Despre sensul vieții

Fiero a scris:

... E comod pt. creier sa traiasca cu ideea ca in viitor va avea sansa sa traiasca ce nu poate trai acum si ca va putea sa-si indrepte greselile. Intr-o alta viata voi fi mai bun, mai curajos, mai demn, mai curajos, mai ... mai ....

Canci! ...

Nu pricep cum vine aici canciocul, dar ce se întâmplă dacă mortul nu vrea să fie altfel în viaţa viitoare, ci la fel cum a fost anterior? Şi ezistă sau nu democraţie în alegerea condiţiilor din viaţa următoare? De ezemplu, dacă eu vreau să fiu din nou tractorist, dar nu cu ochii verzi, ci albaştri, dar tot în satul meu să fiu, cu părinţii şi restu prietenilor? E la alegere, sau nu? Şi ce folos, dacă nu-mi aduc aminte de nimic, nu mai pot iubi ce-am iubit... Şi de câte ori mă renasc, de 7 sau de 9 ori? De ce nu de 11 ori?

Azi plouă, nu mă duc la popa Ioasaf să-l întreb cum vine cu renaşterea multiplă, dar poate mâine...

Nae tractoristu

Cica scopul vietilor multiple este perectionarea spiritului, spirit care nu poate fi perfectionat,daca in vietile viitoare alegi sa ramai acelasi.

Daca nu te dezbari de tonul asta mistocar, eu nu o sa mai intru in diaog cu tine, acum vreo doi, trei ani, cand eram mare amatoare de hlizeala, te-as fi gasit foarte interesant, dar dusu-s-au vremurile alea. Apropo, iti poti deschide topic personal, vor aparea destui amatori cu care sa dialoghezi.

Fiero a scris:

.1 Cica scopul vietilor multiple este perectionarea spiritului, spirit care nu poate fi perfectionat,daca in vietile viitoare alegi sa ramai acelasi.

2. ... acum vreo doi, trei ani, cand eram mare amatoare de hlizeala, te-as fi gasit foarte interesant, dar dusu-s-au vremurile alea.

3. Apropo, iti poti deschide topic personal, vor aparea destui amatori cu care sa dialoghezi.

Fiero, o să răspund pe puncte:

1. Să înţeleg că mortu poate să aleagă dacă să rămână acelaşi, sau nu? Că de ales, nu poate alege decât după ce a murit, nu?

2. Lasă, că un ton mai destins n-a făcut rău la nimeni (deci mă încumet să cred că nici ţie n-o să-ţi facă), unde mai pui că se zice că un zâmbet scade pericolul acririi sufletului. Mă rog, eu cred că sufletul tău încă nu s-a acrit şi te rog să nu mă contrazici.

3. Or apărea, dar de ce să deschid un topic nou pe acelaşi subiect (rostu vieţii)? Aici deja s-au mai pronunţat unii filozofi, vin şi eu să mă adăp la un izvor de înţelepciune care curge deja, la ce să mai sap unul nou?

Nae tractoristu

Fiero a scris:

Sincer, eu nu cred nici intr-o viata de apoi, nici ca am putea avea mai multe vieti...

E comod pt. creier sa traiasca cu ideea ca in viitor va avea sansa sa traiasca ce nu poate trai acum si ca va putea sa-si indrepte greselile. Intr-o alta viata voi fi mai bun, mai curajos, mai demn, mai curajos, mai ... mai ....

Canci! (Scuze e expresie!)

Ciudat e ca e fix invers. Din proprie experienta iti zic, ca cine ajunge sa fie putin convins de conceptul reincarnarii nu mai isi vrea o viata viitoare. Nu mai vrea sa fie mai curajos, mai demn, mai lalala... pentru ca data viitoare tre sa o ia din nou de la capat, de la amnezie si toate ignorantele si nu se stie daca nu o va lua pe-un drum gresit, pentru care vor mai trebui inca 3 pasi (sau vieti) inapoi. E ciudat pentru ca toata lumea ce nu adera la concept gandeste despre aialalti ca doar se pufacesc in refugiul suprem, in timp ce acestora (re-re-inviati) le tremura chilotii la orice pas, because you know - karma is a mare bitch.

In acelasi timp nu sunt sigur nici eu ca exista asa ceva si prefer conceptele ceva mai dezlegate de fixatii precum e taosimul sau zenul si e chiar posibil sa ai dreptate in primul paragraf, ca mintea umana cauta hrana pentru suflet , dar decat una nimica (ce te transforma in kamikaze) e bine si ceva mai vag... sau indoielnic.

thyzen a scris:

... Din proprie experienta iti zic, ca cine ajunge sa fie putin convins de conceptul reincarnarii nu mai isi vrea o viata viitoare...

Thyzen, cum adică "din proprie experienţă"? Sunteţi convins că vă veţi reîncarna? Şi dacă da, atunci cum se poate să vreţi să muriţi de tot?

Eu unul nu ştiu nimic despre taoism sau zen, dar o să-l întreb pe popa Ioasaf din sat de la noi, cred că luni. Că mi se pare interesant ca zeniştii să nu vrea să trăiască veşnic. Ce, ei nu au paradis?

Nae tractoristu

nicksson a scris:

 şi ele rostu lor în viaţă, şi când n-au scop

Mă întrebase un amic, fost securist, Care-i sensul tău în viață, 1900 Toamna? I-am spus să-i întrebe pe părinții mei Ce sens aveați pentru viața copilului vostru, la vârsta la care voi l-ați format? Nae, nu de la părinți începe viața unui om, cel puțin de când nu au mai căzut meteoriți dubioși pe Pământ? Sensul vieții nu începe din momentul venirii în viață? Și nu este el adus de doi părinți, unul purtător, altul mediu de dezvoltare al conținutului purtătorului?

thyzen a scris:

Ciudat e ca e fix invers. Din proprie experienta iti zic, ca cine ajunge sa fie putin convins de conceptul reincarnarii nu mai isi vrea o viata viitoare. Nu mai vrea sa fie mai curajos, mai demn, mai lalala... pentru ca data viitoare tre sa o ia din nou de la capat, de la amnezie si toate ignorantele si nu se stie daca nu o va lua pe-un drum gresit, pentru care vor mai trebui inca 3 pasi (sau vieti) inapoi. E ciudat pentru ca toata lumea ce nu adera la concept gandeste despre aialalti ca doar se pufacesc in refugiul suprem, in timp ce acestora (re-re-inviati) le tremura chilotii la orice pas, because you know - karma is a mare bitch.

In acelasi timp nu sunt sigur nici eu ca exista asa ceva si prefer conceptele ceva mai dezlegate de fixatii precum e taosimul sau zenul si e chiar posibil sa ai dreptate in primul paragraf, ca mintea umana cauta hrana pentru suflet , dar decat una nimica (ce te transforma in kamikaze) e bine si ceva mai vag... sau indoielnic.

Dar de ce sa te transformi in kamikaze, viata chiar nu poate fi frumoasa si fara sa cautam sa o infrumusetam permanent autoiluzionandu-ne? Macar pt. cei care nu isi traiesc viata ca pe o tortura continua, ci au o viata obisnuita. La ce te referi cand spui "din proprie experienta"?

Fiero a scris:

Am incercat sa vad filmuletul, insa asa cum ai spus tu, traducerea mai mult te confuzeaza. Daca ar fi sa luam in serios ideea ca avem mai multe vieti si sa consideram ca cei care au facut parte din studiul respectiv chiar au parcurs mai multe vieti, de ce ei raman aproape aceiasi mereu? Sincer, eu nu cred nici intr-o viata de apoi, nici ca am putea avea mai multe vieti. Cred ca mintea umana, terifiata de ideea disparitiei definitive, pe care nu o poate cu niciun chip accepta, cu care nu se poate impaca, asa cum incearca sa gaseasca sens peste tot vietii prezente, tot la fel incearca sa se foloseasca de niste fenomene, pe care inca nu are capacitatea de a le intelege si le explica, pentru a-si alimenta credinta in alte vieti.

E comod pt. creier sa traiasca cu ideea ca in viitor va avea sansa sa traiasca ce nu poate trai acum si ca va putea sa-si indrepte greselile. Intr-o alta viata voi fi mai bun, mai curajos, mai demn, mai curajos, mai ... mai ....

Canci! (Scuze e expresie!)

Asta e una din criticile aduse problemei reincarnării, să-i zicem așa. Anume că ne e cam frică de moarte, de neființă, suntem foarte triști din cauza micilor noastre realizări dintr-o scurtă viață de om și peferăm să credem că vom mai avea și alte vieți în care vom fi mai buni, mai frumoși etc. Partea interesantă aici, este că studiile s-au făcut numai pe copii cu vârste foarte fragede. Deci în cazul acestora nu poate fi vorba de concepții despre viață, de o anumită experiență și filosofie de viată care să-i facă să îmbrățișeze teoria reîncarnării. Anumiți copii, pur și simplu au descris cu lux de amănunte anumite situații care au putut fi verificate. 

Poate că aici ar fi bine să menționăm două lucruri importante, zic eu: 

1. Jim Tucker e continuatorul lui Ian Stevenson  adică ulterior a preluat conducerea studiilor acestuia.

2. Atât studiul lui Stevenson cât și cel al lui Tucker sunt acceptate ca fiind studii științifice.

Interesante sunt interviurile în care Stevenson și Tucker își clarifică poziția:

http://reluctant-messenger.com/reincarnation-proof.htm

https://www.rutherford.org/publications_resources/oldspeak/life_before_life_does_science_prove_reincarnation_an_interview_with_dr_jim

Pacat ca-s in engleza. :(

Tu crezi ca e importanta varsta subiectilor care au participat la studiu? La o prima vedere, ar parea ca asa ar trebui sa fie, asta daca modul in care au ajuns acele informatii la ei ar fi unul pe care mintea umana il cunoaste sau macar si-l poate explica.

E foarte importantă. Și asta tocmai pentru că răspunde unei obiecții de genul celei pe care anterior ai adus-o tu în discuție.

Conform paradigmelor actuale, sigur că nu ne explicăm astfel de fapte. Că acestea sunt fapte, asta e clar și rezultă din studiile celor doi.