Gandire, Suflet, Spirit- interogari

bibi1 a scris:

 As  dori sa va prezint un indiciu ca nu sintem corpul.

.Sinele adica Eul poate vedea in toate directiile simultan.Creierul ne limiteaza vederea.

http://newdualism.org/nde-papers/Brumblay/Brumblay-Journal%20of%20Near-Death%20Studies_2003-21-201-221.pdf

Prima data cind am auzit de acest aspect a fost in urma cu mult timp cind un prieten mi-a relatat o experienta de dedublare A ziis ca a putut vedea simultan in toate partile.

Interesant ca in literatura vedica  sinele numit atman este [ cel cu fata in toate partiile]

 Da. Interesant. Dar aceste experiente se pot realiza only when you are facing a near death experience?

The Unknown a scris:

Primul fenomen ar fi sa nu modifici ce am scris ... tortura nu altceva ca e o mare diferenta

si de acolo mai vedem filozofia.

 Incerc dar nu simt ca e un fenomen din mine insami. :)

 E o rugaminte exterioara.

Vriies a scris:

Care ar fi deosebirea dintre suflet și spirit?

Spiritul este mult mai mare decat sufletul si ca atare il suporta mereu sa faca o echipa buna impreuna sa contribuie la

starea generala al omului in care se afla      

Zhori a scris:

 Asta in aceptiunea termenului folosit  de tine. Pentru mine termenul fenomen nu presupune neaparat un inceput si un sfarsit. Pentru mine presupune doar manifestare . Poate ca totul a inceput cu existenta si se va sfarsi tot cu ea- ( cuprinsul este doar manifestarea existentei insasi ca fenomene.)

:)

Orice manifestare a unui fenomen se face in interiorul dimensiunii temporale, in timp.In timp, orice manifestare trebuie sa aiba o forma , ori orice forma are un inceput si un sfarsit.E absurd sa spui ca o forma nu are inceput si sfarsit.Astfel am avea forme care sunt eterne, neschimbabile si indestructibile.

Nu putem avea un fenomen care sa nu se manifeste si nu putem avea manifestare doar, fara a fi si fenomen.

Jnanadakini a scris:

Orice manifestare a unui fenomen se face in interiorul dimensiunii temporale, in timp.In timp, orice manifestare trebuie sa aiba o forma , ori orice forma are un inceput si un sfarsit.E absurd sa spui ca o forma nu are inceput si sfarsit.Astfel am avea forme care sunt eterne, neschimbabile si indestructibile.

Nu putem avea un fenomen care sa nu se manifeste si nu putem avea manifestare doar, fara a fi si fenomen.

 Si e greu de inteles ca manifestarea unui fenomen se poate desfaasura in interiorul dimensiunii temporale numite existenta. Cine spune ca orice forma are un inceput si sfaarsit? Doar experienta ne poate relata franturi de adevarului apropiate de a realitate existentiala. Atat. Nu guru X sau Y sau savantul nu stiu care. Experimentez, rationez si ideile se  mai nasc si de la sine. 

Zhori a scris:

 Si e greu de inteles ca manifestarea unui fenomen se poate desfaasura in interiorul dimensiunii temporale numite existenta. Cine spune ca orice forma are un inceput si sfarsit?

Insa nu exista o dimensiune temporala separata in care sa existe o multime de fenomene a caror existenta sa se desfasoare intr-un presupus timp, existent in acea dimensiune.

Fenomenul insusi inseamna manifestare , existenta, timp.Timpul nu este decat o notiune care indica caracterul trecator, impermanent al acelui fenomen.

Orice forma are un inceput si un sfarsit pentru ca este nascuta din cauze iar ceea ce este cauzat este intotdeuna compus.Compus din parti.Parti care la randul lor sunt compuse din alte parti si tot asa.Ceea ce este compus este supus distrugerii caci nu exista o esenta in interiorul entitatii compozite care sa aiba un caracter indestructibil.

Doar experienta ne poate relata franturi de adevarului apropiate de a realitate existentiala. Atat. Nu guru X sau Y sau savantul nu stiu care. Experimentez, rationez si ideile se  mai nasc si de la sine. 

Experienta este intotdeauna privata iar in dimensiunea experientei private nu avem niciodata a face cu ontologia vreunei realitati. Caci ontologia se ocupa de studiul naturii entitatilor exterioare si cum acestea exista.

Ori experienta privata este cu totul altceva.Ea este in esenta nominala .

In interiorul acestei dimensiuni noi niciodata nu avem acces la lucruri ca entitati separate ci intotdeauna ceea ce ni se pare ca ar fi separat este de fapt o expresie a displayului contiintei care il percepe.Insa componenta noetica a constiintei percepe in mod eronat ceea ce se infatiseaza scindand displayul constiintei in chestiuni observabile care sunt prcepute de catre un observator.Astfel se naste dualitatea la nivelul constiintei unde ne avem pe noi separati de ceea ce observam.Aceasta relatie duala implica caderea in timp si solidificarea observabilelor moment in care ele sunt inzestrate cu caracteristici in care mai apoi credem.

Jnanandakini....

 Nu inteleg ce zici. Stiu doar ca prin experienta si traire se intelege viata . Restul...tine doar de teorie la nivelul mintii. Forme multiple de interpretari ale unuia si acelasi lucru, in definitiv- viata.

 Si nici nu trebuie sa inteleg. Mintea si intelegerea  mea se opresc deocamdata la notiuni precum  experienta si traire.

  Fiecare cu teoria sa. 

Diversele Înţelepciuni de pe meleaguri diverse spun:

- că spiritul, sufletul nu pot fi cunoscute cu mintea,

- spiritul, ca esenţă a oricărei fiinţe, "se lasă" doar contemplat, adică taman gândirea minţii, fluxul acela neîntrerupt de idei ce ne stăpânesc trebuie stopat pentru a face asta (vezi ca rezumat a acelor Înţelepciuni amintite anterior, Eckhart Tolle, măcar "The Power of Now").

Conform aceloraşi Înţelepciuni, noi avem impresia că putem cunoaşte spiritul şi sufletul prin manifestarea reflexiilor lor care se crede că ar fi gândirea şi emoţiile, lucru neadevărat, aceasta fiind o mare iluzie, fiindcă ambele sunt procese legate de activitatea mentală.

Deci topicul nu are şansa de a ajunge la vreun rezultat, poate doar la a filosofa, care e tot un atribut al gândirii... so...

Acum, părerea mea: e pierdere totală de timp să filosofezi, mai ales aiurea. Practica e mai potrivită. Personal, ca exerciţiu, încerc să văd dacă voi reuşi să-mi opresc vreodată (în tumultul vieţii noastre de tip occidental) şirul gândurilor. Să văd dacă într-adevăr acel gap de gânduri va fi înlocuit de... ceva. Dacă acel ceva va fi (re)descoperirea eu-lui real, cu-atât mai bine. :D

E o misconceptie sa crezi ca eu real sau natura noastra poate fi revelata sau descoperita prin stoparea gandurilor.

Părerea ta, nu misconcepție. ;)

Fiecare  poate ca  ar trebi sa vorbeasca din experienta nu din conceptie. Sau, eu stiu, convingerile la nivel mental pot fi atat de  puternice incat pot oferi senzatia ca vorbesti din...experienta.