Ma voi retrage in lumea cartilor, cred ca asa e cel mai bine atat pentru oameni cat si pentru mine. M-au dezamagit toti, nu prea mai am motive de a interactiona cu ei asa cum o faceam odata, in orice cuvant pe care il rosteam, puneam suflet. Daca vreun cunoscut se afla la rascruce, imi dadeam silinta sa gasesc o solutie cat mai buna ca sa-l ajut. Si stateam eu noptile sa-mi bat capul si cu problemele altora, bineinteles,o faceam neconditionat. Dadeam bani imprumut, ii mai primeam inapoi peste mult timp, si nici atunci suma completa, dar lasam de la mine. Ei, in schimb, nu-mi dadeau niciun covrig gratuit daca eram nemancata, trebuia sa le returnez si banii pentru covrig.
Tot ce stiu, trebuie sa tin pentru mine, ai tu dreptate Finnian, ar fi fost bine sa-mi fi repetat asta prin 2010, mai mult ca sigur ca nu-mi luam atatea jigniri si batai devla colegi? De ce mi s-a intamplat asta? Pentru ca aveam o multitudine de pasiuni si defecte pe care mi le controlam greu: eram indrazneata si locvace, aveam obiceiul sa completez profesorii si sa le adresez intrebari cu mult peste ceea ce predau. Profesorii nu erau enervati de ceea ce le spuneam, dimpotriva, insa colegii nu ma puteau suporta. Fac eforturi sa inteleg de ce ar fi cineva deranjat de cateva cuvinte pe care le spuneam in legatura cu subiectul.
In fine, mi-am cam invatat lectia, am vreo nelamurire, nu msi intreb nimic pe nimeni, ma apuc sa citesc carti legate de acel subiect, de a fi sa aflu in scurt timp ce vreau e foarte bine, daca nu, perseverez in cautari.
Nimeni nu iese virtuos dupa judecata flecarilor stupizi, eu o vicioasa, de ce as face exceptie? Multe persoane sunt interesate doar de partea intunecata a celor putin mai rasariti decat ei, ideile lor nu sunt puse in practica decat in situatii extreme. Totusi, s-ar putea sa se ajunga si mai rau decat inainte daca opiniile persoanei putin mai ''rasarite'' decat ei se pune in aplicare dupa cateva secole, intr-un context istoric defavorabil. Sa va dau un exemplu: scrierea lui Tommaso Campanella-Utopia. La ce s-a ajuns, stiti voi mai bine. Binele se poate usor transforma in rau suprem daca o mana de oameni il duce la extrem. Dar de ce nu incep oamenii sa accepte niste doctrine moderate,toti cei bogati sa doneze din bunavoie o parte din averile lor, in loc de 10 case sa ramana cu 2, in loc de 5 masini,una etc. Nu ar trebui despotism pentru asta, doar putina empatie. Eu nu am gandire comunista, e normal ca unul care lucreaza la fabrica x sa aiba un salariu cat un deputat, dar parca e diferenta de la cer la pamant.
stupid_me a scris:
Stai inainte sa traiesti si abia apoi sa te plangi de neimpliniri.
Si tu, ca si ABC traiti dupa carti. Lasati-va dusi de val si nu va mai ghidati dupa clisee filosofice.
Viata nu e filisofie.
E carne, sange, durere, frenezie, bucurie, extreme, nelinisti!
Ne nastem provocand durere carnala mamei, intr-o balta de sange.
De aici incepe viat de fapt.
Viata de care vorbesti tu nu mai e viata, de fapt, e slugareala pentru societate care poate sa iti placa mai mult sau mai putin.
