Ce imi scapa?

aniella93 a scris:

Stiu ca e ranit,

Asta nu ii scuza nici cat negru sub unghie comportamentul de mahalagiu sau caracterul infect.

O singura data am invatat lectia asta. Cu un om care victimizeaza cand nu joci cum vrea el, te jigneste (cu sau fara cuvinte urate), care te face sa te simti prost in pielea ta si in relatia pe care o aveti - nu poti decat sa-ti uratesti viata. Si la o adica de ce sa o faci?

Pentru curul altui om nu merita sa iti sacrifici singura viata pe care o ai. Nimeni, oricata iubire ar fi la mijloc, nu merita sa te injosesti, sa te tarasti ca o vietate fara insemnatate sau sa stai mereu in garda. Pentru asta si-au sacrificat parintii tai viata? Sa ajungi carpa de sters pe jos pentru cineva? Si ghici ce!

Un om care te iubeste si te pretuieste nu ar putea sa te vada ca te simti prost, mereu vinovata si dependenta de doleantele lui.

Tadaya a spus ca ar trebui sa il tii in sah. Ok, ar fi o rezolvare, dar nu cred ca iti doresti ca omul de langa tine sa se poarte frumos cu tine doar pentru ca il joci bine si il tii pe jar. Asta vrei tu de la viata?

Din pacate, cu oamenii astia doar asa se poate supravietui. Pana nu isi invata lectia, daca si-o invata vreodata, nu aveti nicio sansa sa aveti o relatie sanatoasa si sincer, nu te vad capabila sa ii dai tu lectia asta. Nu ai nici pe departe suficienta independenta emotionala pentru a face fata unei astfel de batalii..Asta se castiga in timp, de-al lungul vietii, traind. Esti foarte tanara. Mult prea tanara ca sa intelegi ce ar insemna sa duci o astfel de lupta cu demonii interiori ai altui om si cu un caracter mai mult decat infect.

Solutia ar fi sa intelegi ca tu esti mama copilului tau, mai presus de orice. Ca atunci cand va veni pe lume te va lua drept ca exemplu si daca tu vei esua in viata si te vei lasa calcata in picioare, asta va invata si el ca se face. Te cred ca te simti datoare fata de copilul tau sa 'repari' cumva relatia cu tatal sau, dar nu e datoria ta asta. Esti tanara, ai gresit, nu ai avut experienta si cu asta basta. Nu te scuza acest lucru, de altfel perfect uman, sa persisti in aceeasi greseala. Nu o fa.

Priveste-te in oglinda, aminteste-ti de sacrificiul parintilor tai, de dorinta ca fata lor sa fie fericita si realizeaza ca nimeni si nimic pe lumea asta nu merita sa te faca sa te simti datoare pentru starea lui/ei emotionala. E om in toata regula, nu e vina ta daca viata l-a prins cu nadragii in vine si cu pretentii de seic cu mot de aur.

Respecta-te!

Mai presus de orice, trebuie sa inveti sa ai respect fata de tine si sa nu lasi pe nimeni niciodata sa te trateze cu lipsa de respect.

Cum ai putea sa devii dependenta financiar si/sau emotional de un astfel de om?

Nu ai mai fi stapana vietii tale, ci 'slujitorul' cuiva.

Asta vrei tu de la viata?

Judeca inainte de a actiona. La rece.

Nu mai ai timp de harjoneli adolescentine.

E timpul sa faci loc copilului tau sa fie copil si tu sa te maturizezi si sa te responsabilizezi pentru el.

aniella93 a scris:

 Cu toate astea vad ca nici el nu pare dispus sa renunte, imi spune sa renunt eu, ca el nu o face.

Cata maturitate!

Cata admiratie poti avea fata de acest barbat hotarat, viitor tata, stapan pe situatie! Nu?

Care , bietul, nu poate sa taie nimic din radacina, chiar daca vede ca lucrurile nu mai functioneaza. Of, el nu poate. Bu hu hu.

Banuiesc ca si daca ar trebui sa taiati capul unei gaini ca sa supravietuiti, spre exemplu, tot pe tine te-ar trimite cu securea in dosul curtii.

Caricatura de om.

Te tine de carpa, ce mai!

Normal ca lasa la latitudinea ta, ca tu sa te simti vinovata, doar tu, in cazul in care renunti.

Cine ar fi prost sa renunte la o carpa de sters, asa, gratuit?

Cand se pune problema unei relatii presarate cu injuraturi si tensiuni provocate in mare de o singura persoana, exista doua abordari, in general.

Una ar fi ca exista oameni toxici, cu tulburari de personalitate, care nu relationeaza sanatos in sensul asta (sociopati, psihopati, narcisisti etc, dar in special astea 3 categorii, care au multe in comun) si nu o vor face indiferent cum se comporta altii cu ei. Daca ai asemenea banuieli, ia in considerare urmatoarele:

- Cum s-a comportat initial cu tine si cum se comporta acum;

- Daca da dovada de o lipsa de empatie iesita din comun (exista situatii foarte graitoare care pun pe ganduri);

- Cum au decurs relatiile lui precedente (daca in toate cazurile ti se spune ca partenerele au fost insuportabile, nebune etc iar el victima lor, asta e un semn);

- Ce exemple a avut in copilarie si adolescenta (in special parintii);

- Cum trateaza alte angajamente pe termen lung (de pilda o slujba), daca e statornic sau instabil.

- Cum trateaza planurile pe termen lung in general (se tine de ele sau le schimba brusc si fara explicatii).

Si multe altele. Te poti informa despre aceste conditii daca crezi ca e cazul.

Varianta a doua ar fi ca toate astea sunt doar etichete si comportamentul omului se poate schimba radical, poate varia de la foarte frumos la foarte urat (chiar si pe termen lung) si nu exista explicatii usoare, si ca merita investit intr-o relatie de genul asta pentru ca lucrurile se pot remedia. E foarte adevarat ca psihologia si psihiatria sunt pseudo-stiinte, ca se bazeaza pe teorii si observatie, observatia ficaruia care emite teoriile fiind limitata. 

Nu am habar care din doua e valabila; inca incerc sa ma hotarasc.

A doua e mai comoda, evident, iti reda echilibrul si buna dispozitie pana la urmatoarea criza. Mie personal imi aduce impacare sa vad viata si relatiile ca pe ceva complex si imprevizibil, unde nu exista garantii (oricat se bat unii in piept ca au toate raspunsurile!) - insa in mod obiectiv stiu ca exista posibilitatea ca unii oameni sa nu se schimbe niciodata, sau sa se schimbe doar periodic, cand vor ceva. Cateodata mai arunc o privire peste gard si la perspectiva cealalta, cand mi se pare mai logica decat a mea.

Pe de alta parte, e usor sa ii spui cuiva sa termine imediat o relatie fara sa te gandesti la responsabilitati comune, aspecte financiare (cand apar copiii) si evident la oscilatia care poate dura ani intregi - decenii, in cazul unor cupluri. In multe cazuri asemenea aspecte au propritate si ce simti fata de comportamentul cuiva trece pe locul 2. 

In momentul asta mi se pare ca nu te iubeste prea mult si nu te respecta.

O spun pentru ca atunci cand iubesti treci cu vederea defecte majore si magarii (cum i le treci tu lui), iar atunci cand nu suporti pe cineva, te irita si modul in care respira, asa incat te iei de el din orice fleac, din prezent sau din trecut, asa cum pare ca iti face el tie.

Daca a fost vreodata altfel in mod autentic si situatia se poate remedia (poate comportamentul lui e provocat de stres), nu am de unde sa stiu.

Sa vezi cind se va lasa cu o batalie ca la Calugareni, atunci sa te tii....

stupid_me a scris:

Sunt de acord in privinta comportamentului.

Nu pot sa nu fac totusi o observatie - nu e deloc productiv (dar deloc) cand cineva expune o situatie din asta si ii e indusa o anxietate puternica prin atitudini de genul ''Nu ai nicio scuza! Fa ceva urgent! Ai facut o mare greseala! Iti pui copilul in pericol!'' Samd.

Realitatea e ca extrem de multa lume se complace in relatii de cacao - sa spunem nu tocmai perfecte - asa incat nu e justificata scoaterea in evidenta a uneia la modul asta, cu aratari cu degetul si inducerea impresiei ca ar cadea cumva cerul daca nu face ceva chiar maine. Spun pentru ca pare o persoana sensibila, care preia raspunderea pentru greselile altuia si e asadar foarte receptiva la blamari, prea receptiva chiar. 

Sfatul meu e sa isi cladeasca treptat increderea in sine si sa inceapa sa ia in considerare alternative la viata pe care crede ca o va avea cu partenerul. Dar asta se face cu calm si analiza, nu sub presiune (a lui sau a altor persoane, care, cu cele mai bune intentii, o pun la colt, poate fara sa isi dea seama).

Cu tot respectul fata de opinia ta, Finnian, nu sunt de acord cu tine.

Daca individul o va simti ca vrea sa isi castige independenta emotionala fata de el, o va chinui si mai tare, va victimiza si mai urat, ba chiar pe moment va juca si pe mieluselul. Pana o va prinde din nou in plasa.

Daca ea e deja intoxicata si va sta in continuare in preajma lui pana se pune pe picioare, are sanse mari sa faca rahatul praf.

Nu am spus sa o rupa cu el. Nu am spus nimic altceva decat sa se respecte si sa impuna respect, indiferent de reactiile/motivele lui.

Restul va veni de la sine.

Si, ba da, este responsabila pentru sanatatea emotionala a copilului sau, asa ca trebuie sa se intareasca.

Daca va fi ea la carme, nu va mai avea timp sa fie victima.

In mare m-am referit la altceva - la starea pe care am certitudinea ca i-o induc pronosticuri de genul celui ca va fi un esec ca mama si la incercarea (inconstienta poate) de a o face sa actioneze prin a ii induce rusine.

Sunt de acord ca nu trebuie sa declanseze manevre de manipulare din partea lui. In opinia mea nici nu e nevoie sa ii spuna, ci doar sa isi faca un plan B, care nu se poate face sau pune in aplicare de pe-o zi pe alta.

Finnian a scris:

In mare m-am referit la altceva - la starea pe care am certitudinea ca i-o induc pronosticuri de genul celui ca va fi un esec ca mama si la incercarea (inconstienta poate) de a o face sa actioneze prin a ii induce rusine.

Trebuie sa realizeze ca este singura responsabila de alegerile pe care le face, indiferent de sentimentele pe care le are.

Nu stiu cum sa explic mai bine. Cand cineva e supus ''actiunii'' unui manipulator, a carui metoda de baza e inducerea vinei si rusinii, nu incerci sa ii transmiti un mesaj fix prin provocarea acestor emotii. Daca ele sunt toxice in general, pentru acea persoana sunt toxice la puterea a zecea. Ele intuneca mintea, nu creeaza decat panica, inadecvare si respingere.

Intai e pusa la colt de partener pentru lucruri pe care le-a facut sau interpretari ale lor. Fleacuri, pentru care se simte vinovata.

Apoi vine pe internet sa fie pusa la colt pentru lucruri pe care nici nu le-a facut inca.

Cam cat de receptiva poate fi la sfaturi intr-o stare toxica? Nu poate fi transmis mesajul si altfel, decat prin acuzare si rusinare?

Si inca ceva, legat de sentimentul de inadecvare. Nu spun asta la adresa ta ci in general.

Cand intr-o situatie dominata de indoiala si anxietate apelezi la ''vocea poporului'', ti se raspunde adesea transant si cu indignare, de parca cine iti raspunde are o viata personala complet lipsita de dileme si organizata la milimetru. Asta e foarte usor pe internet. Pare ca raspunsurile sunt atat de clare incat trebuie sa fie ceva in neregula cu tine de nu le vezi; ca toata lumea are o abordare normala si o viata normala, numai tu nu.

In functie de cat esti de vulnerabil in momentul respectiv, s-ar putea chiar sa crezi asta. 

In realitate, situatia e trist de comuna.

aniella93 a scris:

Stiu ca e ranit,

Voi ati discutat si ati cazut impreuna de acord sa ramai insarcinata? V-ati dorit amandoi copilul? Sau doar l-ai anuntat ca esti insarcinata?

Nu cumva el s-a schimbat cand a aflat asta?

Nu are rost sa o mai lungesc, Finnian.

Tonul meu nu este plin de indignare fata de slabiciunea ei, dar nici nu este unul indulgent.

Este un ton care exprima obiectiv parerea mea vis-a-vis de situatie.

Tocmai, ca nu trebuie sa se 'lase pusa la punct' nici de catre el, nici de catre mine, nici de catre nimeni.

Ci sa se revolte atunci cand cineva incearca sub o forma sau alta sa ii influenteze deciziile.

Asta e lectia pe care trebuie sa o invete.