Cand trecutul e mereu prezent...

Turbina a scris:

Probabil ca nu o sa te ajut cu nimic, dar mi-a ramas in minte partea asta a povestii tale. Cum ai vrea sa te iubeasca unul posesiv si gelos, cand tu esti genul de fata care isi face intrarea intr-o relatie renuntant la alt fraier, iar apoi ii dai drumul si actualului 'fraier', ca nici de la el nu vrei nimic?

Nu te judec, dar probabil cel de care ai ramas indragostita, vede un mare defect la tine in jongleriile astea, si poate din cauza asta nu vrea sa se apropie mai mult.

Nu ar trebui sa-i condamni geloziile si neincrederea in tine, atat timp cat tu ai avut pe cine saruta in fata lui, ca asa aveai chef. Eu consider ca tu mai ai de lucrat la comportament, el poate nu e 'gelos si posesiv', ci mai mult realist, si preocupat de relatia voastra.

Chiar daca faptele urate dintre voi s-au petrecut acum 10 ani, nu pari sa iti recunosti vina, in afara de sarutul cu care l-ai ajutat sa se convinga cu cine are de-a face.

Pune punct relatiei actuale (cu care ai demonstrat ca esti egoista), stai o perioada singura si urmeaza sfatul lui Gaslight. Daca o continui asa, iubindu-l pe ala pentru ca nu te vrea de tot si nu-l poti juca pe degete (de aia il vezi special), si avand permanent alt fraierus pe langa tine care sa te faca sa te simti apreciata, nu cred ca ai sa ajungi nicaieri.

Pai posibil sa vada in mine un mare defect in treaba asta. Asta probabil e si problema noastra mare,de fapt. Vazand in 10 ani ca eu imi insel toti partenerii cu el, ce ar putea simti? Ce sa fi facut altceva omul? S-o fi gandit ca daca are o relatie cu mine, o sa-i fac la fel si lui, dar el nu are idee ca numai el mi-ar potoli inselatul asta, pentru ca el mi-ar pune capac. I-am explicat. Mi-am asumat greseala de acum 10 ani, eram un copil doar, ce sa-mi fi cerut? Treptat, am incercat sa gasesc pe cineva ok, cu care sa cladesc ceva frumos si nu gaseam in nimeni ce are el, desi am mai avut doua relatii. El ma atrage pentru ca e polul meu opus, are un caracter foarte puternic si da, nu-l am la degetul mic, cum ii aveam pe ceilalti sau pe actualul si asta ma provoaca foarte mult. Mai ales cand vad ca il atrag si eu,ca ma vrea...V-am zis ca e diferit, el e altceva decat am intalnit pana acum, intalnirile cu el nu sunt simple intalniri seci, ies scantei acolo. Ma atrage enorm la el faptul ca e foarte ambitios si stie exact ce vrea in viata si e foarte curajos. Pentru mine e idealul de barbat ca si caracter. Dar, exista acel dar...eu chiar il iubesc si-s in stare sa lupt pt el atat cat pot. Ma despart de actualul, dar de el n-am invatat cum trebuie sa ma despart (mental,sufleteste....)

Prin faptul ca intotdeauna ai avut 'loc' pentru el, ar putea sa inteleaga ca e cu adevarat special pentru tine, nu ca esti usuratica.

Varianta 2 ar fi ca tu esti, de fapt, victima dansului (cum s-a spus mai devreme), sau mai bine zis, o partida buna. Dar nu cred ca ti-ar fi luat prietenii la rand, ca sa dea de tine, doar pentru sex.

Insa si comportamentul lui ar fi de criticat, daca are timp de povesti cu tine (nu ma refer la povestit), inseamna ca e destul de absent din relatiile pe care le-a avut intre timp. Cine stie cum v-ati comporta intr-o relatie impreuna, daca pana acum v-a durut in 14 de parteneri, si v-ati descarcat in alta parte. S-ar putea sa te convingi ca e o pierdere de timp, mai repede decat crezi.

Gaslight a scris:

Daca vrei sa-l cuceresti sufleteste trebuie sa-l respingi total cel putin o perioada de citeva luni, iar daca tot mai insista  ii spui totul sau nimic. Atunci te vei convinge ca el nu-ti poate oferi totul.

Deci, asta consider si eu ca ai de facut. Dar nu te raci fata de el brusc, ca nu are rost. Ai inceput deja bine, preferand vorba in loc de sex.

Tu ai nevoie doar de sprijin, ca stii si singura ce e de facut :)

P.S.: Excluzand ideea unei relatii la distanta, care dintre voi ar trebui sa se mute?

Da, am mare nevoie de sprijin, pentru ca nu am gasit pe nimeni sa ma inteleaga pana acum, de aceea sunt aici, am mare nevoie de ajutor. Exclud si eu relatia la distanta cu el, nu ar merge deloc, ca el nu are incredere in mine (nici macar nu stiu daca el va mai fi dispus sa aiba vreo relatie oficiala cu mine vreodata). Dar, daca ar fi vorba de o mutare, poate fi din partea amandurora, in masura in care el spunea recent ca in jumatate de an,maxim, vrea afacerea lui proprie in orasul in care studiez eu acum (aici si-a terminat si el studiile si ii place), sa nu mai depinda de firma unde lucreaza acum, sa fie pe cont propriu. Iar daca ar fi vorba sa ma mut eu, si eu m-am gandit sa ma reintorc in orasul natal la un moment dat, pentru ca am ceva sanse acolo sa promovez in ce-mi doresc pe viitor. Deci, e complicat un pic. Dar, oricum, tind mai mult sa raman aici, unde sunt, deocamdata. Poate va veni el candva aici. Sau...cine stie, ma duce pe mine soarta inapoi acasa...deocamdata imi e ok aici, dar lucrurile se pot schimba oricand si am un plan de rezerva, la fel si el..

Pe masura ce ne spui mai multe lucruri despre el inclin sa cred ca are trasaturi narcisiste. Ce vrei sa spui prin faptul ca "ies scintei acolo"? Ai avut vreodata senzatia ca innebunesti linga el?

Te-ai gindit vreodata ca ceea ce simti nu este dragoste, ci doar atractie? Cuvintul mai potrivit ar fi varianta engleza "infatuation". Crezi ca este posibil ca aceasta atractie sau obsesie sa fi aparut tocmai datorita faptului ca nu-l ai la degetul mic? Crezi ca este posibil sa te plictisesti de el imediat ce va fi cu adevarat al tau? Nu trebuie sa ne raspunzi noua acestor intrebari, ci tie insati :)

Gaslight a scris:

Pe masura ce ne spui mai multe lucruri despre el inclin sa cred ca are trasaturi narcisiste. Ce vrei sa spui prin faptul ca "ies scintei acolo"? Ai avut vreodata senzatia ca innebunesti linga el?

Te-ai gindit vreodata ca ceea ce simti nu este dragoste, ci doar atractie? Cuvintul mai potrivit ar fi varianta engleza "infatuation". Crezi ca este posibil ca aceasta atractie sau obsesie sa fi aparut tocmai datorita faptului ca nu-l ai la degetul mic? Crezi ca este posibil sa te plictisesti de el imediat ce va fi cu adevarat al tau? Nu trebuie sa ne raspunzi noua acestor intrebari, ci tie insati :)

 Ies scantei, in sensul ca innebunim amandoi unul langa altul de cate ori ne vedem. Au fost momente in care doar il provocam, fara sa fie nimic si vedeam ca nu mai poate...dar faceam asta doar sa-l provoc( si eu imi doream la fel de mult ca el sa se intample, dar din orgoliu, ma opream cand ii era lumea mai draga si-i spuneam sa ma duca acasa). Dar nu cred ca nu e dragoste... e dragoste cu tot tacamul, cu atractie, cu pasiune, cu nevoia de el, cu prietenia lui, compania lui, prezenta lui, tot. Ma si atrage nebuneste de mult, recunosc, fiind prieteni cu beneficii atatia ani, inca nu m-am saturat de el si nici el de mine, inca ne vrem,inca nu putem unul fara altul oricare ar fi motivul. Nu cred m-as plictisi langa el, daca am fi impreuna, nu ai cum sa te plictisesti langa cineva cu care mereu ai cate ceva de facut, de povestit...Nu cred...Sau...nu stiu ce sa zic...

Amaroy a scris:

Da, am mare nevoie de sprijin, pentru ca nu am gasit pe nimeni sa ma inteleaga pana acum, de aceea sunt aici, am mare nevoie de ajutor.

Probabil fiecare dintre noi te intelege intr-o oarecare masura, dar cu siguranta nimeni nu te poate intelege 100% pentru ca nu sintem in pielea ta, nu stim cu adevarat ce simti sau ce traiesti. Singurul mod in care te putem ajuta este cu citeva sfaturi, dar este lupta ta, nu a noastra. Tu trebuie sa iei decizia care crezi ca ti se potriveste cel mai bine. Am impresia ca acum nu ai foasta multa putere in relatia cu fostul si parerea mea este ca ar trebui sa incerci sa te detasezi de el si vei vedea ca in citeva luni il vei privi cu alti ochi. 

Gaslight a scris:

Fostul te manipuleaza pentru a-i oferi cit mai mult si pentru a te tine linga el. Gasesti articole pe internet care iti explica modul in care poti fi manipulat intr-o relatie. Este posibil ca el sa o faca constient sau nu, dar de cele mai multe ori unele lucruri sint constiente, altele nu.

Uite un ademenea articol: http://outofthefog.website/toolbox-1/2015/11/17/fog-fear-obligation-guilt

Fara legatura cu discutia (scuze pentru interventie), as avea mare grija in locul tau cu adoptarea acestui mod de gandire, propagata pe site-uri de genul. Te intoxica pana la rigiditate si ajungi sa privesti totul in functie de aceste sabloane care cauta sa imparta lumea in vinovati/ agresori/ dereglati si victimele lor. Nu vorbesc din burta, crede-ma. E un trend si o adevarata industrie la ora asta; se consuma ca painea calda si se raspandeste ca evangheliile. Articolele pot contine o doza de adevar, insa consumul exagerat de asa ceva poate pune stapanire pe tine. O poti da in paranoia (multe persoane au facut-o).

Viata e mult mai complicata.

Amaroy a scris:

Da, am mare nevoie de sprijin, pentru ca nu am gasit pe nimeni sa ma inteleaga pana acum, de aceea sunt aici, am mare nevoie de ajutor. 

Ai nevoie de idei pentru recucerirea tipului. Altceva nu iei in calcul. Nu in acest moment. 

Am o prietena care a fost mult timp intr-o relatie de acest gen. Prea mult. Ani. S-a sfarsit previzibil: tipul si-a gasit odihna langa o femeie asezata si nu i-a mai acordat atentie prietenei mele.

In momentul in care a gasit ce si-a dorit, pentru el nu a contat nimic din ceea ce credea prietena mea ca are cu el. De ce? Pt ca totul era doar in mintea ei, ea interpreta gresit semnalele lui. Pt el a fost doar o partenera de sex, o femeie care il mai valida din cand in cand. S-a descotorosit in momentul in care a intalnit iubirea, cu toate picanteriile, geloziile si atractia sexuala dintre ei. 

 Eu cred ca gresesti si este un joc periculos ceea ce faci. Periculos pentru psihicul tau, pt starea ta emotionala.

Cred ca este doar un timp egoist si frustrat, un tip care a ales sa se joace cu mintea unei fete de 15 ani. Probabil ca in fata femeilor cu ceva maturitate se simte inferior. 

Nu te lasa sa te maturizezi emotional, te tine in jocul lui pervers si nu ii pasa de tine. Eu un timp care nu te iubeste, eu m-as indeparta urgent de el. Esti deja intr-un carusel emotional, incearca sa iesi din asa ceva.

Genul asta de relatii, intinse pe mult prea mult timp, nu sunt bune pt sanatatea emotionala si psihica. 

Sa-ti mai spun ca prietena mea muuult timp s-a simtit vinovata ca nu a facut mai mult pt a fi cu el? Nu iti mai spun. 

Singura ei vina a fost ca l-a acceptat in viata ei. Atat. 

Amaroy a scris:

. Au fost momente in care doar il provocam, fara sa fie nimic si vedeam ca nu mai poate...dar faceam asta doar sa-l provoc( si eu imi doream la fel de mult ca el sa se intample, dar din orgoliu, ma opream cand ii era lumea mai draga si-i spuneam sa ma duca acasa). 

Si vrei sa zici ca el e atras de copilariile astea? 

Nu, nu am nevoie de idei pentru recucerirea tipului, eu sunt aici ca sa cer ajutor si o solutie sa ies din situatia aiurea in care ma aflu. Iau in calcul fiecare sfat, fiecare parere si la final iau decizia care e cea mai buna pentru mine. Se pare ca nici prietena ta nu a ajuns foarte bine, asa cum, probabil, nici eu nu voi ajunge continuand asa. Imi dau seama pe zi ce trece de faptul ca imi fac mult rau. Mi-am dat seama de mult timp, intr-o oarecare masura, dar mi-e asa bine cu el, ca cine mai tine cont de durere, de suferinta? Sunt atat de egoista (stiu ca sunt !!!), incat m-am folosit de doi oameni ca sa scap de un altul si tot la el am ajuns. Omul asta care e langa mine merita multe si el, nu e perfect, nu ma mai atrage, nu e omul perfect pt mine, dar cu siguranta ii las libertatea sa fie perfect langa altcineva. Referitor la celalalt, stiu ca pentru voi e usor sa scrieti sa-l las, sa ma debarasez, sa-l uit, sa ma detasez. Am facut-o. O data, de doua ori, de trei ori, de N ori. Am rupt oice contact cu el timp de 2 luni la un moment dat. L-am blocat pe facebook, am sters nr, l-am blocat la telefon si mi-a cautat prietenele pe facebook, mai exact, pe colega mea de camera pe care a rugat-o sa ii spuna unde stau si s-a prezentat frumos la mine la usa, ea nestiind situatia ca vreau sa scap de el, crezand ca imif ace un bine. O alta situatie a fost cand a planuit cu verisoara mea o intalnire de care habar nu aveam si asa a dat e mine din nou si din nou. Apoi, al treilea moment a fost cand am venit acasa dupa o alta tacere lunga si l-am intalnit pe strada, aproape de blocul meu. Atunci am povestit si mi s-au aprins iar calcaiele si inima si tot. M-am aprins iar dupa el. Mereu l-am considerat special pentru ca am avut prieteni, am avut amici, am avut persoane de sex opus care nu aveau nimic din caracterul lui, l-am considerat deosebit si am zis ca-s o norocoasa ca face parte din viata mea. Dar nu prea e asa. Ma simt bine doar pentru ca datorita lui am invatat sa iubesc, sa apreciez, sa fiu eu insami. Voi ramane cu valorile astea frumoase si voi incerca (treptat! ) sa ma indepartez, dar tare mi-e teama ca e pt totdeauna...

Nimic nu este pentru totdeauna, poate doar in capul nostru. :)