Cartea Mortilor
sort story SF
de Marius Damian
Sunt un cititor. Citesc orice. Cand nu am carti, citesc ziare. Reviste. Etichetele de pe produse. Prospectele de la medicamente. Reclamele de pe marginea drumului. Tot ce este o insiruire inteligibila de semne tiparite imi creeaza o stare placuta si nu ma pot abtine.
Cand eram mic citeam sub patura. Aveam o lanterna facuta rost de la un prieten si citeam ca nebunul. Dimineata de-abia ma trezeam pentru a merge la scoala. Lanterna era excelenta, incercasem prima oara cu lumanarea, dar era sa iau foc cu totul si era gata, gata sa ma prinda ai mei…
Intr-un an am fost plecat la munte. Am niste prieteni acolo. Nu au curent, apa din fantana. Peisajul este mirific. Un singur ceas in toata casa. Un ceas mic, de mana, rusesc. Arata ora cea veche si vara, nu-la schimbasera dupa ora de vara. Oricum, timpul era mai dilatat acolo. Am plecat linistit, gandindu-ma ca voi sta cateva zile departe de televizor, radio, telefon, carti si tot ceea ce inseamna civilizatie. Pentru mine, desigur. Primele zile au trecut usor. Am urcat pe varfurile din apropiere, am baut apa minerala din izvoare, am mancat zmeura si am cules afine. Insa foamea de litere ma devora in interior. Dupa doua zile am inceput sa ma simt rau. Trebuia sa citesc ceva. Orice. A, am uitat sa va spun ca citesc si cand mananc. Atunci citesc cel mai bine. Sunt linistit si nu ma deranjeaza nimeni. In sfarsit… Am inceput sa caut nervos printre lucrurile prietenilor mei. Nimic! Am mai stat o noapte fara… M-am zvarcolit intr-una si am visat carti! O multime de carti, insa in momentul in care puneam mana pe ele si le deschideam, foile erau albe! Dimineata m-am trezit nervos si lac de sudoare. I-am intrebat pe ei. Au spus sa caut prin pod. Am urcat plin de speranta si am inceput sa cotrobai. Dupa doua ore, plin de panze de paianjeni si praf, am reusit – gasisem o carte. Nu conta ca era fara coperti, ca nu avea nici inceput nici sfarsit! Am coborat in goana scara podului, cu ochii in carte ( era sa imi rup gatul coborand, calcasem pe langa unul din fusteii scarii ). M-am asezat pe o patura in spatele casei si am inceput sa citesc. Era o carte scrisa de un scriitor rus, cred, cu niste tovarasi care lucrau entuziasti undeva prin Siberia – nu conteaza oricum, spre propasirea societatii socialiste multilateral dezvoltate. Am sorbit-o asa cum era, in doua ore. Chiar daca nu stiu cum sa-a terminat, excursia la munte a fost excelenta, in cele din urma…
Nu mult dupa aventura de la munte, ma apucasem de yoga. Si, bineinteles ca am inceput sa citesc carti scrise de diversi yoghini, Swami Vivecaananda si altii. Eram fascinat de universul care mi se revela din carti. Faceam si exercitii. Ce puteam si eu, bineinteles. Acele lecturi m-au indrumat spre studiul mortilor, a reincarnarii, transmigrarii sufletelor. Yoga m-a facut mai atent la energiile subtile. Mi-am dat seama ca fiecare lucru este insufletit de “atman”, chiar daca e un obiect. Ce mi sa-a parut curios a fost faptul ca energiile clocoteau in interiorul cartilor pe care le citeam. De yoga m-am lasat dupa un an din cauza gurului, care era un profitor. Dar energiile cartilor ma fascinau. Citisem “Cartea tibetana a mortilor” in doua zile fascinante si ma simteam extraordinar. Urma la rand “Cartea egipteana a mortilor”. Dupa ceva vreme am reusit sa o cumpar. Fericit, am alergat cu ea acasa si am deschis-o. Dupa cateva randuri, m-am oprit. Pe moment, nu mi-am dat seama ce se intampla. Am lasat-o deoparte si am inceput alta. Dupa cateva zile, am incercat sa o reiau. Nimic. Am lasat-o din nou deoparte. Pana ce mi-am dat seama ca ceva nu e in regula cu acea carte. Am facut un experiment. Am pus cartea pe masa, in fata mea. AM inchis ochii si am pus palma stanga desfacuta deasupra copertii cartii. Dupa cateva momente am simtit o raceala cumplita urcand din carte si cuprinzandu-mi bratul. Speriat, mi-am tras mana. Am luat cealalta carte si am pus-o langa prima. Am repetat experimentul. Stupoare! La cea de a doua carte am simtit o energie calda si placuta. Surprins, am repetat experimentul. Si senzatiile au fost la fel. Speriat, am pus cartea cea “rea” deoparte. Nu am mai citit-o niciodata. Ba chiar am facut-o cadou unei persoane nu prea dragi mie…Simtisem ca daca va ramane in preajma mea sau voi incerca sa o citesc, ceva extrem de rau mi se va intampla. Oricum, pana ce nu am dat-o, am patit o gramada de chestii aiurea – mi-am rupt piciorul si m-am imbolnavit de bronsita cronica.
De atunci fac acelasi experiment cu fiecare carte pe care o cumpar… Nu am mai cumparat niciodata carti “reci”. Nu pot sa imi explic de ce se intampla asa, dar sunt grijuliu sa nu mai introduc in apropierea aurei mele obiecte care emit radiatii negative, consumatoare de energii vitale.
Nu mai scriu nimic despre acele experiente, deoarece mana stanga aproape ca mi-a anchilozat si raceala de moarte de atunci mi-a cuprins si creierul si nu mai pot scrie decat cu dreapta! Deocamdata….
