Jump to content
Forum Roportal
Sara3007

Iubita dar nefericita!am totul dar nu am nimic! Ce faci Daca te-ai casatorit cu un om pe care nu il iubesti?

Rate this topic

Recommended Posts

Sa iubesti sau sa fii iubit? Asta e intrebarea care ma chinuie zilnic.. Si al carei raspuns sunt sigura ca il cunosc in adancul sufletului meu.. Dar vreau sa aud varianta care mi-ar mai alina putin din suferinta.

Vreau sa incep prin a ma descrie o persoana imatura, o copila iresponsabila. O fata care nu stie sa faca diferenta dintre iubirea adevarata si cineva care imi place doar pentru anumite calitati fizice. Am 28 de ani. Sunt casatorita de un an de zile si suntem impreuna de 4. Sunt iubita, alintata, rasfatata, se poarta extraordinar cu mine, nu ne-am certat niciodata dintr-un motiv serios, imi pune pe tava tot ce imi doresc, ma iubeste din tot sufletul lui, Dar ce faci atunci cand nu impartasesti aceleasi sentimente?

Nu stiu daca asta este motivul pentru care am inceput sa nu mai am un comportament demn de o femeie respectabila. Au inceput sa ma atraga toti baietii pe care ii gasesc draguti, am inceput sa ma imaginez traindu-mi viata langa altcineva doar pentru ca imi place cum se imbraca sau doar pentru ca mi se pare putin atragator. Am inceput chiar sa am sentimente si sa ma gandesc noaptea la altcineva doar pentru ca l-am vazut de mai multe ori. Am inceput sa ma vad langa oricine numai langa sotul meu nu. Nu il mai gasesc deloc atragator, nu imi mai place deloc din punct de vedere fizic. Nu mai facem dragoste decat o data la foarte mult timp si atunci cand se intampla, o fac pentru ca ma gandesc la el ca are nevoie. Ultimele dati cand sa intamplat, am aflat pe propria piele ce inseamna sa faci sex fara sentimente, Ce inseamna sa faci sex ci nu dragoste.. Ce inseamna sa faci sex fara sa simti cum te completeaza celalalta persoana, fara sa o saruti si sa o tii strans in brate. Pentru mine,intr-un act sexual, sarutul este punctul culminant, iar lui nu pot sa i-l daruiesc..

Si pt ca ca ma macina faptul ca nu ma mai atrage fizic si cred ca nu il mai iubesc, nu am putut rezista si am impartasit si cu el aceste sentimente. De atunci,el a facut tot ce i-a stat in putinta sa nu ma piarda, sa ramanem impreuna si sa aprinda iar flacara care a ars o data. Ma doare enorm de tare cand imi spune "cum pot sa te mai iau in brate si sa te sarut cand stiu ca nu iti place? Iar eu incep sa plang si el vine langa mine si ma intreaba ce vreau sa facem iar eu nu am niciodata nici un raspuns..".

Daca nu pot sa mai fac dragoste cu el pt ca nu ma mai simt atrasa de el, dar totusi simt aceasta nevoie si oricat de tare m-as aprinde nu pot sa ma "sting" cu el si astept sa imi treaca... E o dovada clara ca nu exista iubire?

Imi place sa il alint, sa il pup si sa il iau in brate cand ne uitam la tv, cand ne plimbam pe strada, cand ne plimbam cu masina, cand ne bem cafeaua impreuna, cand facem orice altceva care sa nu aiba vreo conotatie sexuala!

Nu il iubesc daca prin faptul ca vad un baiat dragut ma imaginez facand sex cu el? Sau sa fie asta cauza a faptului ca nu am avut multi parteneri sexuali? Dar ce legatura are asta cu iubirea? Cred ca daca iubesti pe cineva ar trebui sa iasa din discutie sa te gandesti la altcineva sau sa te atraga altcineva. Sau sunt una dintre femeile care nu sunt facute pentru o viata in doi si sunt predestinate sa ramana singure?

Nu mai exista pasiune, dorinta iar eu ard si asta caut maritata fiind.. Ma face asta o femeie usoara ? Cum pot sa imi astampar aceste instincte animalice daca si jobul meu face in asa fel incat sa am tot timpul in preajma barbati care ii vad atragatori? Oare sunt unul dintre acei oameni care nu poa' sa aiba un partener constant? Sau mi sa urcat la cap ca sunt dorita de multi barbati? Sa fie asta plata mea ca m-am aruncat in relatia aceasta doar sa scap de singuratate fara sa astept persoana potrivita? Dar atunci de ce am avut candva sentimente si acum nu mai am?

Cand m-am casatorit nu am fost sigura ca el este perechea mea, jumatatea mea, persoana care ma completeaza si care ma face fericita, mi-am pus un semn de intrebare si am pus in balanta lucrurile bune cu cele rele, iar la cele rele nu am gasit decat ca nu ma mai atrage fizic si mi-am zis ca asta se intampla dupa ani de zile, dispare atractia fizica.. Si m-am uitat in urma la relatiile mele si mi-am confirmat singura ca asa este normal. Acum ma confrunt cu o problema fara rezolvare pt ca degeaba am tot ce imi doresc daca imi lipseste ce e mai frumos in inima!

Ce fel de persoana sunt daca grija mea a inceput sa devina fericirea proprie si nu casnicia? De ce nu ma gandesc la familia mea, sa o intretin frumos ,sa dau tot ce e mai bun pentru ea ci gandul meu sta in alte parti? Are legatura asta cu iubirea? Sau poate ca dragostea aia nebuna, sufletul ala pereche fara de care nu ai putea trai si pt care ti-ai da si viata, exista doar in carti?

 

Sa fie sotul meu doar o indragosteala, o pasiune trecatoare (care deja a trecut?),o dorinta esuata si nu o iubire eterna ? In cazul asta, ma intreb cu lacrimi in ochi, ce ramane de facut?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nimic nou sub soare, esti doar o femeie care se maturizeaza!!!   Toate am trecut prin asemenea faze in viata, unele poate n-ar pronunta asa ceva nici sa le taie limba calaul, insa eu spun deschis ca este NORMAL comportarea, am vazut si documentare filmate secret despre cupluri inainte si dupa nasterea copilului si motivele de divort si altele.   Eu sint mai rece la feelings si am stat in casatorie ca nu voiam copiii sa distrug cu mofturile mele.  Dormin separat de decade, ne certam la tot pasul, dar asta-i viata, nici divortul nu garanteaza nimic, sau tipul urmator va fi mai breaz dupa 3 luni de relatie, plus sa-mi fie frica de el sa nu ma omoare sau altceva ca nu se stie, ca tot aud ce patesc femeile la recasatorie.   Cum varsta inainteaza si mintile se duc la barbati, asta constat zilnic.    Este in natura femeii sa i se aplece de barbat dupa o vreme!!!   Asa ne-a creat Creatorul Divin, nu se poate schimba nimic pe aceasta tema din corpul tau sau al nimanui, doar chestiile cu care nu ne-am nascut: - barbati, acte de casatorie, relatii, juraminte de iubire, copiii, soacre, etc.  

 

Rabdare si ... nu-ti recomand tutun si nici sticla de ... coniac sa zicem, dar daca iti place si crezi ca faci bine ... go for it!!!


Cu nimic nu mergem dicolo!!!  a se tine minte mereu.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vorba cantecului care reclama Norwegian Cruise Line: - " ‘Like this right here. Make me feel free. Lets escape. I’m free to do what I want and have a good time’ and ‘Do whatever you want, whenever you want, with whoever you want. Feel free. Who cares what they say? Just live your life ‘coz we don’t live twice. Feel free. Get on a ship and cruise the world’."

 

In secolul XXI nu se mai rabda nimic!!!

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Nu il iubesc daca prin faptul ca vad un baiat dragut ma imaginez facand sex cu el? 

 

 

Nuuu! Nu de-aia! Asta e din cauza ca e baiatul dragut si tu ai instincte. Nu e vina ta, nu iti face probleme, vezi daca poti sa-ti faci sotul mai nefericit decat este deja. Si mai lasa-le naibii de telenovele.

Scuzati, n-am putut sa ma abtin.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Crede-ma ca e al naibi de greu sa-mi vad sotul nefericit si sa constientizez asta.. Dar mai e si al naibi de greu sa incerc sa ma schimb in bine, sa incerc sa merg pe premisa "asta e cursul vietii,fluturii in stomac cum vin asa pleaca,indragosteala se duce incet incet si ramane obisnuinta", sa incerc sa mai simt ceva pt acelasi om pt care focul sa stins si nu stiu de unde sa incep si ce sa fac. Nu-mi ramane decat sa ma rog sa revin pe calea cea buna si sa nu uit nici o clipa ca am facut un juramant in fata lui Dumnezeu.

Nu sunt genul de persoana sa imi cladesc fericirea pe suferinta altora..mai ales ca pt el e ceva de genul "rau cu rau dar mai rau fara rau".

Simt cum ma distrug incet incet iar pe el il omor de tot pe dinauntru.. Dar asa cum mi-a zis cineva mai sus, rabdare, si poate timpul le va rezolva pe toate iar eu ma voi maturiza o data si o data si nu voi mai imprastia atata suferinta in jurul meu.

 

Va multumesc pt raspunsuri.. imi sunt de mare ajutor..

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ai prea mult timp liber si probabil un job prea usor.

Glumesc. Nu ma lua in seama.

 

Va puteti separa si vezi ce a trezi asta in tine. Eu banuiesc ca un gol destul de mare.

Deh, e o idee.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ai prea mult timp liber si probabil un job prea usor.

Glumesc. Nu ma lua in seama.

Va puteti separa si vezi ce a trezi asta in tine. Eu banuiesc ca un gol destul de mare.

Deh, e o idee.

Gluma ta este exact adevarul!

Si urmeaza sa ne separam pt ca el va pleca pt 3 saptamani de langa mine. Il voi lua ca pe un test.. desi cred ca nu va schimba cu nimic situatia .. :(

Edited by Sara3007

Share this post


Link to post
Share on other sites

ție îți trebuie unul să te țină la respect, îți place să suferi, să suspini și să faci drame, să te întrebi de ce nu te sună, dacă te place, dacă are pe alta... ți s-a urât cu binele. Ai grijă ce-ti dorești. :)

dacă pleacă trei săptămâni.... :lol: Viață la castel. O să zburzi ca o căpriță. :lol:

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da, astea sunt lucrurile care imi lipsesc si care imi ridica un semn de intrebare. Pt ca iubirea,dpmdv, cred ca implica automat si aceste "drame".. Iar el este total opusul - si de aceste "drame" dar si de mine care imi doresc permanent actiune.

 

DAR,

Oare cand voi inceta cu aceste copilarisme voi putea oare ajunge vreodata sa il iubesc cu adevarat?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×