Povestea despre care scriu a inceput acum 10 ani. Aveam 15 ani atunci si am cunoscut un baiat special, de care m-am indragostit foarte usor si care era mai mare cu 5 ani decat mine. Nu i-am declarat de la inceput ca il plac, decat dupa o perioada lunga de timp, cateva luni bune, in care eram doar prieteni. Vorbeam foarte mult online, ne prindea dimineata. El avea o relatie atunci (care era pe sfarsite). Nu se mai intelegea cu ea, se certau des, nu mai era un viitor pt ei, durase cam 2 ani jumate relatia lor. Dupa o perioada(dupa ce s-au despartit), am inceput sa ne vedem tot mai des, era vara, ieseam in parc, aveam prieteni comuni, ne placeam mult. Atunci imi spusese pt prima oara ca ma place si ca si-ar dori sa fim impreuna. Eu,fiind doar un copil, am acceptat, il placeam tare mult, ma indragostisem de el si fusese primul baiat din viata mea, primul meu prieten. Nu mai ajusesem pana atunci sa simt ceva asemanator pentru un altul. Era matur, inteligent, stia mereu cum sa ma faca sa ma simt bine. Am decis sa fiu cu el. Eram entuziasmata. Vorbeam des, radeam, ne trimiteam mesaje non-stop, exact ca orice relatie la inceput intre doi adolescenti. La inceput a fost frumos. Acum urmeaza partea putin mai grea. Au inceput geloziile si neincrederea in mine. Locuind intr-un oras mic, in care toata lumea stia de toata lumea, circulau foarte multe barfe fara sens, la adresa mea, pe care el le credea. Nu era adevarat nimic. El prefera sa creada pe ceilalti si ma intrista foare tare lucrul asta. Asa ca am decis sa ne despartim pt ca nu mai suportam sa ma cert des cu el. Dar dupa o perioada ne-am impacat. Sincer, cam toata relatia (oficiala) a fost un du-te-vino, pentru ca el era posesiv si gelos si nu prea imi placea. Intr-o zi,m-am suparat atat de tare pe el, incat chiar i-am facut ceva urat, m-am sarutat cu un alt baiat chiar in fata lui,ca sa ma razbun (da, o prostie, pt care am platit scump). Atunci a fost decizia lui de a ne separa definitiv, dupa multe certuri si impacari (cam dupa 2 ani,aproximativ, poate mai putin). Nu mi-a mai dat vreo sansa atunci, pt ca era dezamagit de mine. In cei doi ani cat am fost impreuna, noi nu am avut relatii intime. Relatiile intime au aparut dupa aceea. Ca sa fiu mai exacta, dupa ce am incheiat relatia nu ne-am mai putut lipsi unul de altul niciodata. Noi discutam mereu si stiam ca nu ar mai merge, pt ca el are un control asupra mea, dar am fost de acord sa fim liberi si sa ne vedem asa. Atunci am decis ca el sa fie primul baiat,pt ca il iubeam nebuneste si asa a si fost. M-am daruit lui, trup si suflet. Problema e ca noi de 10 ani suntem de nedespartit, Nu suntem impreuna oficial, nu avem o relatie oficiala, dar nu am pierdut niciodata legatura in toti anii astia. Oricat am incerca sa ma indepartez, mereu ma cauta. Stergeam nr de tel, absolut tot si imi cauta prietenele si le intreba de mine, ajungand pana la urma sa vorbim iar si iar. Fiecare am mai avut pe cineva de atunci, eu am mai avut 2 relatii lungi si-n prezent am una. Si el la fel. Imi marturiseste ca nu poate iubi pe nimeni, ca e rece cu toate fetele cu care e, ca se simte prins in ce a fost intre noi. Asta simt si eu, nu am putut iubi pe nimeni de atunci, nici pe actualul prieten, de care sunt doar atasata. Ma gandesc mereu la fostul, il iubesc din tot sufletul si inca ma vad cu el de cate ori vin acasa(eu m-am mutat de unde locuiam inainte, in alt oras). Imi spune ca ii lipsesc, ne vedem aproape in fiecare seara, de vorbit,vorbim cam zilnic pe facebook, e superb totul si ma simt extrem de fericita ca inca face parte din viata mea, chiar daca nu cum mi-as dori eu. Aseara, cand ne-am vazut am stat vreo 5 ore impreuna si am discutat mult despre noi, ne miram de fiecare data cum au trecut anii astia,dar noi nu trecem. Imi spune ca ma doreste din tot sufletul si ca-i place sa-si petreaca timpul cu persoana la care tine, adica eu. Imi spune ca sunt importanta si ca nu vrea sa ma piarda niciodata. El zice ca lucrurile astea trebuie apreciate, ca atunci cand gasim o persoana importanta, trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa cu ea, pt ca nu se stie niciodata cand se sfarseste viata si nu ne-am bucurat de ea. El are pe cineva,dar nu tine la ea, e doar atasat, la fel ca mine. Noi mereu ne-am sitit bine cu celalalt si la pat, dar si pur si simplu povestind, razand. Cu el viata chiar e frumoasa. Ne spunem totul, mereu, fara perdele,outem vb despre orice...Ma face sa ma simt femeie, sa ma simt dorita, sa traiesc o mie de emotii pe secunda..e un baiat diferit. Problema mare e ca eu il iubesc, s vrea mai mult decat simple iesiri, fie bazate pe sex, fie doar asa (nu mereu ne vedem ca sa facem sex, uneori doar ne plimbam,povestim, ne uitam la filme sau mancam impreuna..). Din partea mea e si dorinta fizica si sufleteasca, nu stiu din partea lui. Nu stiu care e scopul pentru care doi oameni nu pierd legatura in 10 ani si amandoi sunt convinsi ca nu o vor pierde vreodata. I-am spus deja ca ce simt eu pt el e foarte puternic, doar ca intre noi e si distanta de vreo 250 de km... Nu putem renunta unul la celalalt,orice am face,oricat am incerca, daca in 10 ani nu am putut, ma indoiesc ca va trece vreodata. Ce e de facut? Ce trebuie sa fac mai departe? Azi urmeaza iar sa il vad...
Cand trecutul e mereu prezent...
Început de Amaroy, Vin 21 oct 2016 · 63 răspunsuri · 4.223 vizualizări
Te-ai gindit vreodata ca posibil sa reapara crizele lui de gelozie daca veti fi impreuna?
Ceea ce simti poate fi adevarat, dar mie personal nu mi se pare deloc special un barbat care sta cu cineva la care nici macar nu tine, dar de care este atasat. Daca sentimentele lui pentru tine ar fi fost reale ati fi fost de mult timp impreuna. Instinctul tau ti-a spus deja asta, altfel nu cred ca ne-ai fi cerut sfatul :)
Parerea mea este sa-i spui ce simti si sa-i spui ca vrei sa fiti impreuna, ca vrei sa va casatoriti, ca vrei sa va mutati impreuna etc. Pina la urma vorbesti cu iubirea vietii tale si cu cel mai bun prieten al tau, asa ca n-ar trebui sa fie nevoie de cine stie ce pregatiri. In timp ce-i vorbesti uita-te in ochii lui pentru a-i vedea reactia. Daca ezita este cazul sa-l stergi pentru ultima oara din telefon si sa nu mai fii amanta lui :)
M-am gandit ca pot sa reapara crizele alea de gelozie, pentru ca felul lui este posesiv, ce e al lui, e al lui. El nu-mi intelegea anturajul, nu prea ii placea sa ies cu cine voiam eu, de asta sunt si in dubii. Il iubesc si-l vreau pentru mine, dar ma gandesc si la partea cealalta cu controlul lui.
I-am spus deja, intr-un fel sau altul,ce simt pt el. El stie ca pt mine el inseamna mai mult decat la pat si raspunsul lui a fost ca suntem la distanta, ca nu stie daca ar mai merge si ca unele drumuri in viata sunt diferite, fiecare suntem in roase diferite, cu propria profesie sir esponsabilitati. Atunci i-am spus ca ce rost are sa ne vedem asa, sa sufar aiurea? Si a spus ca ce e intre noi de atatia ani, nu poate fi sters asa usor, ca nu e ca si cum te-ai intalni cu cineva azi si te bagi in pat cu el, ca la noi e ceva special, e dintotdeauna. A spus ca nu e doar placere trupeasca din partea lui, ca tine la mine si ca e ceva mult mai profund decat cred eu, de aia nu a reusit sa ma lase sa plec niciodata si nici n-o va face. A zis ca daca voia un simplu trup si daca voia sa se culce cu cineva, avea de udne alege si ca se putea culca cu oricine, nu mai eram eu atunci,acolo. Imi spune ca-l atrag, ca ma doreste cu toata fiinta lui, ca nu-mi rezista, ca sunt perfecta, ca tinela mine, dar ca nu crede ca ar mai merge o relatie. DE CE????? se bat cap in cap lucrurile...
Problema e ca nu mi-l pot scoate din minte. E ciudat sa ai langa tine persoane ok, extraordinare si sa nu le poti iubi pt ca iti apare in minte imaginea lui, mereu,zilnic, in fiecare secunda. Nu mai pot avea de multa vreme relatii intime cu iubitul meu, pt ca mereu ma gandesc la celalalt si la cum ma face sa ma simt. Nu vreau sa-l pierd, nu vreau sa plece din viata mea, pentru ca, oricum ar fi el, e singura persoana care ma face sa zambesc din suflet si imi trezeste o mie de senzatii pe care nu le-am mai simtit vreodata alaturi de cineva.
Stie cum te face sa te simti si stie ca nu ai puterea sa-l parasesti, asa ca profita. Din ce-mi spui, nu cred ca sentimentele lui fata de tine sint reale si nici nu cred ca aveti vreun viitor frumos impreuna. Parerea mea este ca e un excroc sentimental si Dumnezeu stie cu cite femei se mai culca.
Cu cit stai mai mult linga el cu atit te afunzi mai mult in mocirla si cu atit mai mult nu vei putea avea o relatie serioasa cu cineva. Crezi ca prietenul tau nu banuieste ca-l inseli? Eu sint convins ca banuieste ceva, dar accepta asta din diverse motive.
Continua ca si pina acum daca chiar simti ca nu poti trai fara el, dar micsoreaza-ti asteparile si intelege ca el nu vrea altceva. In schimb, daca crezi ca meriti mai mult de la un barbat sau de la o relatie in general, e timpul sa pleci fara sa mai privesti inapoi.
Editat Sâm 22 oct 2016 17:24
deci in zece ani de zile tu nu stii ce fel de om spui ca iubesti.
Stiu, in sinea mea, ca pe undeva ai dreptate... dar nu inteleg de ce atatia ani nu m-a lasat sa plec, daca tot avea de unde alege, vorbim,totusi de 10 ani... Rupeam orice legatura cu el pentru o peiroada si apoi aflam ca ma cauta ca disperatul pe la prietenii mei, incerca sa ia legatura cu mine si nu putea... De ce nu m-a lasat sa plec atunci si isi gasea alta? De ce in toti anii astia a ramas acolo...?
Uneori, mi se pare ca face pe indiferentul, dar in adancul lui sunt sentimente frumoase si sincere pe care nu vrea sa le arate, pentru ca e orgolios si nu vrea sa i se vada slabiciunile... E un om foarte bun, sincer..Ezita sa faca multe lucruri pentru a nu pica de fraier, a suferit in trecut si a ajuns sa nu se mai arate cum e..poate fi si asta problema lui, sa-i fie teama de relatia cu mine din cauza neincrederii,distantei si face pe durul. Zilele trecute m-a intrebat daca as suferi daca i s-ar intampla ceva si i-am zis ca e o persoana importanta, clar nu mi-ar fi indiferent. Mi-a zis ca daca i se intampla ceva, sa nu sufar, sa merg inainte.
Sincer, simt ca merit sa fiu tratata altfel, dar pentru omul asta as face orice, n-as face pt nimeni ce sunt capabila sa fac pentru el. E the one. Daca ar fi sa-mi dau si viata pt el, si asta as face-o, el chiar e totul...niciodata, niciun baiat, oricat de ok ar fi fost cu mine, nu a trezit in mine ce trezeste el...
-olivia- a scris:deci in zece ani de zile tu nu stii ce fel de om spui ca iubesti.
Eu stiu ce fel de om este el, e un om minunat, practic, am crescut odata cu el...ne-am maturizat impreuna...de la 15 ani pana acum, la 25, in inima mea a fost doar el, chiar daca ochii mei au vazut pe altii si altii...Nu stiu ce simte in prezent, atata tot si nu stiu scopul celor 10 ani, daca, in final, soarta decide sa nu fie nimic,de fapt.
Gaslight a scris:Stie cum te face sa te simti si stie ca nu ai puterea sa-l parasesti, asa ca profita. Din ce-mi spui, nu cred ca sentimentele lui fata de tine sint reale si nici nu cred ca aveti vreun viitor frumos impreuna. Parerea mea este ca e un excroc sentimental si Dumnezeu stie cu cite femei se mai culca.
el e escroc si ea ce e? daca de fiecare data revine la nenorocit, isi inseala partenerii si inca nu stie ce fel de om spune ca iubeste?
Poate acest filmulet de 15 minute te va face sa intelegi mai multe: https://www.ted.com/talks/leslie_morgan_steiner_why_domestic_violence_victims_don_t_leave?language=en#t-712093
Olivia, ea a venit sa ne ceara ajutorul si parerea mea este ca ar trebui sa o ajutam, nu sa o condamnam :)
Amaroy a scris:Eu stiu ce fel de om este el, e un om minunat, practic, am crescut odata cu el...ne-am maturizat impreuna...de la 15 ani pana acum, la 25, in inima mea a fost doar el, chiar daca ochii mei au vazut pe altii si altii...Nu stiu ce simte in prezent, atata tot si nu stiu scopul celor 10 ani, daca, in final, soarta decide sa nu fie nimic,de fapt.
soarta, destinul, dragostea ... bla, bla
cred ca mai ai nevoie de inca 10 ani sa te maturizezi. mi-ar fi placut sa ne spui in finalul povestii ce faci tu concret pentru fericirea ta. )in afara sa-ti inseli si minti partenerul si sa te minti si pe tine)
Gaslight a scris:Olivia, ea a venit sa ne ceara ajutorul si parerea mea este ca ar trebui sa o ajutam, nu sa o condamnam :)
e un forum de discutii; si-a asumat si criticile cand a decis sa posteze.
-olivia- a scris:soarta, destinul, dragostea ... bla, bla
cred ca mai ai nevoie de inca 10 ani sa te maturizezi. mi-ar fi placut sa ne spui in finalul povestii ce faci tu concret pentru fericirea ta. )in afara sa-ti inseli si minti partenerul si sa te minti si pe tine)
Pentru fericirea mea alaturi de actualul, am luptat mult. Suntem impreuna de foarte mult timp, cand l-am cunoscut am decis sa renunt la celalalt si sa-mi vad de actualul. Problema e ca nu a mers. Am incercat sa fiu foarte ok, sa ma dedic trup si suflet, sa il fac fericit, sa ii fiu alaturi... dar nu am putut, pur si simplu. In orice moment, apare celalalt. O perioada imi tot scria si nu i-am raspuns deloc, au fost cam 2 luni si ceva. In cele doua luni, am facut si imposibilul sa ma indepartez de el, dar tot acolo am ajuns pentru ca nu gasesc in altii ce gasesc in el. S-a intamplat sa vin acasa la un sfarsit de saptamana, ne-am intlanit intamplator si de acolo a inceput iar totul. Are un fel de a fi diferit, ceva ce ma atrage, e responsabil, e matur, e inteligent, e ambitios. Actualul e foarte ok ca om, dar el nu are vise, idealuri, e doar de treaba si se poarta frumos cu mine. Nu rveau sa-i fac rau (pentru ca daca ar afla, s-ar schimba lumea lui). Are si el 25 de ani, dar nu da vreun semn ca ar dori sa faca ceva cu viata lui si toate lipsurile astea ale lui le completeaza celalalt ( caractaer,siguranta, responsabilitate, job, maturitate, pasiune, tot)