Sunt sincera, cu el, cel putin, mereu am fost sincera, i-am zis exact ce simt si nu trebuia. Stiu ca s-a folosit de asta atat mult, astfel, s-a ajuns aici. Nu sunt o frumusete, nici o inteligenta de dau pe afara, dar pot iubi. Nu stiu daca pe actualul, pt ca intre noi deja s-a instalat monotonia(din partea mea) si nu-l mai pot privi asa cum ar trebui, va trebui sa renunt la stabilitatea asta, care e buna doar asa, de forma, ca sa nu fiu singura. Nu l-am iubit si nu-l voi iubi. Ii fac doar rau. Iubirea are cai nebunite si cred ca le cunosc pe toate,pt ca din iubirea pe care am simtit-o pt fostul, as fi fost in stare de absolut orice (incep sa vorbesc la trecut: am fost in stare de orice). Trebuie sa renunt la el, stiu. Asta ma voi lupta sa fac.
Permiteti-mi sa pun aici un mic fragment (ce a zis el) din discutia online avuta cu el in urma cu cateva nopti...Va rog, o simpla concluzie.
