N-aveti idee cat de mult apreciez fiecare raspuns in parte. Daca va ajuta cu ceva sa stiti ca ati facut un om sa zambeasca. Sunteti niste simpatici.
Povestea in sine nu am cum s-o uit, m-a influentat teribil si nici nu vreau sa o dau uitarii. Eu am nevoie doar ca el sa nu ma mai afecteze atat de tare cum o face in prezent. Vreau sa ajung in punctul in care pot sa ma gandesc cu drag la ce a fost, dar el ca personaj sa-mi fie indiferent. Povestea noastra nu are cum continua, pentru ca nu a existat practic niciodata...eu nu l-am pierdut, pentru ca nu poti sa pierzi ceva ce n-a fost niciodata al tau. A fost o pseudo-relatie, augmentata de basmele din capul meu si alimentata de randurile lui scrise din mesaje. Viata se petrece in realitate, in lumea fizica, si nu pe net. Repet, el a fost baiat intelept si de comitet si a stiut cum stau lucrurile, nu le-a incalzit, ori eu le-am incins atat de tare incat arde si acum...si inca cum! Este clar si vina lui, nu numai a mea ca am fost prostuta, si stiti de ce? Pentru ca nu mi-a spus ce vrea de la mine. Niciodata. M-a lasat sa ghicesc, sa dibuiesc, iar eu cum sunt o fire domoala, nici nu am pus piciorul in prag sa-l intreb "mai baietica, tu ce ganduri ai cu mine?". Sa ma faca sa inteleg de ce ma vrea, afectiv, spiritual, sexual etc. dar sa nu arate ca ar vrea ceva mai mult de o prietenie virtuala. S-a jucat asa cu sentimentele mele si eu l-am lasat ca deh! imi era bine cand vorbeam cu el. Si nu cred ca a stiu ce face sau ce efect a avut asupra mea, pentru ca dac-ar fi stiut sigur s-ar fi oprit. El n-a avut intentia de a-mi face rau. Si nici eu nu i-am aratat ca sunt atat de indragostita de el, caci sunt genul de persoana care prefera sa sufere in tacere (si ocazional, sa discute povestea pe forumuri haha) decat sa ma arat ranita si vulnerabila in fata lui, de teama sa nu o iau si mai tare in freza. De aceea, nu ma vad in stare sa-i spun tot ce simt, mi-e c-o sa-l sperii rau :))
P.S cat de tare ar fi ca printr-o conjunctura demna de filmele indiene, el sa citeasca tot ce scriu eu aici? :)) Poate ca in viitor, peste n ani, o sa-i trimit romanul ce l-am scris mai sus, si sa-i spun "uite ba unde m-ai adus, n-ai avut o criza de sughitat prin 2015? :)))
@ Georgiana, fii precauta! Intreaba-l ce ganduri are cu tine, sa nu faci prostia mea de a nu insista cu nimic. Daca va veti vedea in mai, atunci e ideal! Va veti intalni si veti putea discuta ce se va intampla pe viitor. Al meu spunea mereu, "da...poate ne vedem, candva...vedem" si asa a ramas pana mi s-a pus mie pata si l-am scos din casa la ceai. In conditiile in care stateam cu lunile acasa in Ro pe timp de vara, si faceam 3 ore Galati-Bucuresti, si nu s-a intamplat nimic. Simti cand omul vreau sau nu mai mult. Eu m-am multumit cu putinul pe care mi-l oferea si acum trag ponoasele. Sa ai grija de tine!