Blues a scris:Sunteti doi copii care vor avea un copil. :)
Stai linistita, nu iti mai face atatea ganduri negre, parintii tai nu te arunca in strada. Stresul asta nu-ti face bine, stii si tu.
In schimb, ma cam enerveaza parintii ceilalti, e vorba despre un copil, ar trebui sa faca un efort si sa vina sa discutati cu totii fata in fata.
Trebuie facute planuri, ce se intampla dupa nastere? O sa stai tot cu parintii tai, iar ei o sa se ocupe si de intretinerea copilului?
Stiu ca nu ma arunca in strada, dar mi-au spus niste lucruri ... :(
Planul era sa merg si eu la el, sa nasc acolo cu el, nu aici cu ai mei. Parintii lui nu stiu de certurile noastre..
Davi_ a scris:Eu, dupa ce m-am casatorit si cat am fost insarcinata am stat la ai mei care ne-au intretinut pe toti trei. Sotul meu tot studia si abia cand a avut fetita 2 ani a avut si el un job mai bine platit. Abia atunci ne-am mutat singuri, intr-o casa cumparata tot de ai mei. Aveam mai putin ca anii tai de acum, dar cu rabdare si respect am reusit sa le duc pe toate. Fireste ca am avut momente de regret, momente de disperare si saturatie, si chiar momente de despartire, dar mereu s-a ivit o rezolvare.
Iti spun asta ca sa vezi ca nu e un capat de tara daca cei tineri nu se descurca singuri. Nu e un capat de tara nici cand pare a fi. Ai incredere, trebuie sa iti fie si bine.
Probabil si ai mei ar face-o, dar la ce mi-au spus acum, ma simt o povara, si eu si fetita mea. Nu vreau sa le cer ceva, dar in acelasi timp depind de ei.. poate e prea mult, dar as fi avut nevoie ca mama sa mi ofere un umar pe care sa plang, pentru ca nu sunt ok.. deloc. Dar, poate ar trebui sa inteleg, sunt mare, dar tot copil ma simt.. diferenta e nu mai pot fugi la mama sa ma ia in brate cand ma doare sau gresesc..