Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
Cezara6

Viata terminata prematur

Rate this topic

Recommended Posts

Cred ca multi de pe acest forum stiu despre ce gandesc, imi doresc (dorinte irealizabile, in mare parte), felul in care imi petrec timpul etc. In general, oamenii sunt consternati de personalitatea mea: cinismul, sinceritatea dusa la extrem, nemultumirile care se indreapta impotriva sistemului si elucubratiile mele ii fac pe oameni sa se enerveze putin, apoi sa ma ignore. Eu urasc sa fiu ignorata, cum mi-o iau peste nas in lumea virtuala, asa patesc si in cea reala. Pe acest forum sunt cunoscuta ca fiind trol. Eh, nu e asta o problema, e un forum, un loc unde scriu si eu ce-mi trece prin cap, postarile mele imi sunt citite de niste necunoscuti, probabil, cu care nu ma voi intalni vreodata.

Problema e alta: si in lumea reala sunt vazuta ca un trol. Nu fabulez cand vorbesc cu cineva fata in fata, scopul meu nu este de a soca sau de a starni controverse, eu doar imi expun conceptiile,actiunile intreprinse si planurile, in circumstante care mi-o cer cu adevarat. Cu forumul e o alta poveste, scriu fara sa ma intrebe nimeni nimic, e spatiu virtual, regulile lui sunt mai blande decat cele ale realitatii. Citeste cine vrea, raspunde tot cine vrea, nu vad de ce exista furibunzi.

Sunt o persoana greu de acceptat, multi imi zic, dandu-se mari binefacatori: ''Trebuie sa te schimbi, lasa-ti prostiile deoparte si intra si tu odata pentru totdeauna in lumea reala.'' Raspunsul lor este egal cu zero pentru mine, e o banalitate, il stiu si eu, doar ca schimbarea asta de care tot imi zic ei, nu se poate face doar prin vorbe. Eu am o alta perspectiva asupra vietii,un alt sistem de valori, nu pot sa pocnesc din degete si sa incep sa gandesc ca ei. Si de ce sa gandesc ca ei daca eu consider ca e bine ca mine? De ce nu ma lasa ei sa gandesc ca mine, fara sa ma persecute? Sunt superficiali, nu stiu sa ajute cu adevarat o persoana, isi dau sfatul prostesc dupa care iti intorc spatele ca si cum n-ai exista. Vina tot pe cel nenorocit cade, cica nu vrea sa-i asculte si ca ''isi merita soarta''. Sa-i vad pe acesti oameni cat de receptivi pot fi dupa ani buni de anxietate, depresie si alte tulburari care nu s-au ameliorat semnificativ de la tratament. E ca si cum as priva un om de somn 3 nopti si l-as obliga sa asculte niste discutii interminabile despre importanta somnului. Omul ala nu are nevoie de asa ceva, asta e clar, are nevoie de intelegerea mea, sa-l las sa doarma,si daca pot, sa-i ofer conditii optime pentru somn.

Acum cativa ani am acceptat o forma ''nevinovata'' de delir din cauza relatiilor interpersonale tot mai putine si inconsistente. De ceva timp,insa, acest delir m-a absorbit completamente, a devenit mult mai puternic si ''laitmotivul''s-a schimbat.

Sa inteleg ca sunt un caz irecuperabil si cel mai bine ar fi sa evit discutiile sterile cu oamenii, nu?

Edited by Infinie tristesse

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu personal inteleg ca tu ai in acest moment probleme cu identitatea de sine.

 

Sintetic...cu self-ul, nu prea te identifici cu nimic si nu iti gasesti un sens...gen, "cine esti tu si ce cauti tu in viata ta?".

Edited by 5 o'clock

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu te speria prea tare, eu una cred ca e o etapa a vietii. Tigara asta am fumat-o si eu, exact aceeasi tigara cu acelasi gust. Diferenta este ca tu esti o fata desteapta, iti place sa studiezi si ai putea sa te concentrezi pe treaba asta. Fa din studiu un prieten, un aliat, iti poti gasi acolo linistea. Esti extrem de tanara si nu trebuie sa te panicheze inca pentru faptul ca nu te regasesti in lumea asta. Ai destul timp sa te descoperi si sa descoperi lumea.

 

stay strong!

Share this post


Link to post
Share on other sites

ocupa-te doar de tine si de viitorul tau, fii egoista si sa nu te afecteze prea tare parerea celorlalti, doar ascult-o si invata ceva. intotdeauna ai de invatat, apoi mai poti observa si comicul situatiilor in care te gasesti, chiar daca nu pe loc.

 

nu inteleg titlul topicului, nu are nici o treaba cu subiectul expus.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cam asa e, nu are cine stie ce legatura, ar fi trebuit sa mai scriu mult ca sa aiba vreo legatura. Am formulari evazive, am impresia ca ''se poate deduce'' si nu explic mai detaliat.

Indepartarea mea de lume a insemnat o perioada de agonie spirituala care in cele din urma mi-a cauzat aceasta moarte prematura. Cei din jurul meu m-au ingropat, la randul meu am devenit insensibila la ce se petrece in ''lumea terestra''

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu urasc sa fiu ignorata

 

Sunt o persoana greu de acceptat

 

Ai nevoie de timp si calm ca sa realizezi ca "ura" nu-si are locul printre sentimente, ca " a fi ignorata" iti confera multiple beneficii si ca cei care nu merg cu turma devin indezirabili. Acorda-ti timpul asta si cauta-ti rabdarea pentru a "creste" cum vrei tu...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Depinde si ce fel de indiferenta...Intr-adevar, decat sa primesc un simplu sfat prostesc, pe care mi-ar fi imposibil sa il pun in practica fara putin ajutor, mai bine as fi ignorata.

Dar atunci cand eu am niste idei bune si le exprim, de ce nu sunt niciodata ascultata? Eu am de gand si sa ajut omul la punerea lor in practica, nu doar sa le spun ca sa ma aflu in treaba.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tu astepti sfaturi sau doar te smiorcai?

OK, esti antisociala, nu e nici o tragedie. Invata sa faci lucruri care sa nu necesite aplauze si aprecieri. Apuca-te de citit, invata sa canti la ukulele, cumpara-ti o bicicleta si pedaleaza pana iti sar ochii, construieste castele din bete de chibrit.

Oamenii ca tine sunt norocosi, sa stii. E usor sa urli ca esti singur, atunci cand esti inconjurat de spectatori. Ia sa nu fi existat internetul, sa te vad. Ce-ai fi facut atunci? Iti spun tot eu: probabil ai fi avut un jurnal in care ai fi scris periodic si de care te vei fi rusinat peste cativa ani, cand iti vei fi dat seama ca viata e frumoasa asa cum e.

Cat despre discutii sterile, cum le spui tu, n-ar fi nimic de zis. Aici e un forum de discutii, iar 99% dintre ele sunt... ai ghicit! Sterile! Insusi parcursul vietii unui om este cam 90% steril, daca privim mai in profunzime.

Corec?

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tu astepti sfaturi sau doar te smiorcai?

OK, esti antisociala, nu e nici o tragedie. Invata sa faci lucruri care sa nu necesite aplauze si aprecieri. Apuca-te de citit, invata sa canti la ukulele, cumpara-ti o bicicleta si pedaleaza pana iti sar ochii, construieste castele din bete de chibrit.

Oamenii ca tine sunt norocosi, sa stii. E usor sa urli ca esti singur, atunci cand esti inconjurat de spectatori. Ia sa nu fi existat internetul, sa te vad. Ce-ai fi facut atunci? Iti spun tot eu: probabil ai fi avut un jurnal in care ai fi scris periodic si de care te vei fi rusinat peste cativa ani, cand iti vei fi dat seama ca viata e frumoasa asa cum e.

Cat despre discutii sterile, cum le spui tu, n-ar fi nimic de zis. Aici e un forum de discutii, iar 99% dintre ele sunt... ai ghicit! Sterile! Insusi parcursul vietii unui om este cam 90% steril, daca privim mai in profunzime.

Corec?

Chiar aseara am gasit un jurnal de pe la 15 ani, culmea, avea si atunci stari psihice proaste dar nu ma lamentam ca acum. Viata nu e frumoasa pentru nimeni, stramosii au avut prostul obicei de a inculca posteritatii in gandire faptul ca ''viata e frumoasa''. Da, e o modalitate de salvgardare a speciei umane. E amuzant, se foloseste afirmatia asta in cele mai grave situatii: ''Mi-a murit intreaga familie in incendiul care mi-a mistuit casa, eu am scapat,dar cu arsuri grave si picioarele amputate. Parca nu mi-ar fi fost de ajuns cancerul duodenal de care sufar!'' Raspuns: Eh, lasa, viata e frumoasa.

Da, ai dreptate, parcursul vietii unui om este steril. Totusi, e foarte usor ca un om sa se amageasca, zicand ca ceea ce face el are practicabilitate si este absolut necesar.

Apropo, am petrecut ceva timp cautand autorul citatului ''Trupul este mormantul sufletului''. Pare a fi un citat apartinand unui filosof crestin, dar nu, tind sa cred ca este unul grec. Gasisem niste idei interesante in acea opera, voiam sa le recitesc, daca mi-ati spune unde le-as putea gasi, mi-ati face ziua buna.

Edited by Infinie tristesse

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×