Este dragostea un act de vointa?

Einsamer ♫ a scris:

Cam asa si eu, da. 

Se pare ca dragostea nu mai e dragoste decat daca-i filozofica, altfel nu-i. Un fel de sex tantric. 

Stu, nu mai am ce explica, m-ai pierdut de tot atunci cand ai zis ca vointa vine din inconstient. Plus ca nu agreez deloc idealizarile a orice ar fi dar mai ales a iubirii. 

nu stiu sincer ce am idealizat eu, cand in fond am disecat destul de brutal dragostea.

si nu am spus nimic de inconstient, decat ca nu sunt de acord cu teoriile despre acesta, ci despre subconstient.

nu am cum sa ma contrazic chiar asa usor, incerc din rasputeri sa pastrez un fir logic, de aceea nu sar la concluzii, le iau pas cu pas, daca si cand apar in mintea mea.

Nu uita, teoria nu calca in picioare nici macar afirmatia ca dragostea este conditionata si provoaca obligatii, din punctul meu de vedere; - daca si asta suna idealist, nu stiu ce suna pragmatic, sincer.

cred ca nu ai inteles ce am vrut sa spun prin ,,dragostea de sine statatoare''....in raport cu vointa.

un exemplu: te-am mai intrebat eu mai demult daca atunci cand iubesti, chiar daca alegi sa pastrezi distanta, poti stopa iubirea si imi amintesc ca ai spus ,,mai greu'', desi cred ca era mai usor sa spui simplu ,,nu''.

a fi de sine statatoare nu inseamna nici ca este invincibila sau nemuritoare; nu am mers mai departe cu analiza, desi am batut apropo in dezbatere..mai sus; de exemplu, atunci cand apar neintelegeri intre doi sau in familie  - am spus asa: daca aceste certuri sunt tratate ca atare, ca mici chestiuni, nu ca ceva esential (in caz ca asa si sunt) - nu pot interveni in actul iubirii; in schimb, daca se transforma din tantar in elefant sau daca ele chiar sunt chestiuni majore...atunci...potopul!

Einsamer ♫ a scris:

Cam asa si eu, da. 

Se pare ca dragostea nu mai e dragoste decat daca-i filozofica, altfel nu-i. Un fel de sex tantric. 

He, he, curat sex tantric! 

stupid_me a scris:

 desi cred ca era mai usor sa spui simplu ,,nu''.

Subconstient, mea culpa.

De ce sa spun 'nu' daca nu cred asta?  Ti-am si explicat atunci de ce nu a fost 'nu'.

Mno, exchiuzmi daca iti tot editezi mesajele si nu vad mereu tot ceea ce ai scris dupa edit.

Einsamer ♫ a scris:

Subconstient, mea culpa.

De ce sa spun 'nu' daca nu cred asta?

pentru ca toata lumea stie ca, in prima instanta, doar separarea nu poate stinge sentimentul iubirii.

asta chiar cred ca e la mintea cocosului.

ah, ca apoi truli si trula , intervine timpul , uitarea, bla,,,o fi. nu am de ce sa intind atat analiza pentru moment.

Einsamer ♫ a scris:

Mno, exchiuzmi daca iti tot editezi mesajele si nu vad mereu tot ceea ce ai scris dupa edit.

inconstient nu aveam cum sa editez ca nu am mai folosit cuvantul de cel putin doua zile in scris :)

Gata, io plec. Că avusăi o zi grea... 

Mă retreg vitezește, se pune? :D

Ceea ce vă recomand și vouă: la nani, bre, că mai e loc și pentru mâine!

stupid_me a scris:

pentru ca toata lumea stie ca, in prima instanta, doar separarea nu poate stinge sentimentul iubirii.

Desigur, in Romeo si Julieta.

Well, eu nu sunt toata lumea si trairile mele nu sunt la fel ca trairile gloatei. O fi la mintea cocosului tau, la al meu nu este. Chiar deloc. 

Am zis deja ca eu am scris gresit inconstient in loc de subconstient, nu ca ai editat tu acel cuvant. Ma refeream la mesajele tale in general, le editezi si dupa ce ti s-a raspuns deja la ele, tot adaugi iar eu nu stau sa citesc din urma, nu am atata timp.

Fetele, să nu vă certați da? :)

Senchiu și nb! :)

ah, da. ok.

noapte buna, vriies.

eu sincer crezui ca am inceput o pauza cam de ieri la topic, dar a aparut king si ...apoi a ,,sarit'' si blues.

deci, blues, cu tot dragul o dezbat, dar nu asa; incearca sa folosesti argumentul in momentul in care nu esti de acord;

de exempleu, uite: cum poti tu demonstra ca alegerea de a te separa de un om, ucide fix in acel moment iubirea ta pentru el, daca, repet, in momentul in cae alegi sa te disantezi, inca il iubesti?

Nu se cearta nimeni, speriosule. :)))

L-am iubit 8 ani, pana la nebunie. Am ales nu sa ma separ, am ales sa dispar de tot din peisaj. Nu a ucis iubirea fix in acel moment, au ucis-o momentele urmatoare, cand mi-am gasit linistea, cand m-am regasit pe mine fara el. 

M-a cautat pana in ziua in care a murit, nu s-a putut impaca cu faptul ca iubirea mea a murit si a lui nu. Chiar daca si el avea o nevasta si copil. Probabil ca, din punctul lui de vedere, tu ai dreptate cu distanta. Din punctul meu de vedere, nu. 

Multumita? :)

Pai nu nu.

Asta pot crede. In timp. Deja aici intervin tot mai multe in actul iubirii, printre care , dupa parerea mea cea mai importanta, lipsa prezentei persoanei iubite. Pot, cum a fost in cazul tau, dar nu e obligatoriu, cum a fost in cazul lui.

De aceea spun ca vointa de a te separa nu anihileaza pur si simplu iubirea. Altele o fac sa...dispara. E posibil chiar si simple consecinte ale distantei, dar raportat la timp, nu singulare, or , din contra - nici macar complexe consecinte ale distantei.

Eu incercam sa identific daca iubirea se naste pentru ca vrei sau vrei pentru ca s-a nascut iubire

Ceva in gen- cine a fost prima data -oul sau gaina?

Acum pt mine a devenit mai degraba iubirea cauza intrinseca, iar vointa consecinta iubirii...asa cum a citat si vriies mai sus.

Nu mai repet,poate ca daca recitesti..