaza stabillirea unor premise (axiome) care nu trebuie contestate. Urmind ca pe baza acestora sa se faca un rationament logic care va forma viziunea lui asupra lumii.
De ex, eu pornesc de la premisa ca eu exist, ceea ce percep eu exista fiind guvernat de legi ale naturii, ma bazez pe simturile mele si pe ratiunea mea pentru a defini lumea din jurul meu, etc.
Aceasta nu este credinta. Acestea sunt presupuneri urmate de rationament logic. Daca cineva imi demonstreaza altceva, si demonstratia este corecta, sunt sceptic si accept noua viziune ca atare.
A crede (in Dumnezeu, in oameni, in astrologie, in soarta, in orice) inseamna a iti forma o parere fara a avea informatii suficiente sau fara a urma un fir logic. De aceea numai credulii pot fi pacaliti, cind restul lumii observa clar inselatoria.
Eu nu stiu in ce fel crezi tu, Maria, si cum ai cercetat lucrul asta, insa sunt f curios sa aflu. Poate ma insel eu in ceea ce afirm.
Amarena a scris:Cred ca glumesti
Nu cred ca exista pericolul real ca cineva sa devina obsedat de carti. Nu te ajuta creierul sa citesti atat. Ai nevoie de pauze. Organismul se reface in pauzele alea.. Deja aberam. O sa spui ca se moare din citit :D Sa nu exageram chiar in halul asta...
Asa cum unii sunt obsedati de televizor sau internet, sunt persoane (e drept ca mai putine in zilele astea) care traiesc prin carti, si in loc sa iasa din casa, sa comunice cu oamenii, sa isi construiasca o viata, isi pierd timpul citind, de cele mai multe ori "novele" (echivalentul telenovelelor). Insa nu neaparat.
