Început de Vriies, Sâm 18 iul 2015 · 743 răspunsuri · 49.950 vizualizări
Vriies a scris:Bun, o mai fi ceva de spus pe tema sensului vieții?
Despre sensul vieţii poate este deja cunoscut totul. Ne putem informa despre studiile predecesorilor noştri asupra sensului vieţii. Ar fi un punct superb de început un cuprins cu ei şi un dosar (topic) cu studiile lor.
Vrăjeală a scris:Ar fi un punct superb de început un cuprins cu ei şi un dosar (topic) cu studiile lor.
Da, o fi, dar cine plăteşte munca de clasificare cuprinzând cine ştie câte mii de pagini? Crezi că mr. Vriies e chiar aşa de fraier să lucreze ani de zile pe degeaba?
Nae T.
Ţinând cont că va anima un spaţiu în care şi el se bucură să se afle şi să revină, atunci ar putea să fie mai iertător cu preţul pe ora de studiu. În caz contrar, forumul, deşi este viu, va fi neanimat.
Pe urmă, nu este etic să faci bani prin circulaţia informaţiilor la care au trudit alţii. Deşi este legal să fii intermediar în comerţ.
Viaţa lui Aristotel nu mai există, totuşi, sensul ei a fost continuat de urmaşi, care i-au reluat gândurile şi reeditat scrierile, iar banii dobândiţi i-au utilizat pentru perpetuarea sensului vieţii lui.
În 2014, profesorul Monte Johnson, de la Universitatea din California, a explorat o abordare animată, de vreo 9 minute, asupra întrebării Care este scopul vieţii?, aparţinând filosofului grec Aristotel.
Vrăjeală a scris:Despre sensul vieţii poate este deja cunoscut totul. Ne putem informa despre studiile predecesorilor noştri asupra sensului vieţii. Ar fi un punct superb de început un cuprins cu ei şi un dosar (topic) cu studiile lor.
În paginile anterioare ale acestui topic am făcut unele referiri cu privire la niște puncte de vedere ale unor predecesori de-ai noștri asupra sensului vieții.
Salut inițiava ta de a face un dosar cu studiile lor și poate te voi sprijini și eu pe cât pot - mai ales în weekend, când mai găsesc și eu oleacă de timp să elaborez.
Vrăjeală a scris:Viaţa lui Aristotel nu mai există, totuşi, sensul ei a fost continuat de urmaşi, care i-au reluat gândurile şi reeditat scrierile, iar banii dobândiţi i-au utilizat pentru perpetuarea sensului vieţii lui.
În 2014, profesorul Monte Johnson, de la Universitatea din California, a explorat o abordare animată, de vreo 9 minute, asupra întrebării Care este scopul vieţii?, aparţinând filosofului grec Aristotel.
Etica nicomahică...
Este studiul în care Aristotel a încercat să sondeze sensul vieții. Foarte pe scurt, în viziunea stagiritului, sensul vieții oamenilor ar consta în scopul ultim al tuturor acțiunilor lor, iar acesta e fericirea (eudaimonia, în greaca veche). Însă e ceva de discutat pe marginea termenului eudaimonia.
Filozofii antici erau departe de viata de azi. Ei au incercat sa dea un aspect zilelor, anului cum trece si comportarea oamenilor in diferite faze ale vietii si era, epoca in care erau.
Filozofie elementara sau complexa, care cum vede lucrurile ca in acele vremuri putini citeau si scriau, nu conta despre ce scrie/ciopleste in piatra maestrul.
Au incercat sa redea cursul vietii in diferite clase sociale, cam spre ce se indreptau in viata fiintele simple in comparatie cu cei bogati si daca cei mai putin norocosi ar fi avut voie sa se gandeasca la mai bine decat era soarta lor pan'la moarte. In lipsa de ocupatie ... se gandeau, erau numiti si mari ganditori al vremurilor.
The Unknown a scris:In lipsa de ocupatie ... se gandeau, erau numiti si mari ganditori al vremurilor.
În mare parte e corect. Anume că mare parte din gânditorii ai Greciei antice au făcut parte din familii nobile sau, oricum, au avut traiul cât de cât asigurat.
Dar există și excepții, cum a fost Socrate, care se pare că trăgea din greu să-și întrețină familia și cu toate astea avea timp și de filosofie.
The Unknown a scris:Filozofii antici erau departe de viata de azi. Ei au incercat sa dea un aspect zilelor, anului cum trece si comportarea oamenilor in diferite faze ale vietii si era, epoca in care erau.
Filozofie elementara sau complexa, care cum vede lucrurile ca in acele vremuri putini citeau si scriau, nu conta despre ce scrie/ciopleste in piatra maestrul.
Au incercat sa redea cursul vietii in diferite clase sociale, cam spre ce se indreptau in viata fiintele simple in comparatie cu cei bogati si daca cei mai putin norocosi ar fi avut voie sa se gandeasca la mai bine decat era soarta lor pan'la moarte. In lipsa de ocupatie ... se gandeau, erau numiti si mari ganditori al vremurilor.
Mda, omul are o istorie de cacao. Toata istoria este despre filozofi bogati si razboaie religioase, facute in numele unor zei nemilosi.
Mi-e rusine ca m-am nascut pe planeta asta.
Tu cum poti sa supravietuiesti cand te gandesti din ce fiinte rele ne tragem?
Am citit mai demult despre Iliada si Odiseea ca autorul Homer nu le-a scris, zacea beat mort langa niste femei sclave care stiau sa scrie si aveau datoria sa scrie
un fel de jurnal cum se numeste azi despre evenimentele zilei pentru stapanul lor cu cele mai amanuntite detalii, despre tot ce se intamplain jur si cu ele, ca sa scape cu viata.
Era mare destrabalare pe atunci in corturile militare care ingrijeau stapanii ca alcoolul domina, ca de la apa se imbolnaveau, nu era curata.
Acele slave trebuia sa fie foarte obediente la toti care le comanda ceva ca aveau autoritate peste vietile lor, erau uneori fetele altori triburi de bogatasi.
Pe ele se negociau pace sau razboi. Cred ca viata era mai corupta si imorala decat va fi peste 20 de ani pe planeta asta!!!
Vriies a scris:În paginile anterioare ale acestui topic am făcut unele referiri cu privire la niște puncte de vedere ale unor predecesori de-ai noștri asupra sensului vieții.
Înainte de orice demarare a unei documentări de amploare şi a elaborării unui rezumat al celor discutate pe acest topic, aduc puţine întrebări, ca să evidenţiem cadrul în care punem viaţa: când, care, a cărui fel de fiinţă.
(1) În ce perioadă?
În raport cu fiinţa umană, sunt patru perioade ale vieţii: viaţa dinaintea fiinţelor umane, viaţa din timpul fiinţelor umane, viaţa din fiinţă după moartea fiinţei umane, viaţa după extincţia fiinţelor umane.
(2) Care viaţă?
Cea care reiese din procesele ulterioare unei explozii cosmice?
Cea care reiese din proces de creaţie divin? Ori cea din proces de creaţie/experiment extraterestru?
Ori cea care aparţine unor celule yocto-atomice, care şi-au construit un corp, denumit om, pentru a se proteja de alte lucruri din mediul înconjurător?
(3) A cărui fel de fiinţă?
Care percepe continuarea vieţii, după moarte, în diverse chestii de neconceput în timpul în care viaţa este în fiinţa sa umană?
Ori, care trăieşte cu celelalte fiinţe umane prin procesele sale afective, intelectuale şi voliţionale, prin raţiunea sa şi prin facultatea sa de a gândi fără să se raporteze la originea speciei umane şi la ceva după moarte?
Stimată Vrăjeală,
La aceste întrebări, dintre care cel puţin una mi se pare fără cap şi fără coadă, chiar că numai stimabilul Vriies este în stare să-ţi răspundă (dacă are chef, desigur), deoarece numai el dispune de conformaţia intelectuală capabilă să pătrundă chiar şi cele mai absconse sensuri. Dacă nu-ţi răspunde, rămâne studiul auto-didact... Oricum, apreciez forma elegantă şi colorată a comentariului tău.
Cu stimă,
Nae Tractoristu