Gandire, Suflet, Spirit- interogari

Passepartout a scris:

Părerea ta, nu misconcepție. ;)

Nu este parerea mea personala.

Este o viziune a multor intelepti, la care bineinteles subscriu, care explica ca natura noastra are o potentialitate interioara care produce ganduri , emotii stari, etc si care intra in categoria energiei si miscarii.Astfel natura noastra este o combinatie dintre vacuitate si miscare.

Natura gandurilor trebuie inteleasa ca fiind identica cu natura mintii din care rasar.

Si da,  este o misconceptie grava sa crezi ca inlaturarea gandurilor conduce la descoperirea eului sau conditiei noastre.Aceasta iti poate opri accesul la descoperirea propriei naturi pentru foarte multa vreme.

Interesant, dar ceea ce spui tu ține mai mult de filosofie. Pe filosofi (mai ales cei de tip occidental) eu îi includ în tagma celor producători de "bullshit" mental, de elucubrații (unele drăguțe, e adevărat) și gimnastică neuronală stearpă.  Evident, e părerea mea. Marii inițiați, înțelepți sau cum dorești să-i numești susțin dualitatea noastră aparentă: Eu (spirit, scânteie divină sau cum dorești să-l numești) și minte (generatoare de flux mental, gânduri etc.), aceasta din urmă creându-și și ea propriul "Eu". Evident, numai un Eu este real, iar accesul la el s-ar putea face (susțin acei inițiați, nu eu) prin domolirea (îmblânzirea) fluxului mental. Tot ei spun că, "grație" acestei "clasificări" există două tipuri de cunoaștere: cea reală revelată de Eu-l real și cea falsă sau iluzorie, ce se face prin Eu-l mental. Dar sunt sigur că știi astea deja...

Passepartout a scris:

Interesant, dar ceea ce spui tu ține mai mult de filosofie. Pe filosofi (mai ales cei de tip occidental) eu îi includ în tagma celor producători de "bullshit" mental, de elucubrații (unele drăguțe, e adevărat) și gimnastică neuronală stearpă.  Evident, e părerea mea. Marii inițiați, înțelepți sau cum dorești să-i numești susțin dualitatea noastră aparentă: Eu (spirit, scânteie divină sau cum dorești să-l numești) și minte (generatoare de flux mental, gânduri etc.), aceasta din urmă creându-și și ea propriul "Eu". Evident, numai un Eu este real, iar accesul la el s-ar putea face (susțin acei inițiați, nu eu) prin domolirea (îmblânzirea) fluxului mental. Tot ei spun că, "grație" acestei "clasificări" există două tipuri de cunoaștere: cea reală revelată de Eu-l real și cea falsă sau iluzorie, ce se face prin Eu-l mental. Dar sunt sigur că știi astea deja...

Nu tine de filosofie.

Ci tine de experienta directa si intalnirea cu propria minte.

Numai asa putem descoperi cum gandurile apar, care e natura lor si unde dispar.Numai asa putem descoperi sursa acestor aparitii.

Domolirea fluxului mental este necesar doar la inceput.Pentru ca mintea noastra este intr-un continuu flux si se misca de colo colo.Cand se intampla asta nu evem posibilitatea de a trece dincolo de timp de relatia duala care acopera si orbeste experienta directa a naturii noastre.Aceasta linistire sau domolire este absolut imperativa a o masestri la inceput pentru a putea lucra in mod efectiv cu natura noastra.Aceasta linistire se poate produce prin folosirea unui obiect sau a spatiului.Dupa ce aceasta linistire s-a produs putem sa trecem la investigarea aparitiilor mentale .Incercam sa descoperim daca ele sunt de aceeasi natura cu mintea din care apar sau diferite.De unde apar si unde se duc.Apoi se trece la investigarea aparitiilor sau fenomenelor externe pentru a descoperi daca si ele sunt diferite de mintea in care apar sau de aceeasi esenta cu mintea in care apar.In plus de asta mai trebuie implementat diverse investigatii cu privire la existenta mintii insesi.

Numai prin aceste eforturi investigative putem descoperi ca miscarea interioara si exterioara este o fateta a naturii noastre.

La acest nivel gandurile se imputineaza radical insa ele nu dispar.A crede ca ele trebuie sa dispara e o greseala grava care se naste de obicei din lipsa de investigatie suficienta .

Jnanadakini a scris:

La acest nivel gandurile se imputineaza radical insa ele nu dispar.A crede ca ele trebuie sa dispara e o greseala grava care se naste de obicei din lipsa de investigatie suficienta .

Bine zis, investigația insuficientă duce la concluzii eronate: cum că ar exista niște gânduri reziduale, un soi de fond parazit de gânduri. Suficiența în "investigație" ar trebui să ducă la depășirea acestui fond rezidual de gânduri. Investigație e, de fapt, impropriu spus, fiindcă investigație e tot un procedeu al minții.

Folosirea unui obiect spațial (o lumânare, un copac, o idee, un gând etc.) e necesară la început, până la obținerea de gap-uri scurte ale fluxului mental, ulterior nemaifiind necesare pentru așa-zisa dedublare. Dedublarea odată obținută, așa-zisa iluminare separă Eu-l de gânditorul ființei. Fluxul mental poate exista, dar poate fi oprit oricând sau nu și contemplat de Eu-l real, zice Înțelepciunea inițiaților.

Dar voi (doi) pe cine ati citit de aveti ideile astea interesante? In orice caz,  mai constructive si mai bine definite decat ale mele. 

 Imi puteti sugera  niste lecturi? 

 Eu l-am citit pe Osho, Tolle, Maharaj, putina teozofie de Steiner si...cam atat. In mare.

 Desi e putin ciudata dezbaterea asta de idei  cand fiecare ar trebuipoate sa experimenteze ceea ce considera a fi adeavrat doar pentru el si atat. Ego-ul asta..lupta de idei.

Ehehe, sunt ani de zile de citit spiritualitate de pe toate continentele: și din Orient, și din Orientul apropiat, și de pe la șamani etc. etc.

Câteva nume de căutat:

Printre multe altele, Rudolf Steiner, Eckhart Tolle (i-ai spus și tu), Omraam Mikhail Aivanhov, Carlos Castaneda, Paul Brunton, Mircea Eliade, Scarlat Demetrescu (Din tainele vieții și universului și Viața dincolo de mormânt), Apocrife creștine și altele. Măcar să reușești să citești ce am scris. Recomand Castaneda (cu poveștile despre Don Juan), care are și cursivitatea dată de talentul lui de gazetar/scriitor. La fel și Paul Brunton, îndeosebi "India secretă". Aivanhov e greoi, fiindcă sunt texte culese de la prelegerile sale (el nu a scris nimic). P-ăsta l-am citit în franceză (Biblioteca franceză Buc.), căci pe vremea mea nu se găsea în librării. ;)

Acum se găsesc pe toate drumurile, și de bună calitate, dar mai ales de proastă calitate, cum sunt cele de teoria conspirației, care fac apel și la spiritualitate. Dar pe măsură ce le vei citi pe astea, vei ști să deosebești "grâul de neghină." Baftă! :)

PS: teoria ca teoria, da' practica ne omoară! Unii spun că e simplu să experimentezi, alții (cărora mă raliez) că e dificil și trebuiesc îndeplinite niște condiții... "atroce" pentru unii învățați cu stilul de viață de tip occidental..

Multumesc pentru recomandari, Passepartout. Eu citesc de  aproximativ 3 ani carti spirtuale. Bine, nici nu am multi ani. Vreo 25. Si mi se pare uneori  ' putin' tot ce  am 'reusit' sa realizez in plan spiritual cu mine, desi pe zi ce trece devin tot mai constienta. Asadar nu ar trebui sa ma ingrijorez ca am citit poate prea putin sau ca am ramas cu prea putin. Procesul de asimilare e oricum mai anevoios . Atunci cand citesti trairea trebuie sa se produca pentru a intelege cu adevarat. Probabil de aceea mi se pare ca....dureaza. 

Nu chiar tot ce vei citi se va și produce. Poate ar fi prea frumos. :) Pentru a avansa spiritual există diverse căi. Probabil că o vei alege pe cea care ți se potrivește și cu care rezonezi. Nu spun care sunt aceste căi, căci s-ar putea stârni controverse. Fiecare va ști odată ce cale i se potrivește și important e să meargă pe ea.

Da. Acest gen de cale se naste de la sine in tine chiar daca in unele cazuri se repeta calea ta cu a altora. Nu cred ca sunt cai predeterminate. Sunt doar cai parcuse de altii. Asa ca ar fi stupid sa ti se predea o cale pentru a avansa spiritual. Maestrul, invatatorul ce ar fi nu te poate  determina decat sa te trezesti insa actul trezirii  iti apartine.