Primul lucru care trebuie inteles e conceptul de existenta.
Existenta nu poate fi decat relativa si nu absoluta.
Existenta relativa se refera la modul de a fi al tuturor entitatilor fie ele abstracte fie ele asa-zis obiective.
Existenta relativa , asa cum ii spune si numele , este relativa , adica relativa la ceva.
Acest ceva este reprezentat de multimea cauzelor si conditiilor care conlucreaza la aparitia durata si disparitia acelei entitati.
Existenta unei entitati este precara caci este relativa sau dependenta de cauze si conditii.
Caracterul de precaritate mai reiese si din natura compozita a acelei entitati.
Orice entitate este compusa ca atare se va descompune atunci cand vor exista cauze si conditii propice.Natura compozita a unei entitati indica faptul ca acea entitate este compusa din mai multe parti care la randul lor sunt compuse din parti mai mici si tot asa.
Urmand acest fir deductiv ajungem sa intelegem ca orice entitate este goala de materie sau sau carnea obiectiva pe care intotdeauna i-o atribuim.
Astfel lucrurile sunt vide insa ele apar totusi constiintei noastre.
AIci este momentul de poticnire al majoritatii.Aici ajungem sa spunem dar totusi eu vad , pot atinge , pot auzi acel lucru , entitate....cum adica el este gol ?
Aici este momentul in care imputam soliditate si caracteristici caracterului aparitional al acelei entitatii.
Soliditatea si caracteristicile sunt moduri cognitive eronate nascute in minte pe baza simturilor noastre, singurele care participa la experienta noastra.Pe baza simtului auditiv, vizual , tactil , noi ajungem sa conceptualizam ceea ce de fapt sunt doar stimuli .
Cand vedem ceva, acea vedere este nonconceptuala caci este de domeniul simtului vederii ori simtul vederii nu are o constiinta a lui proprie care sa genereze cognitie.Ceea ce genereaza cognitie este mintea care nu are un simt al sau dar care in mod aleatoriu atribuie caracteristici si soliditate acelor impulssuri venite de la celelalte simturi.
