Vriies a scris:1. În Apologia lui Socrate, în care găsim faimosul citat, Socrate încercă să le explice prietenilor care-l susțineau de ce nu acceptă propunerea acestora de a-și accepta vina și a primi astfel o sentință mai ușoară cum ar fi exilul:
”Poate cã ar spune cineva: Plecând în exil, n-ai putea Socrate, sã trãiești în tãcere și liniște? Acest lucru e cel mai greu sã-l lãmuresc unora dintre voi. Cãci dacã vã spun cã asta ar însemna sã nu mã supun Zeului și cã de aceea îmi e cu neputințã sã stau liniștit, nu mã veți crede, socotind cã-mi bat joc de voi; pe de altã parte, dacã vã spun cã pentru un om e chiar cel mai mare bine sã discute în fiecare zi despre virtute și despre celelalte lucruri cu privire la care m-ați auzit vorbind și supunându-mã pe mine și pe alții cercetãrii, în timp ce o viață lipsitã de aceastã cercetare nu merită să fie trăită de om, dacã vã spun toate acestea, mã veți crede cu atât mai puțin”.
2. Mai târziu, Dante, avea să sintetizeze în niște versuri admirabile:
”Scrutați-vă menirile ființii:
nu-s oamenii meniți să fie fiare
ci pelerini ai binelui și-ai minții!”
1. Vriies, când spune "cercetare", Socrates se referă la căutare, la discuţii cu întrebări şi răspunsuri, la schimburi de idei cu ceilalţi vorbitori, încercând să găsească răspunsuri pe calea logicii, că doar se ştie că "Socrate a introdus în gândirea filosofică „raționamentele inductive" ... în care pornea de la realitățile vieţii, de la faptele concrete şi particulare pe care i le oferea experiența de zi cu zi în contactul său permanent cu oamenii." Asta ca să răspund eu la întrebarea în faţa căreia te-ai eschivat pe motive că nu mă duce pe mine mintea să pricep.
2. Cum vine aci versu lu Dante? Ce legătură are cu căutările lu Socrate?
1900 Toamna a scris:... În timp ce trăiești poți crea o valoare sau poți sta în banca ta, să te ”droghezi”, adică să împărtășești cu amicii printr-un dialog spiritual și sentimente valorile create de alții. Să-l fumăm pe Hipocrate. Să-l bem pe Napoleon.
1900 Toamna, uite că Socrate chiar aşa cerceta lumea, stând la şuete filozofice cu amicii săi, la un pahar de rubiniu, că nu aveau bere.
Dar cum vrei să-l fumezi pe Hipocrate? El era medic, rostu vieţii lui era să salveze vieţile altora, şi nu fuma.
Şi ce înţelegi prin a-l bea pe Napoleon? Era el un filozof de vază, să-i sorbi gândirea ca pe ceai? Păi nu ştii că, săracu, s-a pomenit împărat şi n-a mai apucat să ajungă filozof?
Acum, dacă mai clarificarăm şi aceste aspecte, ne putem întoarce la rostu vieţii. În afară de mine nu a mai spus nimeni ce rost are pe lume. Că fiecare are un rost, nu? Abia aştept să văd de ce trăiesc unii şi alţii...
Nae tractoristu, curios din fire
sau domnu' agronom Iulică