Este dragostea un act de vointa?

Poi să revii cât mai repede, ca să răspund mintenaș, că mai am o zi și plec în CO pentru vreo 10 zile!   Mi-am luat și o carte, pe care mi-o dete o prietenă de suflet, din care sper să citesc ceva. Cărții Îi zice Lebăda Neagră :)

Dragostea este substantiv, nu verb.

Stati asa ca exemplele pe care mi le-ati dat voi ( vis a vis de grecii antici) sunt niste exceptii.

In fine, hai sa incerc sa explic de ce am presupus ca iluzia poate porni de la vointa.

Intai sa pornim de la intrebarea ,,De ce ne autoiluzionam?''. Pentru ca avem sau credem ca avem niste lipsuri, nu? Or daca asa sta treaba, de ce nu am avea vointa sa incercam sa le umplem, pornind pe drumul autoiluzionarii, caci asteptari avem cu totii. Cel putin in adolescenta, caci despre aceasta era vorba in context, nu suntem suficient de constienti sa urmarim drumul in sine si nu destinatia, care s-ar putea dovedi ca nici macar nu ne ajuta la ceea ce credeam ca o va face.

Cum era si vorba ,,Ai grija ce iti doresti, caci s-ar putea sa si primesti''.

Vriies a scris:

Poi să revii cât mai repede, ca să răspund mintenaș, că mai am o zi și plec în CO pentru vreo 10 zile!   Mi-am luat și o carte, pe care mi-o dete o prietenă de suflet, din care sper să citesc ceva. Cărții Îi zice Lebăda Neagră :)

Pai, iti doresc un concediu fain, lectura placuta si dragoste cat cuprinde :). Am citit adineauri recenzia la Lebada neagra. Pare a fi foarte interesanta cartea.

Ce voiam sa spun eu ieri cu 1 plus 1 egal 1... Ceva foarte simplu, de fapt. Ca ceea ce Schopenhauer numeste vointa si grecii numesc iubire, simplificand foarte-foarte mult, sunt unul si acelasi lucru. Adica vointa si iubirea sunt nume diferite pentru aceeasi forta cosmica.

♫ Blues ♬ a scris:

Bine, parerea mea este ca e mare diferenta intre dragoste si iubire. Dragostea nu are vointa (are mai mult asteptari), iubirea are. Nefilozofic vorbind, nu ma princep si nici nu ma pasioneaza filozofia.

Incerc sa-mi traduc, sa vad daca am inteles bine. Vrei sa spui ca in cazul iubirii exista asumare, omul isi asuma sentimentele, le accepta, oricat de neplacute ar fi consecintele, pe cand in cazul dragostei nu exista asumare? 

♫ Blues ♬ a scris:

Bine, parerea mea este ca e mare diferenta intre dragoste si iubire. Dragostea nu are vointa (are mai mult asteptari), iubirea are. Nefilozofic vorbind, nu ma princep si nici nu ma pasioneaza filozofia.

Păi, tocmai d'aia ziceam că e dificil de a defini dragostea și iubirea și că e mai bine să trecem peste :)

Depinde cum percepem fiecare, că dex-ul nu ne ajută mai deloc în sensul ăsta, ne aruncă pur și simplu de la un termen la altul:

DRÁGOSTE,dragoste,s. f.I. 1. (Numai la sg.; în opoziție cu ură, vrăjmășie, dușmănie, ostilitate) Sentiment de afecțiune dezinteresată pentru cineva sau ceva, de care ești legat sufletește; iubire.

DRÁGOSTE, dragoste s. f.I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană; iubire, amor.

drágoste (drágoste),s. f. – Iubire, afecțiune, tandrețe.

IUBÍRE,iubiri,s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, 

IUBÍRE,iubiri,s. f.1. Faptul de a iubi; sentiment de natură erotică pentru o persoană de sex opus; dragoste 2. Sentiment puternic de simpatie și de afecțiune pentru cineva; dragoste (1). 

Allexandrra a scris:

Pai, iti doresc un concediu fain, lectura placuta si dragoste cat cuprinde :). Am citit adineauri recenzia la Lebada neagra. Pare a fi foarte interesanta cartea.

Mulțam fain pentru urări și să ne vedem sănătoși! :)

Și un banc un picuț sec despre voință, ca să înveselim oleacă atmosfera filosofică... :)

Ștefan cel Mare (și Sfânt!) umbla cu voinicii dupa el. Undeva, în fata, pe o piatra, vad un om. 
- Ia du-te voinișe, vezi șe-i cu omu șela! 
Se duce ostasul, se-ntoarce: 
- Maria-Ta, omu șela-i un neamț. 
- Asa? Atunsi locu ista voiesc sa se cheme Piatra Neamț! 
Mai merg ei ce merg, vad iar un om stând jos, pe-o piatră. 
- Alearga, voinișe, si vezi... 
- E tot un neamț, Maria Ta ! 
- Asa? Atunsi voiesc asest loc sa se cheme de-amu Piatra Neamț! 
- Hmm, Maria-Ta, îi șoptește ostașul la ureche, ati mai numit acolo, mai în spate, un loc, Piatra Neamț. 
- Asa? Atunci voiesc sa se cheme Șimleul Silvaniei! 

stupid_me a scris:

Stati asa ca exemplele pe care mi le-ati dat voi ( vis a vis de grecii antici) sunt niste exceptii.

Mai sunt, lol! Iote încă un exemplu de femeie celebră din antica Grecie, care fu demnă de a fi obiectu unor pasiuni intense. Anume Penelopa, nevasta lu Ulise :)

Și să nu mai vorbim de toată literatura și mitologia vechilor greci, care e plină de pasiuni pentru femei. E de ajuns să trecem în revistă numa' pasiunile lui Zeus, number one din Olimp 

Oricum, Platon nu considera că femeia n-ar fi demnă de a fi obiectul unei pasiuni. Chestia asta, poate, au susținut-o câțiva comentatori târzii, din dorința de a rupe gura târgului și de a fi și ei originali. Ce voia Platon să promoveze, fiind un filosof adevărat, era dezideratul unei vieți echilibrate (meden agan - nimic prea mult), dar asta-i altă discuție.

Platon considera femeia buna mai ales din prisma unei mame sterile.

Tot el multumea divinitatii ca s-a nascut barbat si nu femeie, daca bine imi amintesc.Timaios crede ca barbatii care duc o viata imorala, destrabalata, se vor reincarna in femei, pe post de pedeapsa divina.

Socrate se zice ca a sustinut ca nu exista sarcina pe care o femeie sa o faca mai bine ca un barbat. Ba mai mult, in timp ce tinea discursul prin care isi accept resemnat soarta,ii compară pe cei care-si cersesc vietile in fata justitiei -cu femeile.

Chiar si profu meu de filosofie il considera misogin la origine si isi are si doctoratul dat in domeniu. Nu doar de dragul de a iesi in evidenta are opinii. Nu e locul sa dezvoltam subiectul aici, dar te invit sa deschizi un alt topic pt acest subiect aparte si vom putea dezbate acolo.

Probabil că unii au scos din context anumite afirmații, cum spuneam, din dorința de a fi și ei originali, apoi au tras concluzii definitive. Însă dacă punem urechea la astfel de sentințe forțate, fără a avea o imagine de ansanblu, riscăm să rămânem cu o impresie greșită.

În mod cert, acu 2450 de ani, bărbații conduceau societatea și condiția femeii nu era comparabilă cu cea de azi. Dar asta nu era vina lui Platon și a lui Socrate :), asta unu la mână.

Și doi, nu te supăra, însă, vizavi de această problemă, profu vostru probabil nu și-a adus aminte sau a omis să vă spună câteva lucruri esențiale... 

Anume că Platon, în Republica, propune aceeași educație pentru fete ca și pentru băieți, astfel încât femeile să aibă aceeași oportunitate ca și bărbații de a se integra, a presta diverse servicii și de a deveni conducători ai statului. La obiecția că femeile ar fi fundamental diferite de bărbați și că n-ar putea ocupa anumite roluri în societate, Socrate spune că nu există o diferență esențială între bărbați și femei. Exceptând darul femeilor de a aduce pe lume copii, spunea el, femeia nu e diferită de bărbat: virtutea se manifestă egal atât la femei, cât și la bărbați. Comparativ cu lumea, cu societățile acelor vremuri, acestea erau niște concepții total revoluționare, care spărgeau canoanele vremii.

Mai departe, Socrate, afirmă clar că dintre cei mai importanți învățători pe care el i-a avut în viața sa, au fost două femei. 

Așa că, ținând cont de cum era societatea la acea vreme, nici pomeneală ca Platon sau Socrate să fi fost misogini, dimpotrivă.

Despre Socrate nu am spus ca e misogin. Ci doar ca nu vede o femeie capabila de inalte trairi filosofice, sociale, etc, daca este si mama si isi creste copiii ( acel obiect al pasiunii de care am spus l inceput).

Este suspect. In Republica, Platon foloseste si contraexemplul si personajele chiar ajung sa se contrazica/razgandeasca de-a lungul dialogurilor, instigand la faptul ca toata opera in sine e sub tutela cercetarii. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca el insusi recunoste ca descrie o societate ideala. De ce nu ar fi propus egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru a lasa in mod direct sa se demonstreze de la sine faptul ca femeia nu poate fi superioara barbatului dpdv social? Nu cred ca se poate demonstra acest lucru. Probabil ca era deschis oarecum in fata egalitatii intre femei si barbati, dar nu avea certitudinea ca acest lucru este adevarat.

Capacitatea femeii in afara vietii casnice este mereu pusa la indoiala in operele sale.

Sunt f multe de spus, iar eu ma opresc aici cu aceasta tema. A trecut multa vreme de cand am citit Republica si pentru o filosofie complexa e musai sa o scot din biblioteca si sa revin asupra ei in mod direct. Daca doresti, dupa concediu, cand e timp si chef - deschizi un topic separat si ne intindem acolo in argumente.

Concediu placut!