Topic Science Fiction

Super!

Povestirea ta ma duce cu gandul la conceptul de "intermundia" a epicurienilor ... dar are si ceva din sublimul "Luceafar" ... (o idee privita in oglinda)

intr-un cuvant - mie mi-a placut! :(

Esti prima fiinta de pe Terra care imi comunica aceste ganduri - vizavi de nevolnica mea creatie. Dar - pentru ca exista si asa ceva - sunt numarate pe degete fiintele care au citit-o. Ai dorit, am incercat - cam asta sa-a intamplat! :(

Ami, mai ai un degetel si pentru mine? "Sa-i sarut violetele pieptului"...huh! Maine e duminica! Ma bagi in pacate!!!

Va multumesc, dragii mei, pentru cuvintele atat de...uffff, n-aveti un zambarici cu fata ca sfecla?!...nu era decat un cafelut mic si chior...dar, o sa mai incerc sa prepar ceva in bucatarioara mea dezordonata...hum...sper sa nu va dezamagesc! Aaaa...sa fie mai dulce, mai amarui...? :winca:

Esti prima fiinta de pe Terra care imi comunica aceste ganduri - vizavi de nevolnica mea creatie. Dar - pentru ca exista si asa ceva - sunt numarate pe degete fiintele care au citit-o. Ai dorit, am incercat - cam asta sa-a intamplat!  :(

CU CEA MAI MARE PLACERE!

Si mai astept sa citesc orice publicati :(

Ami, mai ai un degetel si pentru mine? "Sa-i sarut violetele pieptului"...huh! Maine e duminica! Ma bagi in pacate!!!

Aaaa...sa fie mai dulce, mai amarui...? :winca:

Mai dulce, pentru ca si asa e uneori destul de amara viata ... :(

Fictiune amaruie.

IN MEMORIAM

ERICca CHAMPAGNE

by Vera Bouchard

M-am trezit in rasete zglobii de copii in dimineata aceea...Aerul era incarcat de veselie si febrilitate si ma simteam mai nerabdator ca niciodata. Afara se auzeau rasete si muzica si chiuituri. Cumva mi se parea ca intreaga lume se pregatea de sarbatoare.

Am refuzat sa mananc in dimineata aceea..., care se anunta atat de speciala. Nu ma mai gandeam la nimic altceva decat la rasetele si strigatele de bucurie pe care le auzeam de afara. Si muzica...muzica era dumnezeiasca! Ma facea sa uit si foamea, si durerea si tristetea acestei lumi.

M-am ridicat in picioare si am incercat sa intrezaresc printr-o crapatura a usii ce se intampla afara ..sa vad de unde venea toata bucuria aceea, sa zaresc trompetistii, fanfara, sa vad cine batea toba atat de ritmat, sa zaresc multimea vesela de oameni pe care o presimteam in apropiere...Dar n-am vazut nimic . Nimic din toate astea. In fine, nimic impresionant. Numai un barbat.

Un barbat scund si slabanog stand mandru in praf.

Am auzit zavorul usii tragandu-se inapoi . Usa sa-a deschis larg cu un scrasnet de rugina. Soarele m-a izbit drept in ochi si m-a orbit pentru cateva momente.. In confuzia creata am alergat afara din cameruta mea si am auzit inca o data strigatele multimii. Cand am redeschis ochii am vazut oamenii. Mai multi oameni decat am vazut vreodata in viata mea. Mult mai multi oameni decat mi-am imaginat vreodata ca ar exista pe fata pamantului. Si toti erau adunati in jurul meu. Ca un zid. Si ma priveau curiosi dansand si strigand. Toti petreceau in jurul meu. Toti erau fericiti si radeau. Toti, cu exceptia unuia.

A omului care statea singur in praf.

Pieptul ii era umflat si privirea lui ma sfida.

Omul acela...

Privirea aceea...

Dimineata aceea...

M-am apropiat de el mandru si increzator. M-am apropiat de el si la-am privit asa cum ma privea el. Barbatul statea singur in praf si ochii lui ma ardeau. Multimea a explodat in urale. Tobele au inceput sa bata tot mai tare si barbatul ma privea tot mai sfidator si mai arogant.

Apoi sa-a facut liniste. Barbatul mi-a fluturat prin fata ochilor o fasie de carpa rosie. Bucata de panza tremura in bataia vantului ce ridica mici norisori de praf. Pieptul i se umfla tot mai tare in timp ce se apropia de mine.

Am tipat. Am vrut sa-la atentionez. Dar el se apropia tot mai mult. Tot mai mandru. Tot mai amenintator.

Mi-am aplecat fruntea si am alergat spre el cu toata furia mea. Dar inainte sa apuc macar sa-la ating...a disparut. Apoi am simtit o durere. Si am vazut picaturi de sange. Sangele meu.

Multimea urla tot mai tare. Durerea devenea tot mai insuportabila.

Apoi am zarit o sclipire metalica in lumina soarelui. O bucata de otel stralucea intre umerii mei.

Mi-am intors privirea spre usa prin care iesisem. Dar usa era zavorata in urma mea.

Apoi am inteles ca asta nu mai era un joc. Era o lupta. Cum au indraznit sa-si inchipuie ca as fi dat inapoi?!Ca as fi fugit sa ma ascund?!

Toate usile si toate zavoarele din lume sa fie larg deschise si eu n-as fugi din fata acestui barbat care sta stramb in praf cu palarioara lui penibila!

Imi aplec din nou fruntea si lovesc infuriat praful cu piciorul. Imi adun toate puterile si ma indrept cu toata viteza spre omuletul caraghios.

Din nou dispare! Si din nou durerea aceea ascutita. Si din nou sange. Tot mai mult sange. Fara sa ma opresc ma intorc si-la surprind pe omuletul caraghios cu palaria lui penibila stand cu spatele. Acum e al meu! In sfarsit! De ce n-a ramas printre oamenii fericiti din multime? De ce n-a ramas sa cante cu ei, sa danseze cu ei? De ce a trebuit omuletul asta caraghios sa distruga aceasta unica si speciala dimineata cu bravura lui prosteasca? Acum va regreta toate acestea...

Multimea urla si ma incurajeaza...

Deodata simt o sulita strapungandu-mi gatul.

Un omulet in costum de hartie colorata a aruncat sulita...

A venit sa-la salveze pe barbatul insolent cu palarioara lui stupida...

Gust praful...

Ma doare...

Multimea urla din ce in ce mai tare...

Tobele bat si trompetele suna...

Oameni fericiti se imbratiseaza dansand...

Trandafiri umezi cad in praful inrosit din jurul meu...

N-am stiut cat de bucurosi pot fi oamenii in jurul unui mormant ce se sapa...

E ultima lectie pe care o invat acum, cand mor...

Si, si , hombre, hombre

Baila, baila

Hay que bailar de nuevo

Y mataremos otros

Otras vidas, otros toros

Y mataremos otros

Venga, venga

Venga, venga a bailar...

Omule, omule

Danseaza, danseaza,

Hai sa dansam din nou...

Si sa ucidem altul...

O alta viata, un alt taur

Hai sa ucidem altul...

Mi-a placut povestirea, chiar daca am avut apoi nevoie de niste miere pentru a-mi indulci existenta :(

Multumesc, Pisicuto! :dee Data viitoare pun miericica! ::(:

Vera

Noi va multumim pentru povestiri!

:( Tuturor!

Si mai asteptam sa postati si altele ...

Ar fi nepoliticos sa vin cu o alta povestire fara ca mai inainte - unii dintre cei mai buni decat mine - sa posteze, de asemenea creatiile dumnealor. Evident, raman pe receptie, incercand sa impac pe toata lumea.

Ben Ami - cu cele mai bune dintre ganduri