equillibrium a scris:Nu este sfirsitul a ce? Cu siguranta este sfirsitul vietii.
Nu e sfirsitul existentei.
moartea...o necesitate?
Început de Ravl, Mar 2 mai 2006 · 132 răspunsuri · 23.914 vizualizări
MariaB a scris:de exemplu, eu!
maria...hmm. sa presupunem ca ai avea un copil in varsta de doar 2 anisori.
cam cu cata resemnare ti/ai astepta sfarsitul?...stiind ca acel copil va creste fara dragostea ta?
raulmaniac a scris:maria...hmm. sa presupunem ca ai avea un copil in varsta de doar 2 anisori.
cam cu cata resemnare ti/ai astepta sfarsitul?...stiind ca acel copil va creste fara dragostea ta?
va avea Dumnezeu grija!
Elia a scris:Intr-o lume fara pacat nu obosesti traind si nu te saturi de viata.Chiar si in aceasta lume pacatoasa pe care o cunoastem, foarte putini ajung sa-si doreasca moartea.
Care om accepta moartea resemnat, la gandul ca e foarte normal sa mai si mori, si nu incearca din rasputeri sa o evite sau sa o pacaleasca ca in povestea lui Danila Prepeleac?
Exista si asa ceva, cunosc un caz al unei pensionare care suferea de diabet si negasind medicamentele (fiind dependenta de insulina) a refuzat sa se mai "caciuleasca" si sa mai stea "pe spinarea familiei" si s-a hotarit (in ciuda protestelor celor apropiati) sa termine cu "comedia asta" demn si fara ajutorul medicilor. S-a intimplat in decembrie, anul trecut. N-a mai stat la cozi, s-a stins in ciuda administrarii unui alt tip de medicament adus de familie.
De ce ar trebui sa mor cand copilul meu are 2 ani? Ai mei au 3 ani jumate si nu ma gandesc la moarte, sunt sanatoasa.. ma uit in stanga si-n dreapta cand trec strada.. Acuma glumesc, pentru ca nici nu stii ce te asteapta a doua zi.. Dar daca Dumnezeu vrea sa mor...asta e. Doar n-o sa ma agit acuma si sa ma stresez toata viata ca vai, Doamne, daca mor tu cui ramai... Asta-i viata. Odata si odata tot murim. mama mea avea 45 de ani cand mi-a murit bunica. Si tot a plans ca un copil si sufera si acuma. Copilul la doi ani nici nu constientizeaza ce-i aia moarte. Va creste cu dragostea tatalui, a bunicilor... Asta e.
Victor Apostu a scris:Exista si asa ceva, cunosc un caz al unei pensionare care suferea de diabet si negasind medicamentele (fiind dependenta de insulina) a refuzat sa se mai "caciuleasca" si sa mai stea "pe spinarea familiei" si s-a hotarit (in ciuda protestelor celor apropiati) sa termine cu "comedia asta" demn si fara ajutorul medicilor. S-a intimplat in decembrie, anul trecut. N-a mai stat la cozi, s-a stins in ciuda administrarii unui alt tip de medicament adus de familie.
Cand aud de cazuri din-astea, asa ma infurii! Doamne! Cum e posibil ca oameni in varsta sa faca cozi interminabile la farmacii! La insulina e si mai dureros.... Cum sa mai fii calm...
Fiecare pas spre viata, este de fapt un pas spre moarte! Moartea face parte din viata, si nu inseamna decat sfarsitul acestei existente. Sensul acestei existente o vom afla, abia dupa MOARTE. Care ar mai fi farmecul daca am stii de la inceput TOTUL? Esential este sa privim si sa primim moartea cu seninatate si demnitate, iar misterul ei si a ceea ce este dincolo de ea, ar trebui sa ne impuna noua, calatorilor acestei lumi efemere, iubire si respect fata de noi insine si fata de tot ce este viu.
almost perfect!
Editat Joi 4 mai 2006 17:12
Este fireasca si naturala lupta pentru supravituire, insa numai atita timp cit are o semnificatie. Atunci cind aceasta dorinta de a lupta se stinge, nu mai are sens viata.
dan-marius a scris:Nu e sfirsitul existentei.
Din cite stiu eu, din punct de vedere biologic, este.
Tu la ce te referi? Si pe ce te bazezi cind afirmi asta?
"nu mori...nu poti trai...esti ca o piatra ce dainuie in veacuri. Odata ce realizezi ca vei muri, vei trai cu adevarat... cel putin eu asa as face...
Daca are inceput , tre sa aiba si sfarsit..."
the Prophett
Editat Joi 4 mai 2006 18:14
Necesitate. Toti murim intr-o zi.
equillibrium a scris:Este fireasca si naturala lupta pentru supravituire, insa numai atita timp cit are o semnificatie. Atunci cind aceasta dorinta de a lupta se stinge, nu mai are sens viata.
Semnificatia o da fiecare in parte.
equillibrium a scris:Din cite stiu eu, din punct de vedere biologic, este.Tu la ce te referi? Si pe ce te bazezi cind afirmi asta?
Fiintele vii sint doar suportul fizic al unor entitati pe care le numim uzual suflete.