Pai si a parintelui e conditionata!
De instinctul matern, patern.
Nu toti il au si nu toti il resimt atat de puternic.
Cati copii nefericiti nu sunt pe lume?
(Zic eu, deja din pat)
Editat Dum 9 oct 2016 02:01
Este dragostea un act de vointa?
Început de Stu', Dum 18 sep 2016 · 398 răspunsuri · 12.950 vizualizări
Si eu tot din pat zic, ma refeream la parintii si copiii normali. :)
Mama imi spune asa.
Patintii sunt datori copiiilor, pentru ca ei au ales sa ii aduca pe lume, pe cand invers nu.
Eu ii tot repet ca modul in care m-a crescut si m-a iubit a sadit in mine si in iubirea pe care i-o port si simtul datoriei de a avea grija de ea.
Dar aceasta datorie pt mine e o adevarata dovada ca iubirea e ceea ce trebuie sa fie. Matura, constienta :)
A trecut blondul pe sub balcon, e cu baietii la crâșmă, l.au luat si pe frate.miu. A vrut sa faca un gest romantic si a aruncat cu o pietricica in geam sa imi spuna ca ma iubeste. A trezit.o pe fii.mea, ca atare in 20 min daca nu e acasa, l am spart! Actul de dragoste este ca ii dau 20 min sa se tireze "singur", de vointa nu e nimic. Vointa lui adica...
Nu toti copiii isi iubesc parintii. De aceea, nu toti parintii sunt ingrijiti in nevoie.
Le: ne-am interferat
Ampera a scris:Da da. Vezi, revenim la acea posibila stiinta exterioara.A trecut blondul pe sub balcon, e cu baietii la crâșmă, l.au luat si pe frate.miu. A vrut sa faca un gest romantic si a aruncat cu o pietricica in geam sa imi spuna ca ma iubeste. A trezit.o pe fii.mea, ca atare in 20 min daca nu e acasa, l am spart! Actul de dragoste este ca ii dau 20 min sa se tireze "singur", de vointa nu e nimic. Vointa lui adica...
,, da-mi minte (intuitie, inspiratie) sa nu fac mai mult rau, crezand ca fac bine''
Se aplica si in dragoste.
Editat Dum 9 oct 2016 02:15
Einsamer ♫ a scris:Rili? Si iubirea asta neconditionata merge in ambele sensuri? Adica ambii parteneri simt la fel sau unul din ei este mereu dispus sa faca compromisuri doar pentru a nu-l leza pe celalat? Ia explica-mi cum iubita ta (vorbesc in general, nu ma refer la tine) iti spune intr-o zi ca vrea sa se sexeze cu tine si cu inca unul, amandoi deodata, iar tu, pentru ca o iubesti neconditionat, accepti. :)
Te cred pe cuvant ca poate exista pentru tine dar permite-mi si mie sa nu fiu de acord. Pentru mine, iubirea neconditionata este numai si numai iubirea parintelui fata de copil, atat.
Rili? Da ia spune-mi tu cum condiționezi iubirea sau de ce anume o condiționezi? De cartofi prăjiți, vorba lu Ampera, de ochi albaștri, de ten măsliniu, de profil semeț, de opere scrise, de morală, de cumințenia pământului, de bani cât cuprinde, de glorie?...
Normal că-ți permit să nu fii de acord, însă dacă o condiționezi...până la urmă rezultatul e unul singur, anume că o poți numi în fel și chip, numai iubire nu.
Spune-i atașament, recunoștință, imbold sexual etc., însă, pliiz, nu o numi iubire.
Ce zic eu si ce zici tu. 
Ai si un raspuns concret la ce am intrebat?
stupid_me a scris:Patintii sunt datori copiiilor, pentru ca ei au ales sa ii aduca pe lume, pe cand invers nu.
Exact parerea mea despre parinti si copii.
Tu mergi mai departe si legi datoria de persoana iubita, pe motiv ca tu ai ales-o sau pentru ca te-a ales. :)
Vriies a scris:Dacă o condiționezi, o poți numi interes, amăgire, visare etc. Înțelegi acu?
Aia nici macar nu e dragoste. Ce are una cu alta?
E ca si cum ai doua afirmatii:
1. X e egoist (toti oamenii sunt intr-o mai mica sau mai mare masura) , dar nu iubeste pe nimeni
2. X este egoist (doh!), dar iubeste.
Asa ca, in cazul 1 nu este dragoste, deci nu avem ce analiza in ecuatie si in cazul 2 X iubeste, chiar daca, fiind egoist, implica, vrand, nevrand, si latura sa egoista in dragoste.
Asa si cu datorie.
Exista relatii bazate pe orice altceva in afara de dragoste si datorie si relatii bazate pe dragoste, pe unde intra si datoriile de rigoare.
La chestia cu sexatul în trei? Adică io, cu iubita mea și cu încă unu?
Păi nu-i rup picioarele? 
Einsamer ♫ a scris:Exact parerea mea despre parinti si copii.
Tu mergi mai departe si legi datoria de persoana iubita, pe motiv ca tu ai ales-o.
Ba nu.Eu doar spun ca atunci cand iubesti, se naste in tine si simtul datoriei de a face fericit pe cel de langa tine.
De altfel, e tot o forma de datorie spre tine. Sa incerci sa ii faci fericiti, etc etc, pe cei dragi.
E o chestie , as spne, involuntara, daca vrei. Insa, pentru a o indeplini, trebuie contientizare si dorinta.
In niciun caz negare. Nu suntem sfinti, suntem oameni!