Este dragostea un act de vointa?

1. Atunci definește dragostea și îndrăgosteala, pentru că altfel o să tot vorbim discuții.

2.Poi, revino dară! :)

1. Cica indragosteala e acel foc pe paie, care se aprinde repede si se stinge tot atat de repede; dragostea se pare ca e un foc mai trainic, bazat si pe ratiune, nu doar pe hormoni.

pricepusi oare? (da, e si o intrebare retorica in acelasi timp)

2. No, ho, unde te grabesti? pierzi trenul?

Io pricepui că ai tu întrebări retorice, deci nedumeriri - ce-i drept, la fel ca noi toți de pe această planetă.

„Mai trainic”, spui. Deci tu definești și delimitezi îndrăgosteala de dragoste, în funcție de intensitatea lor, de caracterul lor de a dăinui în timp. Am înțeles bine?

nu stiu.

eu incerc sa inteleg de ce altii spun ca exista diferenta intre indragosteala si dragoste.

cica indragosteala nu e rationala, pe cand dragostea se bazeaza pe ratiune, vointa.

ok, lasand vointa la o parte, sa ne ocupam doar de criteriul ratiune.

dpdv al ratiunii, care este diferenta intre indragosteala si dragoste?

lasam timpul , durabilitatea putin pe mai incolo. ca si punctul 2 de altfel :)

Poi, treaba lor de ce spun asta. Să fie fericiți! probabil că ei încearcă să facă o distincție între „sentimente” (deși e puțin spus că dragostea ar fi un sentiment) în funcție de intensitatea lor, de caracterul lor de a dăinui în timp, adică în timpul nostru minuscul în care ne petrecem viața noastră de câțiva anișori. Sigur, ăsta e un criteriu pus de noi, pe baza căruia încercăm să înțelegem, Și e bine că e așa. 

Aceeași întrebare ți-am pus-o io , mai devreme, pentru că tu ești cea care veni cu dragostea și îndrăgosteala :)

Mda, asa e.

Si pentru mine e totuna.

Dar incercam sa vad ce vad ei si noi nu.

Problema e una foarte complicată. Nu i-au dat de cap cele mai luminate capete, fie ei filosofi, psihologi, artiști etc.

Dar sigur că noi vom aduce oleacă de lumină în acest caz. Sigur, nu chiar acu, ci în weekend-ul viitor, când vom avea mai mult timp să batem în tastatură :)

Vaaai, ce temă interesantă am găsit aici!

S-a vorbit mult, s-au spus multe, s-au lăsat să se înţeleagă şi mai multe. Dar nu s-a tras concluzia...

Aşa că acum e vremea concluziei:

1. Toată lumea ştie ce este iubirea, fiindcă toată lumea a iubit sau iubeşte.

2. Toată lumea nu ştie ce este iubirea altuia.

3. Toată lumea este de acord că dragostea este şi nu este un act de voinţă (adică de la caz la caz).

4. Toată lumea este sensibilă la subiectu iubire.

5. Toată lumea vrea să fie iubită.

6. Toată lumea negociază iubirea.

7. Toată lumea este de acord că şi femeile au instinct sexual.

O mai fi şi punctu 8, dar nu-mi vine în minte, deci s-ar putea să nu mai fie.

A mai rămas doar o întrebare nelămurită: Să iubim sau să nu iubim?

Mr. Vriies poate are niscai argumente filosofice pro (sau contra), mi-ar place să le văd ecspuse.

Cu stimă,

Nae tractoristu

Multumim d-lui Nae tractoristu' pentru concluzia subiectiva pe care a binevoit sa ne-o impartaseasca.

Asta in primul rand.

In al doilea rand, tin sa subliniez faptul ca validitatea intrebarii pe care a lansat-o depinde in mod direct de punctul 3 pe care a binevoit sa ni-l expuna mai sus, cu eroarea de rigoare - in fata a ,,toata lumea'' a uitat sa azvarle un NU plin de bun simt, avand in vedere ca rastalmacirea sau interpretarea, fara argument, a spuselor si credintelor altora - nu este un lucru elegant. Nici admisibil fara replica.

Prin urmare, pentru cei care considera ca dragostea este un act de vointa, si numai pentru aceia, intrebarea d-lui Nae tractoristu' vine ca unsa pe paine.

Eu facand parte din tabara opusa ( si din cate imi amintesc, la fel si d-l Vriies), astept cu nerabdare si vadita curiozitate replicile celorlalti.

Poate chiar si insusi domn Nae tractoristu' ne va face onoarea sa ne etaleze impresiile despre subiect.

Dragă Stu'

Dacă citeai cu atenţie ominosul punct 3 ai fi văzut cât de frumos conţine şi un nu. Mă citez: "3. Toată lumea este de acord că dragostea este şi nu este un act de voinţă".

Astfel, din cinci stele ai pe umăr numai patru, că una îţi pică din cauza neatenţiei. :P

Ceilalţi se pare că dorm în front, subiectul i-a plictisit deja, motiv pentru care lasă-n pace distinsele mele concluzii.

Întrebarea mea tractoricească (nu şekspiriană): "Să iubim, sau să nu iubim?" rămâne însă deschisă.

Probabil că vor fi (dacă vor fi) răspunsuri unul hăis şi altul cea, dar poate că în final Nae va putea extrage iarăşi niscai idei de-o nouă concluzie... Motiv pentru care vă rog să vă exprimaţi simplu, ca să priceapă şi tractoriştii, ştiut fiind că ei nu sunt deprinşi cu înalte gânduri aristotelice, platoniene, şopenhauriene, cantiene, marxiste, etc.

Cu stimă,

Nae tractoristu