Început de Stu', Dum 18 sep 2016 · 398 răspunsuri · 12.950 vizualizări
King1 a scris:La care din ideile expuse te referi?
Scuze!
King1 a scris:Cred ca atunci cand dragostea e stimulata prin vointa si alti factori cognitivi, exceptand imaginatia, limbajul si memoria(includem aici amintirile placute din trecut care pot realimenta pasiunea sau, din contra, sa o goleasca de efervescenta) - cu alte cuvinte ne referim doar la gandire - ea incepe sa se diminueze.
Editat Dum 9 oct 2016 20:08
Nicio problema!
Trebuie sa recunosc ca e un subiect nu foarte explorat de mine(tandemul dragoste - vointa), si incerc si eu sa il lamuresc, chiar si fata de mine insumi. Stu a pus o intrebare foarte buna... Cand am spus asta, ma gandeam la faptul ca iubirea e ceva ce noi simtim ca fiind inexplicabil, involuntar. Iubim pentru ca iubim. De cele mai multe ori nu gasim o explicatie satisfactoare, decat dupa ce am cunoscut acea persoana - dar asta destrama tocmai cauza pe care o cautam. De ce? Motivele aflate ulterior tot nu lamuresc ”indragosteala” originara pentru ca, evident, se descopera dupa aceea. Sau asta sa fie doar atractie fizica - indragosteala originara? Nu cred ca se rezuma doar la atat, iar in alte cazuri, poate chiar deloc?!
Revenind: cred ca atunci cand apar acte de vointa coroborate cu gandire, cum am specificat in acel gand, ne indepartam de notiunea de dragoste. Cum spuneam, eu o vad ca pe ceva negandit, rupt de acea luciditate, de constienta si pragmatism, care ne readuc cu picioarele pe pamant.
Hmm. Tu ce parere ai?
Te gandesti ca iubirea in sine e goala de continut, doar metafizica, nu? Asta o spunea Seramis Sas, nu eu. :)
Ok, sa vedem de ce cred eu ca iubirea e o chestie legata de vointa. Pentru ca, in primul rand, iubirea e o alegere, una nascuta din admiratie si respect pt. calitatile omului iubit, iar cand ma refer la admiratie, o exclud pe aceea care e data de extazul pe care cineva il obtine in fata unui chip/si sau trup frumos. Iar alegerea asta se confirma si intareste de fiecare data cand mai ai ocazia sa intalnesti un om special, ea te opreste sa-ti doresti sa privesti omul respectiv cu alti ochi. E-adevarat ca, de cele mai multe ori, desi tine de vointa, pare a nu fi constientizata asa, pt. ca acea confirmare n-o obtinem in urma unei analize profunde si elaborate, ci rapid, actionam pe pilot automat. Nu poti iubi un om pe care nu-l respecti si nu-l admiri, eu zic ca e imposibil, oricat de aratos ar fi, poti doar sa fii indragostit de el sau sa faci o pasiune pt. el. Eu asa vad lucrurile.
Fiero a scris:Pai da, dar atunci, daca e o chestie fireasca, cum mai e o chestiune de vointa?Te gandesti ca iubirea in sine e goala de continut, doar metafizica, nu? Asta o spunea Seramis Sas, nu eu. :)
Ok, sa vedem de ce cred eu ca iubirea e o chestie legata de vointa. Pentru ca, in primul rand, iubirea e o alegere, una nascuta din admiratie si respect pt. calitatile omului iubit, iar cand ma refer la admiratie, o exclud pe aceea care e data de extazul pe care cineva il obtine in fata unui chip/si sau trup frumos. Iar alegerea asta se confirma si intareste de fiecare data cand mai ai ocazia sa intalnesti un om special, ea te opreste sa-ti doresti sa privesti omul respectiv cu alti ochi. E-adevarat ca, de cele mai multe ori, desi tine de vointa, pare a nu fi constientizata asa, pt. ca acea confirmare n-o obtinem in urma unei analize profunde si elaborate, ci rapid, actionam pe pilot automat. Nu poti iubi un om pe care nu-l respecti si nu-l admiri, eu zic ca e imposibil, oricat de aratos ar fi, poti doar sa fii indragostit de el sau sa faci o pasiune pt. el. Eu asa vad lucrurile.
Adica, la ce rost?
Sunt f curioasa cum vezi asta.
Ratiunea si vointa nu tin de firesc?
Pai de ce sa ai nevoie de vointa, daca totul se intampla natural?
Eu cred ca vointa e necesara atunci cand duci lupte interioare, cu tine insuti.
Cand ai de ales, nu cand pur si simplu esti..atras de un om pe care esti ,,cinstruit'' ( din nastete sau de-a lungul vietii) sa il poti iubi.
E ca si cu o.prajitura la care poftesti. Pai, daca o infuleci, ai nevoie de vointa?
Eventual, daca vrei si alegisa te abtii...
Adica, sincer, la ce rost vointa im acest caz?
Editat Dum 9 oct 2016 21:46
Fiero a scris:Te gandesti ca iubirea in sine e goala de continut, doar metafizica, nu? Asta o spunea Seramis Sas, nu eu. :)
Ok, sa vedem de ce cred eu ca iubirea e o chestie legata de vointa. Pentru ca, in primul rand, iubirea e o alegere, una nascuta din admiratie si respect pt. calitatile omului iubit, iar cand ma refer la admiratie, o exclud pe aceea care e data de extazul pe care cineva il obtine in fata unui chip/si sau trup frumos. Iar alegerea asta se confirma si intareste de fiecare data cand mai ai ocazia sa intalnesti un om special, ea te opreste sa-ti doresti sa privesti omul respectiv cu alti ochi. E-adevarat ca, de cele mai multe ori, desi tine de vointa, pare a nu fi constientizata asa, pt. ca acea confirmare n-o obtinem in urma unei analize profunde si elaborate, ci rapid, actionam pe pilot automat. Nu poti iubi un om pe care nu-l respecti si nu-l admiri, eu zic ca e imposibil, oricat de aratos ar fi, poti doar sa fii indragostit de el sau sa faci o pasiune pt. el. Eu asa vad lucrurile.
La prima vedere asa as zice, desi sunt multe chestiuni de ordin organic, chimic, hormonal, psihic, mental care trebuie si astea legate cumva de ceva. Daca ma gandesc la dragoste doar din prisma notiunii de sentiment, cu particularitatile aferente, as zice ca suna metafizic. Dar e de dezbatut si aici, in legatura cu continutul iubirii.
Si dragostea la prima vedere? Sau nu crezi ca exista asa ceva? Iar daca da, o vezi tot ca fiind o alegere, una facuta pe pilot automat intr-un timp extrem de scurt, de circa cateva secunde sau pur si simplu e atractie fizica? Scuze daca suna ca un interogatoriu, e mai mult retoric si raspunde cine doreste 
Chestia cu dragoste la prima vedere se aplica si in cazul teoriei mele, de mai sus.
Adica, dragostea apare , se naste, etc, daca exista un minim de conditii, nu as spune de compatibilitate, dar nici exclusiv de atractie, sa nu se inteleaga atractie fizica, sexuala si atat.
Uneori aceasta dragoste, venita din subconstient, de unde cred eu ca se genereaza si vointa, tot din dragostea in sine, se ridica la nivelul constientului in diverse perioade de timp, dupa caz. La dragostea ,,la prima vedere'' - mai repede.
Alegerea vine abia dupa constientizare, si in functie de aceasta, se acceseaza vointa de care am spus, pentru a implini alegerea.
Nu cred ca iubirea calca peste liberul arbitru, doar atat, ca se naste in afara sa. Cel putin la nivel constient, caci despre subconstient s-au vorbit f multe chiar si pe acest thread si mult se va mai tot vorbi...
....
ps: nu as vrea sa ma repet la infinit, King.
Prin urmare, cand ai timp si daca iti face placere, te invit sa recitesti ce s-a scris mai sus si apoi, punctual, sa vii cu intrebari, argumente pro si contra etc :)
Vom dezbate cu drag.
Editat Lun 10 oct 2016 21:14
Vointa vine din subconstient? 
ok. mai spun o data, pe scurt, ce cred.
Dragostea se naste (nu mai reiau cum) --> se naste vointa --> prin urmare, dragostea nu este un act de vointa, este de sine statatoare, iar vointa este forta dragostei (in acest caz, caci vointa poate fi forta si altei trairi).
liberul arbitru preia toate informatiile subtile din subconstient, moment in care face primul nivel al alegerii - adica, la nivel de subconstient, caci acolo exista sansa sa se adune toate informatiile disponibile in universul interior - atat cele constiente, cat si mai putin constiente.
Da, eu cred ca intai alegerea se face la nivel de subconstient si abia apoi se dezvaluie in constient - sub forma de dorinta.
De aceea pare de multe ori ca alegem cu inima (ce poate fi, in fond, fix acel subconstient, care nu se dezvaluie in totalitate ca sa intelegem o dorinta, ci doar sa o ,,simtim''), insa, mai apoi, liberul arbitru trece la cel de-al doilea nivel al alegerii, cel pur constient si inteles in totalitate de individ - in care intervine vointa prin care actionam.