1900 Toamna a scris:... Nae, nu de la părinți începe viața unui om, cel puțin de când nu au mai căzut meteoriți dubioși pe Pământ? Sensul vieții nu începe din momentul venirii în viață? Și nu este el adus de doi părinți... ?
Da, 1900 Toamna, apreciez întrebarea. Să despicăm firu-n patru, sau să rămânem superficiali? Doamne, dac-aş şti, aş mai întreba eu pe-aici? Nu sunt sigur că rostu vieţii îl ştiu părinţii mai bine ca copiii. Da rostu părinţilor care e? Îmi vine adesea-n gând tizu Nicuşor, cu rafturile lui cu borcane. Dar dacă noi nu vedem borcanu de sus din cauza prea multelor rosturi din jur? Că rosturile astea par să se schimbe în funcţie de unde şi când te gândeşti la ele.
Iată, de pildă, ce spunea odată popa Ioasaf (îi pun întrebarea asta des, fiindcă răspunde mereu altceva şi sper ca într-o zi să-mi dau seama că a dat răspunsul cel mare):
- Nae, rostu depinde de unde priveşti. Uite, înaintea ta, în ăştia 7000 de ani de când făcu Dumnezeu pământu, trăiră câte generaţii? Vreo 200, nu? Ei bine, închide ochii şi închipuie-ţi că în urma stau, pe două rânduri, strămoşii tăi morţi: bărbaţii de-o parte, femeile de alta. Iacă, sunt peste 400. Şi care e rostu lor de până acum? Să ezişti tu! Ce rost mai mare vrei să afli?
Dar popa Ioasaf cam iubeşte vinu roşu, zice că-l inspiră la rugăciuni. Tizu meu Nicuşor îi duce uneori câte o damigeană (că el are butoaie cu vin în beci), să avem ce degusta când îl vizităm. Dar o să vă mai spun şi altă dată ce mai zice popa Ioasaf...
Acum să revin la rostu nostru.
Domnu inginer Iulică mi-a zis odată aşa:
- De, mă Nae, rostu tău o fi să fii tractorist. Că şi pâinea ajunge cumva pe masă. Uneori rostu şi-l face omu, alteori nu. Dar eu zic să-ţi pui GPS în tractor, să mai umbli şi pe alte drumuri...
Până acum mi-a fost de ajuns radioul cel stereo, cu căşti. GPS îmi pun la vară. Până atunci, mai discutăm una-alta...
Cu stimă,
Nae tractoristu
