Abbie M. a scris:
Ca adult, oricine ar trebui sa aiba dreptul sa faca alegeri in cunostinta de cauza. Am mari indoieli ca cineva isi doreste sa fie protejat la modul asta si sa traiasca in paralel cu realitatea, in vreme ce deciziile majore sunt luate fara aportul lui/ ei. Sau ca va aprecia pe viitor faptul ca altii au tacut.
Lucrurile sunt foarte sensibile. Ca sa actioezi corect, asa... in toata puritatea cuvantului, trebuie sa cunosti foarte bine, sau atat cat se poate de bine, toate persoanele implicate. Daca simplificam, daca ne limitam la "o minte", desigur, ea trebuie sa stie ca o minte. Dar lucrurile nu sunt atat de simple, relatia lor nu este la inceput...
Zic sa nu ai asa mari indioeli. In situatia in care acest inselat este doar "o scapare", sunt de parere ca majoritatea oamenilor isi doresc sa fie protejati, chiar daca asta inseamna sa fie mintiti. Cum ar fi sa stim tot? Tot ce zic/fac altii pe la spatele nostru?
Abbie M. a scris:
Scuze, am uitat ceva. Am citit de nenumarate ori pe forumul asta ''nu aduceti copii pe lume in conditii nesigure pt ca sunteti iresponsabili''. Ori aici exista posibilitatea reala ca femeia sa fie lasata gravida, apoi lasata cu curul in balta. De asemenea cunosc o gramada de povesti in care barbatul initial dorea copilul iar pe la jumatatea sarcinii a plecat in tarile calde, cu alta sau nu.
Si eu cunosc. Dar nu vad legatura cu subiectul.
Asta se poate intampla... cu sau fara o alta. Dupa cum bine spui si tu.
Abbie M. a scris:
O femeie in situatia asta ar trebui sa aleaga in cunostinta de cauza cum procedeaza mai departe, inainte ca viata ei sa fie schimbata ireversibil.
De acord. Dar asta ii revine lui, partenerului. In carca lui este aceasta situatie, el o gestioneaza, el isi asuma. Nu eu, nu tu care am aflat intamplator.
Abbie M. a scris:
Ba chiar imi amintesc sfaturi date (la unison) cel putin unei persoane care voia sa consolideze o casnicie subreda facand un copil. I s-a spus, din cate imi amintesc, de catre mai multi, ca avand in vedere riscurile de a se desparti ulterior nu e un plan responsabil. De altfel, oricine posteaza referitor la probleme grave in casnicie, de genul inselatului, e sfatuit in general sa se desparta.
Deci undeva e un dublu standard.
Iar nu vad legatura. Ma rog, poate este si nu o vad eu.
Am mai spus si ma repet ( desi nu inteleg de ce o fac), ca el este cel care trebuie sa isi rezolve aceasta problema. Ca prietena/amica, tot ce poti face ( tot ce ar trebui sa faci), este sa discuti cu el. Sa ii spui punctul tau de vedere, dar sa nu ti-ll impui in viata lui. Ce va face dupa ce ii spui parerea, dupa ce ii dai un sfat care sa il ajute sa repare ce este pe cale sa strice, este deja alegerea lui. Si asa trebuie sa ramana.
Nu cred ca este un retard care nu stie ce face... poate e doar ratacit si, desi nu le cere, are nevoie doar de sfaturi pt a se indrepta. Sau poate considera ca e corect ce face, poate vrea sa se desparta...
Abbie M. a scris:
Te-a pus intr-o situatie de tot rahatul si nu e corect.
Nu cred ca a pus-o el. Dupa cat am inteles, Stu a aflat( sau s-a prins cum sta treaba) si l-a confruntata pana a recunoscut.
Nu ca ar fi important. Sau poate este.
stupid_me a scris:
In sfasit cineva care ma intelege.
Azi vorbim iar si voi insista si pe tema copilului.
Toti te-au inteles, cred eu. Doar ca nu toti sunt de acord cu metoda aleasa de tine.
Aveam vreo 20 si ceva de ani cand am aflat ca pe sora mea o insala sotul. Erau casatoriti, aveau deja un copil si se gandeau la al doilea. Primul impuls a fost de revolta, imi venea sa il iau de toarta si sa il dau afara din casa. Mai ales ca el era un parvenit. Dar, asa cum era, sora mea il iubea foarte mult. M-am calmat insa, m-am gandit la ea si la cat va suferi, si am avut o discutie serioasa cu el. Nu m-a interesat el, m-a interesat ea si, daca a existat 1% sansa ca ea sa nu afle si sa nu sufere, am mizat pe acel 1%. Mi-a iesit. Desigur ca asta nu este o garantie, dar vreau sa arat ca se poate termina si fara drama, fara suferinta...