master.omega a scris:Ah,deliciile iubirii!jocurile dragostei condimentate cu picanterii flirt nesiguranta rasete printre lacrimi ssteptari chinuitoare telefoane spart parola la mail cautat prin smsuri întrebări tulburătoare dorinte vagi gelozii chinuitoare temeri si sperante jocuri tatonari atrageri si respingeri ghicitori si sarade vorbit ambiguu palpitatii si fluturi in stomac! Ma iubeste nu ma iubeste pe un fir de romanita... Unde sunteti nebuneli ale tineretii?Romantism in ploaie flori lăsate la uda asteptat la geam sa se miste perdeaua pian dansat cu obrajii atinsi bai spumate cu vin rosu si lumanarele carti cu indragostiti ce si rup hainele filme cu imbratisari certuri si impacari poezii scrise pe biletele cadouri si toane alintari si supărări... Da i sotului tau lista asta si spune i da ti o implineasca!
Exact.nici ca se putea mai bine zis.
Nu imi plac filmele de dragoste, ba chiar pot zice ca le urasc si cred ca am vazut 4 toata viata mea, nici macar comediile ca si alea (unele) pun accentul pe romantism. Ce am descris ca fiind iubirea pe care mi-o doresc (si poate ca nu asta inseamna iubirea,ma repet, ca eu chiar daca am 28 de ani nu stiu sa fac diferenta intre iubire si indragosteala) este ce am trait in relatia mea anterioara. Am descris niste stari reale, niste amintiri superbe pe care nu cred ca le voi putea uita niciodata.Din pacate nu am putut ramane impreuna si acum,dupa atata timp, inca tanjesc dupa clipele acelea si le caut la sotul meu dar nu le gasesc nici 10%..
Compas,
Sotul meu este barbatu pe care vrei tu sa il descriu in acelasi accent..Dar nu pot pt ca nu simt. Degeaba traiesc o viata "ridicata in slavi, inmuiata cu daruri si multa multa atentie,actiuni si fapte" daca eu nu sunt dornica de o asa viata! N-ar putea sa fie acelasi barbat provocator si ispititor, venerator si dezmierdator? De ce? Probabil asa cum barbatul venerator si dezmierdator nu poate fi si provocator si ispititor:)
N-as fi crezut niciodata ca as fi genul acesta de femeia nebuna, dornica de provocari si ispite, cand eu am fost educata sa fiu mereu cu capul pe umeri, sa imi pretuiesc familia mai mult decat orice, sa caut doar "veneratie si dezmierdare" ba chiar sa ma uit cu repulsie la acest stil de viata dupa care,culmea, eu tanjesc.
Sotul meu este exact cum imi vedeam barbatul visurilor mele inainte de acea relatie. Un barbat care sa ma vada cea mai frumoasa, care sa ma iubeasca enorm, care sa ma puna pe primul loc, sa se comporte frumos cu mine, sa ma respecte, sa fie inteligent, sa aiba mult bun simt, sa fie fidel, sa nu ne pierdem niciodata increderea unul in celalalt.. Insa acea relatie ma transformat si de fapt nu cred ca ma transformat, de fapt cred ca asta mi-am dorit intotdeauna dar mi-a fost frica sa-mi calc pe principii si doar mi-a trebuit persoana care sa imi dea putin avant,care sa ma incurajeze la o astfel de viata, care sa ma exploateze la maxim..
)