lasitate sau pur si simplu escrocherie sentimentala?

La 9 ani te desparti daca baiatul pe care il placi vrea sa invete engleza de la alta, 15 ani te desparti daca prietenul tau se uita prea insistent la ipedul colegei de clasa. La 20 te desparti daca iubitul laikuieste exagerat cu o tipa pe feisbuk. La 30... cand esti deja casatorita, satula de alegeri si despartiri, cand in sfarsit l-ai gasit pe ala care iti ofera confost psihic... parca nu ai mai vrea sa stii lucruri care duc la dezamagire. Parca vrei sa respiri putin si, daca este posibil ca altii sa indrepte si sa inlature aceste "lucruri", ar fi bine sa o faca. 

Viata nu este in alb si negru. Este parerea mea formata dupa o varsta. Stiu, varsta nu este un criteriu... dar macar ex de viata sa o punem. Zic. :)

Davi_ a scris:

Iar nu vad legatura. Ma rog, poate este si nu o vad eu. 

In ambele situatii exista o casnicie subreda si intentia de a o consolida facand un copil. Deci riscul despartirii ulterioare exista in aceeasi masura.

Cand femeia in cauza era constienta de riscuri, era considearta iresponsabila.

Cand un barbat planuieste un copil cu o femeie pe care o inseala (deci intr-o casnicie subreda), se pare ca lucrurile sunt abordate altfel.

Ori nu inteleg de ce.

Fin, hi5. Chiar asa ar suna multe reply-uri la topicul ei, daca ar fi cazul :)

Ideea e ca voi va bucurati ca nu suntetiin locul meu. E mai usor din arena.

In fine, Eu stiu deja ca ii gresesc, mi-o asum..dar nu sunt deloc mandra de mine.

Si nu-l scuz de asta. Pe langa amanta, mai are ceva in carca. Constiinta mea.

Si oricum, Davi, desi ai impresia ca ai ales mai bine pt sora ta, nu ai garantia ca daca ar fi ales ea, cu toata suferinta de rigoare, nu ar fi ales mai bine pt ea si familia ei.

Davi_ a scris:

De acord. Dar asta ii revine lui, partenerului. In carca lui este aceasta situatie, el o gestioneaza, el isi asuma. Nu eu, nu tu care am aflat intamplator. 

Evident. Problema se pune daca sotia isi va dori sa fi evitat aceasta situatie radicala si daca altii sunt in masura sa o ajute in sensul asta. Nu sunt pentru interventiile neinvitate in viata altora. Chiar deloc. Insa nu pot sa nu ma intreb ce e posibil sa gandeasca femeia respectiva la un moment dat despre sansa ratata de a nu isi complica viata si mai mult. Am auzit de atatea ori propozitia ''daca as fi stiut''.... In diverse situatii.

Nici eu nu vad lucrurile in alb si negru. De asta nu cred ca e de condamnat nici cine spune, nici cine nu. 

Davi_ a scris:

Viata nu este in alb si negru. Este parerea mea formata dupa o varsta. Stiu, varsta nu este un criteriu... dar macar ex de viata sa o punem. Zic. :)

Sunt total de acord. Si mi-am luat multe critici pentru asta. Oamenii tind sa se desparta azi si din motive pe care si le creeaza singuri (probleme din lumea a I-a). Si mi se pare edificator sa ai disponibilitatea sa perseverezi, sa rezolvi lucrurile. Dar pentru asta trebuie sa ti se arate si un pic de respect.

Poate unde trag linia e transformarea in bataia de joc a amantei, a cunostintelor amantei etc. De fapt nici acolo nu trag linia, daca lucrurile sunt lamurite iar alegerile facute in mod informat si matur, ca de la egal la egal.

Poate ''incornorat'' vine de la faptul ca stai ca vita pe pasune, in vreme ce in spatele tau se intampla lucruri care iti vor afecta radical viata si nu te consulta nimeni. In jurul tau oamenii sunt linistiti... asa ca pasti mai departe, linistit si tu. Totul se intampla independent de vointa ta; nu ti se da ocazia sa infuentezi cu nimic mersu;lucrurilor (mersul propriei vieti pana la urma). Pana intr-o zi cand vine un topor si pac... nu stii de unde a venit. Ca nu te asteptai. In jurul tau nu bazaia nici musca.

Dar iarasi, asta tine de fiecare.

stupid_me a scris:

Si oricum, Davi, desi ai impresia ca ai ales mai bine pt sora ta, nu ai garantia ca daca ar fi ales ea, cu toata suferinta de rigoare, nu ar fi ales mai bine pt ea si familia ei.

Da-mi voie sa stiu mai bine. 

stupid_me a scris:

Ideea e ca voi va bucurati ca nu suntetiin locul meu. E mai usor din arena.

Tot asa cum si tu te bucuri ca nu esti in locul ei. 

Consider ca nu este nimic de condamnat in asta. 

Davi, sincer iti spun, nu ai de unde sti.

Poate in ziua de azi era cu um barbat care o merita si respecta, mai potrivit pt ea. Sau poate pur si simplu il ierta. Poate era mai fericita, chiar nu ai de unde sti.

Nu e ca si cum ar fi suferit degeaba, trust me.

Suferinta ne e data ca sa devenim mai puternici, nu mai slabi.

Davi_ a scris:

Consider ca nu este nimic de condamnat in asta.

stupid_me a scris:

Nu e ca si cum ar fi suferit degeaba, trust me.

Suferinta ne e data ca sa devenim mai puternici, nu mai slabi.

Imi pare rau, dar sufera si folos, nu le pot pune impreuna. 

Nu cred in teoria asta. De ce? Am vazut destui oameni care au invatat unele lucruri prin suferinta dar, cand a fost sa aplice ce au invatat, erau prea vlaguiti ca sa mai aplice sau sa le mai pese.

Consider ca nu te face deloc mai puternic, din contra. Te face sa iti pierzi increderea in altii si in tine, te sensibilizeaza spihic si, de multe ori, si fizic. Suferinta nu aduce nimic bun, nimanui. 

Da, poate ca ne "desteptam", in sensul ca suntem mai atenti, mai iscoditori, mai atenti cu noi si alegerile noastre, dar pretul e prea mare totusi. Daca e sa aleg asa, prefer sa raman proasta.

stupid_me a scris:

Davi, sincer iti spun, nu ai de unde sti.

Poate in ziua de azi era cu um barbat care o merita si respecta, mai potrivit pt ea. Sau poate pur si simplu il ierta. Poate era mai fericita, chiar nu ai de unde sti.

Poate. Sau poate inca il cauta pe cel in care putea sa aiba incredere deplina, in timp ce aduna frustrari.

Poate asta... poate multe, asa`i.  :) 

Stu este diminutivul de la stupid_me?   Stu, daca le vei spune, doar cand va intalniti toti trei, voi face in fel si chip sa-ti gatesc un tort asemanator celui din imagine. :D

Davi_ a scris:

Da, poate ca ne "desteptam", in sensul ca suntem mai atenti, mai iscoditori, mai atenti cu noi si alegerile noastre, dar pretul e prea mare totusi.

Acum cine e subiectiv?

In fine, nu am mai reusit sa ne vedem azi, dar stiu cum voi afla daca ea ar prefera sa stie sau nu.

Desi mi se pare chiar absurda situatia, o fac si pe asta.

Poate ca e naivitate din partea mea, lipsa de experienta etc., dar si eu prefer sa nu fiu protejata prin minciuni, cladite pe alte minciuni si tot asa. Si... exista minciuni inofensive si minciuni care determina un anumit curs al vietii in dauna altuia... Daca nu ma descurc sa aflu sau sa imi dau seama de o chestie relevanta pentru viata mea, chiar si tinand de viata intima, as aprecia sa mi se dea macar hint-uri de catre altii. Cei care va manifestati ca uau, de ce se implica o terta persoana, precis are frustrari sau e o nesimtita bagacioasa, nu intelegeti ca si omisiunea e o forma de implicare si influentare a vietii/deciziilor/"destinului" altcuiva. Orice decizie ia o persoana care intra in posesia unei informatii sensibile, o face pana la urma cu scopul de a se simti el/ea mai bine.

Davi_ a scris:

Da-mi voie sa stiu mai bine.

Evident, dar ai luat intr-adevar o decizie in locul ei, te-ai "bagat". Cu cele mai bune intentii, dar avand in vedere solutia mai "usoara" si pentru tine ("ar fi fost prea multa suferinta", "ar fi afectat prea multe persoane" etc.).

stupid_me a scris:

In fine, nu am mai reusit sa ne vedem azi, dar stiu cum voi afla daca ea ar prefera sa stie sau nu.
Desi mi se pare chiar absurda situatia, o fac si pe asta.

Cum?