o credinta se poate dobandi doar inconstient, prin revelatie si prin experienta transmisa prin educatie
nimeni nu se converteste printr-un act de vointa sau studiu comparativ al religiilor
Inadvertente biblice
Început de Einsamkeit, Sâm 21 feb 2015 · 35 răspunsuri · 8.018 vizualizări
Asta o spune cine?
Sunt f multe cazuri cand un om in floarea varstei isi alege benevol o credinta.
De unde de obicei?
Statistici, ceva?
Nu consider justa generalizarea.
Sunt scriitori care au facut-o. Filosofi iarasi.
M-ar bucura sa ma intorc la crestinism, atata vreme cat e din convingere si nu din obisnuinta / indoctrinare. Deocamdata nu am cum sa imi dau seama, cu mintea cu adevarat deschisa. In trecut am mai avut tentative de desprindere, dar scurte, tinute in frau de vina.
Am avut un puternic sentiment ca greseam si ca greseala era temporara, dar se pare ca acest sentiment e destul de comun. Imi amintesc des cuvintele unei fete care iesise dintr-o secta poligama. ''Credeam sincer ca sa va prabusi cerul pe mine''. Nu sunt cu nimic mai presus decat ea; reactia mea de ce sa fie diferita? La fel si cu altii care au crescut in culte precum Scientology si, la desprindere, erau convinsi ca li se va intampla ceva oribil si ca au comis cea mai mare greseala posibila. Asta m-a pus pe ganduri cu privire la propria atitudine si libertatea de gandire pe care incercam sa o manifest.
Ce m-a facut sa sar de pe gardul ingust al indeciziei pe gardul ceva mai mare al agnosticismului a for religia islamica.
Daca atatia oameni sunt capabili sa trateze acte cutremuratoare de cruzime ca pe ceva natural, pentru ca asa au fost crescuti, ce imi garanteaza mie ca nu am fost spalata pe creier si atitudinile din prezent nu sunt un rezultat al acestui proces? Nimeni.
Religia crestina e una foarte frumoasa si sedimenteaza principii frumoase, preferabile oricarei filosofii pe care am intalnit-o pana in prezent, insa inainte de a face parte dintr-o religie trebuie sa am convingerea ca am gasit adevarul. Ori in prezent nu o am.
A fost dificil la inceput, mintea tragand tot catre ce ii era familiar si aducea un sentiment de siguranta, dar pe zi ce trece deschiderea catre alte idei e din ce in ce mai usoara si mai edificatoare.
... asta-i articol ?!
Nu. Doar o confesiune. Nevinovata :) .
E un subiect amplu, greu de tratat in 3 randuri.
numai dupa paragrafe, se vede ca nu esti tu.
l-ai facut la comanda. punct. ce sa discutam despre el ?
Frate, pe bune ca esti paranoic. M-ar amuza daca nu ar fi atat de bizara treaba.
Poate am unele ''reguli inconstiente'' legate de actul de a scrie, cum ar fi nevoia de a pune o introducere si o concluzie; presupun ca e natural.
Am scris ce cred, prin ce am trecut, si am scris din suflet.
Daca singurul raspuns e o acuzatie de artificialitate, apoi imi bag picioarele si nu mai incerc sa comunic altceva altora, ever.
hai, ca e de plastic totul. nici macar nu am citit, nici macar nu pot... e ceva ce tine de jobul tau.
Punct pe dracu.
Sunt agnostica; nu caut prozelitism intr-un sens sau altul. Agnostic e un alt mod de a spune ''nu stiu''.