Problema se pune putin altfel.
Stiau parintii ca, palmuindu-si copiii, incalca legea in tara care i-a adoptat?
Ca daca nu stiau, poate e un semnal de alarma pt autoritatile care ar trebui sa insiste mai mult asupra cunoasterii legilor de catre cei mutati in tara lor, cetateni care provin din culturi mult diferite fata de a lor.
Trebuie sa intelegem ca, pt copiii romani i palma nu e ceva extraordinar, ci o scapare a parintelui. Nu il scuza asta, categiric..dar multi parinti regreta palma si copilul o simte. O percepe ca pe o pedeapsa de multe ori.
Un copil norvegean o percepe ca pe un abuz si incalcare de drepturi, caci e educat de mic sa inteleaga impactul unei palme.
Astfel ca, un copil roman iubit ( si nu batut ) de niste parinti imperfecti, care da, ii gresesc cand il palmuiesc - nu va percepe actul statului ca pe un act de salvare - ci ca pe un act de abuz, rapindu-i parintii.
Schimbarea in mentalitate nu se face de pe o zi pe alta, iar aplicarea la rece a unor astfel de legi, fara sa tiba cont de ce am scris mai sus - poate avea repercursiuni groaznice asupra psihicului copilului.
Da, Norvegia trebuie sa le dea copiii inapoi, asigurandu-se ca mai ales copiii au inteles de ce au fost ridicati de la domiciliu..iar daca fapta se repeta, atunci statul va fi indreptatit in fata copiiilor, ca asta e cel mai important, sa ii ia de acasa.